ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a formulat acțiunea în anulare împotriva Hotărârii arbitrale nr. 31 din 7 decembrie 2006 pronunțată de către Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate în dosarul nr.28/ 2006 în contradictoriu cu C.M.I. dr. T.M.A. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Dr. T.M.A. a semnat contractul de furnizare de servicii medicale cu obiecțiuni, contestând faptul că nu i-a fost acordat sporul de zonă de către Comisia paritară formată din reprezentanții D.S.P.

Prahova, C.A.S. Prahova și Colegiul Medicilor Prahova. În urma contestației, comisia a stabilit un spor de zonă de 10% pentru C.M.I. dr. T.M.A. într-un act adițional la contract ce a fost înregistrat la C.A.S. Prahova și semnat fără nici un fel de obiecțiuni. Ulterior, C.M.I. dr. T.M.A. s-a adresat direct Comisiei Centrale de Arbitraj printr-o cerere de arbitrare prin care contesta doar modul de acordare a sporului de zonă, iar aceasta a stabilit acordarea unui spor de zonă de 20% pentru C.M.I. dr. T.M.A. Este atacată această ultimă decizie pentru că: - tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor bunuri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; - Comisia Centrală de Arbitraj s-a substituit Comisiei Paritare care era singurul organism îndrituit să stabilească sporurile de zonă ce vor fi acordate medicilor de familie, cu încălcarea dispozițiilor exprese ale Ordinului M.S.

– C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001 și ale art. 34 lit. a) din H.G. nr. 52/2005. 2. Soluția instanței de fond. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1242 din 10 mai 2007 a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâți și a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Excepția inadmisibilității a fost respinsă cu motivarea că art. 364 C. proc. civ. reglementează acțiunea în anulare ca singura cale de desființare a unei hotărâri arbitrale, fiind exclusă orice posibilitate de exercitare a căilor de atac din dreptul comun. Pe fond, motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ. a fost considerat neîntemeiat, având în vedere că prin cererea de arbitrare adresată Comisiei Centrale de Arbitraj, C.M.I.

dr. T.M.A. a solicitat acordarea unui spor de zonă în conformitate cu punctajul obținut, apreciind că este îndreptățit la acordarea unui spor de zonă mai mare de 10%. Motivele prevăzute de art. 364 lit. h) și lit. i) C. proc. civ. au fost considerate neîntemeiate pentru că dispozitivul hotărârii este redactat precis și că prin hotărârea arbitrală nu au fost încălcate ordinea publică, bunele moravuri, ci a fost examinată legalitatea procentului acordat pentru sporul de zonă în raport de Ordinul comun al M.S.P. și al Președintelui C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.A.S. Prahova considerând-o ca nelegală și netemeinică: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii pentru constatarea neîndeplinirii procedurii prealabile pentru că pârâta C.M.I.

dr. T.M.A. s-a adresat direct Comisiei Centrale de Arbitraj; - prin stabilirea sporului de zonă de 20% de către Comisia Centrală de Arbitraj, aceasta s-a subrogat în drepturile și obligațiile Comisiei paritare și a Comisiei de contestații; - a fost invocată excepția de nelegalitate a Ordinului MSP/C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001 pentru că nu a fost publicat în Monitorul Oficial și a fost un act normativ care s-a aplicat numai la nivelul anului 2002. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului MSP/C.N.S.A.S. nr. 619/943 din 28 decembrie 2001 și a dispus suspendarea judecării recursului și a trimis excepția de nelegalitate pentru soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, considerându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Această excepție de nelegalitate a fost respinsă ca nefondată, prin sentința civilă nr. 1464 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, după casare, sentință irevocabilă prin Decizia nr. 3891 din 23 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost repusă pe rol la 18 ianuarie 2010. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, inclusiv a celor de ordine publică puse în discuție din oficiu de instanța de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat, dar pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a Hotărârii arbitrale nr. 31 din 7 decembrie 2006 a Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Hotărârea arbitrală a fost dată în soluționarea cererii de arbitrare formulată de reclamanta T.M.A. împotriva Casei de Asigurări de Sănătate Prahova pentru acordarea sporului de zonă în conformitate cu punctajul obținut în urma aplicării criteriilor de încadrare a cabinetelor medicale în funcție de condițiile în care se desfășoară activitatea în cursul anului 2006 și a fost acordat un spor de 20% pe toată perioada de valabilitate a contractului de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară. Competența de soluționare a cererii de anulare este reglementată de art. 365 alin. (1) C. proc. civ., indiferent de organul care a emis hotărârea arbitrală. Potrivit acestui text „competența de a judeca în primă instanță acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute de art. 342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul”.

Art. 342 C. proc. civ. face referire la instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale ar fi competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță. În temeiul art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, relațiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, deci, și în cazul contractelor de furnizare de servicii medicale. Dacă nu ar fi existat convenția arbitrală, pentru că O.U.G. nr. 150/2002 nu precizează decât competența instanțelor civile, instanța competentă în primă instanță să soluționeze cererea ar fi judecătoria, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ. raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. pentru că valoarea litigiului este mai mică de 500.000 lei. Cum art. 365 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, în primă instanță, competența de soluționare a acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale revine instanței imediat superioare celei prevăzute la art. 342 C. proc. civ., în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul, în speță, competența de soluționare aparține Tribunalului București, secția civilă. Se constată, astfel că, instanța de fond a dat hotărârea cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., care fiind un motiv de ordine publică poate fi invocat din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. De aceea, în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Prahova împotriva sentinței civile nr. 1242 din 10 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.