ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 871/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 25 septembrie 2007, reclamanta C.A.S. Prahova a chemat în judecată C.N.A.S., C.C.A.S.M.G.M.F.

Prahova, solicitând anularea hotărârii arbitrale 32 din 7 decembrie 2006.

În motivarea cererii reclamanta a susținut

că în mod greșit C.C.A. a respins excepția lipsei calității procesuale active a

S.M.G. M.F. Prahova și a primit cererea de arbitrare formulată de aceasta sub

nr. 243 din 25 iulie 2006, deși s-a dovedit că toate contractele încheiate cu

medici de familie în perioada 2003-2005 sunt de natură civilă S.M.G. nefiind

parte contractantă.

Hotărârea arbitrală a fost criticată și

pentru netemeinicie având în vedere faptul că prin documentele depuse de C.A.S.

Prahova s-a făcut dovada responsabilității integrale a medicilor de familie

care au continuat să primească sume necuvenite, pentru persoane decedate, pe

baza listelor nominale prezentate casei de asigurări.

Prin sentința civilă nr. 1169 din 9

aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea și a obligat reclamanta la 399,15

lei cheltuieli de judecată. S-a reținut pentru aceasta că potrivit

dispozițiilor Legii nr. 95/2006, în sarcina reclamantei stă obligația de a

comunica medicilor de familie, în vederea actualizării listelor proprii,

persoanele care și-au pierdut calitatea de asigurat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs C.A.S. Prahova care în esență a susținut că în mod greșit s-a apreciat

și menținut hotărârea arbitrală în ce privește soluționarea excepției lipsei

calității procesuale active a S.M.G. Prahova, fiind neglijate aspectele privind

părțile contractului de prestări servicii medicale, precum și în ce privește

anularea daunelor interese și constatarea legalității instituirii debitului în

sarcina de plată a medicilor de familie.

Prealabil analizării motivelor de casare,

Curtea a pus în discuția părților competența materială de soluționare având în

vedere dispozițiile art. 246 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale

menționate „relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și

dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă

acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract”, iar

conform dispozițiilor art. 298 alin. (1) din același act normativ „litigiile

dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele de asigurări

de sănătate pot fi soluționate la solicitarea uneia din părți, pe calea

arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun”.

Astfel fiind și cum obiectul acțiunii

privește un astfel de litigiu, competența de soluționare aparține în mod evident

instanței de drept comun respectiv Tribunalului Prahova, secția civilă.

De altfel, reclamanta însăși și-a

întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 5 și art. 969 C. civ. și art.

364-365 C. proc. civ., invocând în același timp decizia nr. 98 din 5 decembrie

2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor Comisiei

Centrale de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de

servicii medicale și casele de asigurări de sănătate.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.A.S.

Prahova împotriva sentinței civile nr. 1169 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.