ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 587/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 41 din 111 martie 2009,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de B.V. în

contradictoriu cu Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității

de Luptător în Rezistența Anticomunistă și Statul Român – Ministerul Economiei

și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) împotriva sentinței nr.

213 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut,

în esență, următoarele:

Prin sentința nr. 213 din 20 octombrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire

formulată de revizuentul B.V. împotriva sentinței nr. 13 din 17 ianuarie 2008 a acestei instanțe, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2321 din 5 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței nr. 213 din 20 octombrie

2008 a Curții de Apel Ploiești, B.V. a declarat calea de atac a recursului,

recurs ce se află în curs de soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cu termen de judecată în luna mai, astfel că motivele contestației în

anulare obișnuită pot fi formulate în cadrul căii de atac.

La termenul de judecată din data de 11

martie 2009, Curtea a invocat excepția inadmisibilității contestației în

anulare formulată de B.V., întrucât pentru admisibilitatea contestației în

anulare specială se cere a fi îndeplinită o singură condiție: hotărârea atacată

să fie pronunțată de instanța de recurs.

Astfel că, a reținut Curtea, în cauza de

față hotărârea atacată este o hotărâre pronunțată de instanța de fond și nu de

instanța de recurs.

Împotriva sentinței nr.

41 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal

contestatorul B.V., prin care s-a solicitat

admiterea căii de atac, casarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

A învederat

recurentul, prin motivele căii de atac, ca în mod eronat instanța de fond a

respins contestația în anulare ca inadmisibilă, în condițiile în care potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. în recurs se pot invoca motive de

modificare sau de casare a hotărârii recurate, iar procedura specială a

contestației în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. rezolvă omisiunile

din recurs și parțial motivele de lipsă de citare ori încălcarea competenței de

ordine publică. Hotărârea atacată prin contestația în anulare, s-a precizat de

către recurent, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a denaturat și

restrâns dizidenta reclamantului la aspecte minore, a ocolit cercetarea

motivelor de casare și modificare, și a respins acțiunea fără a o cerceta în

fond.

Recursul este nefondat.

Prin sentința

nr. 213 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de revizuentul B.V.

împotriva sentinței nr. 13 din 17 ianuarie

2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin decizie nr. 2321 din 5 iunie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Contestația în anulare formulată de B.V. împotriva sentinței nr. 213 din

20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă în mod corect ca

inadmisibilă, prin sentința nr. 41 din

11 martie 2009

a aceleași instanțe, reținându-se că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute art.

317 și art. 318 C. proc. civ. pentru a putea fi primită

această cale extraordinară de atac de retractare.

Într-adevăr, nu sunt îndeplinite în cauză cerințele expres indicate de

art. 317 alin. (1) pct. 1 (când procedura de chemare a părții, pentru ziua când

s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit prevederilor legale) și pct.

2 (când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență) pentru admisibilitatea contestației în

anulare obișnuită (de drept comun), întrucât aceste motive puteau fi invocate

de contestator prin intermediul căii de atac a recursului. De asemenea, nu sunt

îndeplinite nici condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare

speciale, prevăzută de art. 318 C. proc. civ., atâta vreme cât obiectul acestei

căi de atac l-a constituit nu o hotărâre a unei instanțe de recurs, ci o

hotărâre pronunțată în primă instanță.

În aceste condiții, constatând că sentința atacată este legală și

temeinică și că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, se va dispune,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1)

C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de B.V.

împotriva sentinței nr. 41 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secții comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.V.

împotriva sentinței nr. 41 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.