ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.04.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2283/2010

HOTĂRÂRE
15.04.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2283/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei

constată următoarele:

Prin sentința nr. 517 din 20

august 2009, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul

Administrației și Internelor, prin care a solicitat restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație a pârâtului D.C. în Italia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit legislației

europene, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, iar

restricționarea acestuia se poate dispune doar în condițiile art. 27 din

Directiva 2004/38/CE.

A mai reținut tribunalul, că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul ar

fi suferit o condamnare penală, dovedită printr-o hotărâre judecătorească, sau

că ar fi existat circumstanțe de natură a justifica restrângerea dreptului.

Prin decizia nr. 244/A din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția

civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei

Administrative împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Instanța de apel a reținut că apelantului i s-a

pus în vedere

să timbreze apelul

cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar pentru termenul

din 30 septembrie 2009, dar nu s-a conformat acestei cerințe.

Î

mpotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs

reclamantul.

Fără a invoca vreunul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de

apel a anulat în mod greșit apelul ca netimbrat, întrucât pentru termenul din

data de 30 iunie 2008 a fost îndeplinită obligația

de achitare a timbrului judiciar și a taxei judiciare de timbru.

Î

n ceea ce privește fondul cauzei, recurentul

a arătat, în esență, că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație este

justificată, deoarece România, membru al Uniunii Europene, are obligația de a

stopa emigrația ilegală.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art.

304 pct. 5 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se

plătesc anticipat, iar, conform art. 20 alin. (2) din aceeași lege, dacă taxa

judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării cererii,

instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul

termen de judecată.

Sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii este

prevăzută de

art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 numai pentru situația în care obligația de plată nu a

fost îndeplinită până la termenul stabilit.

In prezenta cauză, reclamantul-apelant, citată cu mențiunea de „ a

depune taxa judiciară de timbru în valoare de

4

lei noi (40.000 lei vechi), timbru judiciar în valoare de 0,15 lei

noi (1.500 lei vechi)" și-a îndeplinit

această obligație anterior

termenului stabilit - 30 septembrie 2009 -,

deoarece, potrivit

ordinului de plată aflat

la fila 16 din dosarul curții de apel, plata

taxei judiciare de timbru,

în sumă de 4 lei, a fost făcută la data de 29 septembrie 2009. La acest ordin

de plată este anexat și timbrul judiciar de 0,15 lei.

Față de faptul că recurentul-apelant și-a îndeplinit obligația de plată

anterior termenului din 30 septembrie 2009, în cauză nu sunt incidente

prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, chiar dacă cererea

formulată de apelant, la care

este anexat

ordinul de plată a taxei de timbru, a fost înregistrată la data de 30

septembrie 2009, după terminarea ședinței.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant va fi

admis, va fi casată decizia atacată și, conform

art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă

spre

rejudecare instanței de apel.

Admite recursul declarat de reclamantul Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și

Internelor împotriva deciziei nr. 244/A din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 aprilie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-13
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2987/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 170 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelo
ÎCCJ 2010-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5908/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, la 2 februarie 2009 reclamanta D.G.P. din cadrul M.A.I. a chemat în judecată pe pârâtul solicitând restrângerea dreptului
ÎCCJ 2011-02-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2011
Asupra recursului constată următoarele: Prin sentința nr. 117 din 22 februarie 2010, Tribunalul Neamț, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei D.G.P. privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a p
ÎCCJ 2008-11-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7037/2008
, prin decizia civilă nr. 266 A din 14 aprilie 2008, a respins apelul reclamantei ca nefondat, reținând, în esență, că simpla ședere a pârâtului pe teritoriul Finlandei și returnarea acestuia nu exprimă un grad de pericol social real al ace
ÎCCJ 2011-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7592/2011
zând limitarea dreptului la libera circulație a persoanelor, cetățeni români, pe teritoriul statelor membre ale UE, în condițiile în care hotărârea de guvern invocată, nu poate modifica un act normativ precum legea. În consecință, tribunalu
Sursă