ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2987/2010

HOTĂRÂRE
13.05.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2987/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 170 din 19 octombrie 2009,

Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată

de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din

Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu pârâtul I.M.,

prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă

circulație în Italia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că

reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că nici unul din

înscrisurile depuse la dosar nu se referă la pârâtul I.M., ci se referă la o altă

persoană, cu numele H.I., astfel că nu se poate reține în sarcina pârâtului

săvârșirea vreunei fapte care să atragă incidența prevederilor art. 38 lit. b)

din Legea nr. 248/2005.

Prin decizia nr. 627A din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul Inspectoratul Național

pentru Evidența Persoanelor împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Instanța de apel a reținut că, deși reclamantul a fost

citat cu mențiunea timbrării apelului cu o taxă de timbru în sumă de 4 lei,

respectiv 0,15 lei timbru judiciar, acesta nu a făcut dovada plății pentru

termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2009.

Ordinul de plată privind achitarea taxei de timbru și

timbrul judiciar au fost depuse la dosar la data de 26 noiembrie 2009, la orele

13,15 după pronunțarea deciziei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat

recurs reclamantul.

Fără să invoce vreunul din motivele de recurs prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de apel a anulat în mod

greșit apelul ca netimbrat, întrucât pentru termenul din data de 26 noiembrie 2009 a fost îndeplinită obligația de achitare a timbrului judiciar și a taxei judiciare de timbru.

A mai arătat recurentul, pe fondul cauzei, că în mod greșit

prima instanță a respins acțiunea.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele

judiciare de timbru se plătesc anticipat iar, conform art. 20 alin. (2) din

aceeași lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul

înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să

achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii este prevăzută

de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 numai pentru situația în care

obligația de plată nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit.

În prezenta cauză, recurentul, citat cu mențiunea de a

„achita taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar –

sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată”, și-a îndeplinit această

obligație anterior termenului stabilit – 26 noiembrie 2009 – deoarece, potrivit

ordinului de plată aflat la fila 43 din dosarul curții de apel, plata taxei

judiciare de timbru, în sumă de 4 lei, a fost făcută la data de 24 noiembrie

Față de faptul că recurentul – apelant și-a îndeplinit

obligația de plată anterior termenului din 26 noiembrie 2009, în cauză nu sunt

incidente prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, chiar dacă

cererea formulată de apelant, la care este anexat ordinul de plată al taxei de

timbru, a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 2009, după pronunțarea

deciziei.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de

reclamant va fi admis, va fi casată decizia atacată și, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Admite

recursul declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor, în prezent Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date, din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei

nr. 627A din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează.

Trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2283/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 517 din 20 august 2009, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Națion
ÎCCJ 2011-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3260/2011
septembrie 2009, conform Decretului Ministrului de Interne al Italiei. Din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că, pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, fiind considerat
ÎCCJ 2009-03-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2477/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 507 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de
ÎCCJ 2009-03-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3578/2009
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1874 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Caraș-Severin, s-a respins cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului H.M.,
ÎCCJ 2011-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7592/2011
zând limitarea dreptului la libera circulație a persoanelor, cetățeni români, pe teritoriul statelor membre ale UE, în condițiile în care hotărârea de guvern invocată, nu poate modifica un act normativ precum legea. În consecință, tribunalu
Sursă