ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2283/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2283/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei
constată următoarele:
Prin sentința nr. 517 din 20
august 2009, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de
reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul
Administrației și Internelor, prin care a solicitat restrângerea exercitării
dreptului la liberă circulație a pârâtului D.C. în Italia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit legislației
europene, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, iar
restricționarea acestuia se poate dispune doar în condițiile art. 27 din
Directiva 2004/38/CE.
A mai reținut tribunalul, că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul ar
fi suferit o condamnare penală, dovedită printr-o hotărâre judecătorească, sau
că ar fi existat circumstanțe de natură a justifica restrângerea dreptului.
Prin decizia nr. 244/A din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția
civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul Inspectoratul
Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei
Administrative împotriva sentinței pronunțate de tribunal.
Instanța de apel a reținut că apelantului i s-a
pus în vedere
să timbreze apelul
cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar pentru termenul
din 30 septembrie 2009, dar nu s-a conformat acestei cerințe.
Î
mpotriva acestei decizii, în termen legal, a
declarat recurs
reclamantul.
Fără a invoca vreunul din
motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de
apel a anulat în mod greșit apelul ca netimbrat, întrucât pentru termenul din
data de 30 iunie 2008 a fost îndeplinită obligația
de achitare a timbrului judiciar și a taxei judiciare de timbru.
Î
n ceea ce privește fondul cauzei, recurentul
a arătat, în esență, că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație este
justificată, deoarece România, membru al Uniunii Europene, are obligația de a
stopa emigrația ilegală.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art.
304 pct. 5 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în
continuare.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se
plătesc anticipat, iar, conform art. 20 alin. (2) din aceeași lege, dacă taxa
judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării cererii,
instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul
termen de judecată.
Sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii este
prevăzută de
art. 20 alin. (3)
din Legea nr. 146/1997 numai pentru situația în care obligația de plată nu a
fost îndeplinită până la termenul stabilit.
In prezenta cauză, reclamantul-apelant, citată cu mențiunea de „ a
depune taxa judiciară de timbru în valoare de
4
lei noi (40.000 lei vechi), timbru judiciar în valoare de 0,15 lei
noi (1.500 lei vechi)" și-a îndeplinit
această obligație anterior
termenului stabilit - 30 septembrie 2009 -,
deoarece, potrivit
ordinului de plată aflat
la fila 16 din dosarul curții de apel, plata
taxei judiciare de timbru,
în sumă de 4 lei, a fost făcută la data de 29 septembrie 2009. La acest ordin
de plată este anexat și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Față de faptul că recurentul-apelant și-a îndeplinit obligația de plată
anterior termenului din 30 septembrie 2009, în cauză nu sunt incidente
prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, chiar dacă cererea
formulată de apelant, la care
este anexat
ordinul de plată a taxei de timbru, a fost înregistrată la data de 30
septembrie 2009, după terminarea ședinței.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant va fi
admis, va fi casată decizia atacată și, conform
art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă
spre
rejudecare instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul Inspectoratul
Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și
Internelor împotriva deciziei nr. 244/A din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel
Galați, secția civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 aprilie
2010.