ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 871/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 septembrie 2007, reclamanta C.A.S. Prahova a chemat în judecată C.N.A.S., C.C.A.S.M.G.M.F. Prahova, solicitând anularea hotărârii arbitrale 32 din 7 decembrie 2006. În motivarea cererii reclamanta a susținut că în mod greșit C.C.A. a respins excepția lipsei calității procesuale active a S.M.G. M.F. Prahova și a primit cererea de arbitrare formulată de aceasta sub nr. 243 din 25 iulie 2006, deși s-a dovedit că toate contractele încheiate cu medici de familie în perioada 2003-2005 sunt de natură civilă S.M.G. nefiind parte contractantă. Hotărârea arbitrală a fost criticată și pentru netemeinicie având în vedere faptul că prin documentele depuse de C.A.S.

Prahova s-a făcut dovada responsabilității integrale a medicilor de familie care au continuat să primească sume necuvenite, pentru persoane decedate, pe baza listelor nominale prezentate casei de asigurări. Prin sentința civilă nr. 1169 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea și a obligat reclamanta la 399,15 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut pentru aceasta că potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, în sarcina reclamantei stă obligația de a comunica medicilor de familie, în vederea actualizării listelor proprii, persoanele care și-au pierdut calitatea de asigurat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.A.S.

Prahova care în esență a susținut că în mod greșit s-a apreciat și menținut hotărârea arbitrală în ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a S.M.G. Prahova, fiind neglijate aspectele privind părțile contractului de prestări servicii medicale, precum și în ce privește anularea daunelor interese și constatarea legalității instituirii debitului în sarcina de plată a medicilor de familie. Prealabil analizării motivelor de casare, Curtea a pus în discuția părților competența materială de soluționare având în vedere dispozițiile art. 246 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate „relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract”, iar conform dispozițiilor art. 298 alin. (1) din același act normativ „litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele de asigurări de sănătate pot fi soluționate la solicitarea uneia din părți, pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun”. Astfel fiind și cum obiectul acțiunii privește un astfel de litigiu, competența de soluționare aparține în mod evident instanței de drept comun respectiv Tribunalului Prahova, secția civilă.

De altfel, reclamanta însăși și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 5 și art. 969 C. civ. și art. 364-365 C. proc. civ., invocând în același timp decizia nr. 98 din 5 decembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor Comisiei Centrale de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.A.S. Prahova împotriva sentinței civile nr. 1169 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.