ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, Casa

de Asigurări de Sănătate Prahova a formulat acțiunea în

anulare împotriva Hotărârii arbitrale nr. 31 din 7 decembrie 2006

pronunțată de către Comisia Centrală de Arbitraj de pe

lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate în

dosarul nr.28/ 2006 în contradictoriu cu C.M.I. dr. T.M.A.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că Dr. T.M.A. a semnat contractul de furnizare de servicii

medicale cu obiecțiuni, contestând faptul că nu i-a fost acordat

sporul de zonă de către Comisia paritară formată din

reprezentanții D.S.P. Prahova, C.A.S. Prahova și Colegiul Medicilor

Prahova.

În urma contestației, comisia a stabilit

un spor de zonă de 10% pentru C.M.I. dr. T.M.A. într-un act adițional

la contract ce a fost înregistrat la C.A.S. Prahova și semnat

fără nici un fel de obiecțiuni.

Ulterior, C.M.I. dr. T.M.A. s-a adresat

direct Comisiei Centrale de Arbitraj printr-o cerere de arbitrare prin care

contesta doar modul de acordare a sporului de zonă, iar aceasta a stabilit

acordarea unui spor de zonă de 20% pentru C.M.I. dr. T.M.A.

Este atacată această

ultimă decizie pentru că:

- tribunalul arbitral s-a pronunțat

asupra unor bunuri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui

lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

- Comisia Centrală de Arbitraj s-a

substituit Comisiei Paritare care era singurul organism îndrituit să

stabilească sporurile de zonă ce vor fi acordate medicilor de

familie, cu încălcarea dispozițiilor exprese ale Ordinului M.S. –

C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001 și ale art. 34 lit. a) din

H.G. nr. 52/2005.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1242 din 10 mai 2007 a respins excepția

inadmisibilității invocată de pârâți și a fost

respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Excepția inadmisibilității

a fost respinsă cu motivarea că art. 364 C. proc. civ.

reglementează acțiunea în anulare ca singura cale de desființare

a unei hotărâri arbitrale, fiind exclusă orice posibilitate de

exercitare a căilor de atac din dreptul comun.

Pe fond, motivul de anulare prevăzut

de art. 364 lit. f) C. proc. civ. a fost considerat neîntemeiat, având în

vedere că prin cererea de arbitrare adresată Comisiei Centrale de

Arbitraj, C.M.I. dr. T.M.A. a solicitat acordarea unui spor de zonă în

conformitate cu punctajul obținut, apreciind că este

îndreptățit la acordarea unui spor de zonă mai mare de 10%.

Motivele prevăzute de art. 364 lit. h)

și lit. i) C. proc. civ. au fost considerate neîntemeiate pentru că

dispozitivul hotărârii este redactat precis și că prin hotărârea

arbitrală nu au fost încălcate ordinea publică, bunele moravuri,

ci a fost examinată legalitatea procentului acordat pentru sporul de

zonă în raport de Ordinul comun al M.S.P. și al Președintelui

C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.A.S. Prahova considerând-o ca nelegală și

netemeinică:

- instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra cererii pentru constatarea neîndeplinirii procedurii

prealabile pentru că pârâta C.M.I. dr. T.M.A. s-a adresat direct Comisiei

Centrale de Arbitraj;

- prin stabilirea sporului de zonă

de 20% de către Comisia Centrală de Arbitraj, aceasta s-a subrogat în

drepturile și obligațiile Comisiei paritare și a Comisiei de

contestații;

- a fost invocată excepția de

nelegalitate a Ordinului MSP/C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001

pentru că nu a fost publicat în Monitorul Oficial și a fost un act

normativ care s-a aplicat numai la nivelul anului 2002.

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare cu soluționarea

excepției de nelegalitate a Ordinului MSP/C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28

decembrie 2001 și a dispus suspendarea judecării recursului și a

trimis excepția de nelegalitate pentru soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

considerându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Această excepție de

nelegalitate a fost respinsă ca nefondată, prin sentința

civilă nr. 1464 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, după casare, sentință

irevocabilă prin Decizia nr. 3891 din 23 septembrie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Cauza a fost repusă pe rol la 18

ianuarie 2010.

După examinarea motivelor de recurs,

inclusiv a celor de ordine publică puse în discuție din oficiu de

instanța de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză,

Înalta Curte va admite recursul declarat, dar pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a fost

învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a Hotărârii arbitrale

nr. 31 din 7 decembrie 2006 a Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă

Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Hotărârea arbitrală a fost

dată în soluționarea cererii de arbitrare formulată de

reclamanta T.M.A. împotriva Casei de Asigurări de Sănătate

Prahova pentru acordarea sporului de zonă în conformitate cu punctajul

obținut în urma aplicării criteriilor de încadrare a cabinetelor

medicale în funcție de condițiile în care se

desfășoară activitatea în cursul anului 2006 și a fost

acordat un spor de 20% pe toată perioada de valabilitate a contractului de

furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară.

Competența de soluționare a

cererii de anulare este reglementată de art. 365 alin. (1) C. proc. civ.,

indiferent de organul care a emis hotărârea arbitrală.

Potrivit acestui text „competența de

a judeca în primă instanță acțiunea în anulare revine

instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute

de art. 342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul”.

Art. 342 C. proc. civ. face referire la

instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale ar fi

competentă să judece litigiul în fond, în primă

instanță.

În temeiul art. 39 alin. (1) din O.U.G.

nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de

asigurări sociale de sănătate, relațiile dintre furnizorii

de servicii medicale și casele de asigurări sunt de natură

civilă, deci, și în cazul contractelor de furnizare de servicii

medicale.

Dacă nu ar fi existat convenția

arbitrală, pentru că O.U.G. nr. 150/2002 nu precizează decât

competența instanțelor civile, instanța competentă în

primă instanță să soluționeze cererea ar fi

judecătoria, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. raportat

la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. pentru că valoarea litigiului este

mai mică de 500.000 lei.

Cum art. 365 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că, în primă instanță, competența de

soluționare a acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale revine

instanței imediat superioare celei prevăzute la art. 342 C. proc.

civ., în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul, în

speță, competența de soluționare aparține Tribunalului

București, secția civilă.

Se constată, astfel că,

instanța de fond a dat hotărârea cu încălcarea competenței

altei instanțe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., care fiind un motiv de ordine publică poate fi invocat din oficiu,

potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

De aceea, în baza art. 312 alin. (1)

și (6) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată

sentința atacată și va fi trimisă cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Asigurări de Sănătate Prahova împotriva sentinței civile

nr. 1242 din 10 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.