ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2746/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea arbitrală formulată de

reclamanta SC M.E.C. SRL, aceasta a chemat în judecată Casa

Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor

Construcțiilor și Turismului – C.A.S.M.T.C.T., solicitând

instanței arbitrale să dispună obligarea pârâtei la plata sumei

de 1.265.784.740 lei reprezentând servicii medicale paraclinice acordate

asiguraților în luna decembrie 2004 și a sumei de 1.772.887.575 lei

reprezentând servicii medicale paraclinice acordate asiguraților în lunile

ianuarie-februarie 2005.

Prin hotărârea arbitrală nr.

13 din 23 octombrie 2008, pronunțată în dosarul arbitral nr. 14/2008

– Comisia Centrală de Arbitraj a respins acțiunea arbitrală,

formulată de reclamanta SC M.E.C. SRL în contradictoriu cu pârâta C.A.S.M.T.C.T.

Prin sentința nr. 133 din 5

octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, în

dosarul nr. 4318/2/2009 a fost respinsă ca nedondată acțiunea în

anulare a hotărârii arbitrale pronunțată de Comisia

Centrală de Arbitraj din cadrul C.A.S.M.T.C.T. în dosarul nr. 14/2008,

formulată de petenta SC M.E.C. SRL.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că acțiunea în anulare, prin caracterul

special conferit de lege, presupune în primul rând cenzurarea hotărârii

arbitrale, în limitele prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ. dar

petenta prin acțiunea în anulare arată că au fost încălcate

dispozițiile Legii 149/2005, critici ce țin de modul de

soluționare a fondului cauzei. În interpretarea dispozițiilor Legii

149/2005 raportat la clauzele contractului din 2004, comisia arbitrală a

respectat normele procedurale imperative.

Optând pentru calea unei

judecăți private, pe calea arbitrajului, prin convenția

arbitrală se exclude pentru litigiile în legătură cu contractul părților,

competența instanțelor judecătorești, iar hotărârea arbitrală

putând fi cenzurată numai în cazurile de excepție, în care norme

procedural imperative au fost încălcate.

Reclamanta a invocat exclusiv aspecte

ce țin de modul de soluționare al litigiului pe fond, fără

a proba existența unuia dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a)-i)

C. proc. civ.

Împotriva sentinței nr. 133 din

5 octombrie 2009, pronunțată ce Curtea de Apel București, a

formulat recurs recurenta reclamantă SC M.E.C. SRL, recurs întemeiat în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea arbitrală

a fost pronunțată cu depășirea termenului de 5 luni, motiv

de anulare a hotărârii arbitrale conform art. 364 lit. e) C. proc. civ.

Societatea nu poate fi

sancționată cu respingerea cererii și implicit neplata

creanței numai pentru faptul că, intimata pârâtă C.A.S.M.T.C.T.

a Municipiului București a rămas pasivă, neefectuând diligențele

necesare în scopul de a obține sumele pentru achitarea furnizarilor,

conform Legii 149/2005.

Ca urmare, hotărârea

arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor

Legii 149/2005 și cu încălcarea termenului prevăzut de art. 3533

C. proc. civ., privind pronunțarea hotărârii arbitrale.

Intimata C.A.S.M.T.C.T. a formulat

întâmpinare, prin care solicită în esență respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând hotărârea

recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat,

se constată că recursul este nefondat.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă,

reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este

lipsită de temei legal sau hotărârea recurată a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta nu

arată în ce constă motivele de nelegalitate ale hotărârii

recurate în raport de dispozițiile art. 364 C. proc. civ.

Este inadmisibilă critica

vizând încălcarea termenuliui arbitral prevăzut de art. 3533 C. proc.

civ., întrucât este formulată omisso medio, fără să fi

constituit motiv pentru acțiunea în anulare, cu încălcarea

cerințelor art. 291 alin. (1) respectiv cele prevăzute de art. 294

alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale aplicabile și în recurs

față de dispozițiile art. 316 C. proc. civ. Ca urmare, nepunând

în discuția instanței de fond încălcarea dispozițiilor art.

3533 C. proc. civ., motiv de acțiune în anulare prevăzută de art.

364 lit. c) C. proc. civ., instanța de fond nu a analizat hotărâre

arbitrală sub acest aspect, astfel că această critică nu

poate fi invocată pentru prima dată pe calea recursului.

Recurenta arată că

instanța de fond nu a interpretat corect dispozițiile Legii 149/2005

dar această susținere nu poate fi primită ținând cont

că acțiunea arbitrală constituie o opțiune a

părților, prin care acestea decid asupra modalității de

soluționare a litigiului, în cadrul căruia pot fi propuse și

administrate probele apreciate utile și concludente, arbitrajul fiind

organizat și desfășurându-se cu respectarea convenției

arbitrale încheiate în baza principiului libertății de

voință. Părțile au optat prin clauza compromisorie

înscrisă în contract, pentru soluționarea litigiului de către

instanța arbitrală, părțile trebuind a recunoaște

consecințele juridice ale aplicării prevederilor legale privind

desemnarea unei asemenea instituții, inlusiv dispozițiile procedurale

care reglementează condițiile care permit desființarea

hotărârii arbitrale pe calea acțiunii în anulare.

Motivele care atrag desființarea

hotărârii arbitrale sunt strict și limitativ prevăzute de lege

iar judecarea litigiului pe fond, așa cum susține recurenta, este

posibilă doar în măsura în care se constată incidența

vreuneia dintre motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ.

Examinând cauza sub toate aspectele,

Înalta Curte constată că sentința pronunțată este

legală și temeinică, instanța analizând hotărârea

arbitrală în limitele criticilor formulate, ținând cont și de

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. invocate de petentă,

hotărâre ce cuprinde considerentele care fundamentează soluția.

Împrejurarea că ele nu sunt

mulțumitoare pentru recurentă și nu converg înspre soluția dorită

nu fac aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De fapt, sub trena acestui motiv

invocat, recurenta abordează fondul litigiului, contestând modul în care s-a

făcut aplicarea în speță a normelor legale și a

principiilor de drept.

Dispozițiile Legii 149/2005 au

fost raportate la clauzele contractului din 2004 iar nerespectarea

dispozițiilor contractuale nu constituie motiv de anulare a hotărârii

arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ., aspect reținut corect

de instanța de fond.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.E.C. SRL București

împotriva sentinței comerciale nr. 133 din 5 octombrie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC M.E.C. SRL București împotriva sentinței comerciale nr.

133 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.