ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 328/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate la 03.10.2017, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 1.688.825,47 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actelor adiționale de suplimentare și a sumei de 496.972,55 RON, reprezentând dobânzi și penalități aferente debitului pentru perioada ianuarie 2013- august 2015.

Prin hotărârea arbitrală nr. 39/20.06.2019, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă care, prin încheierea din 22.01.2021, și-a declinat competența în favoarea secției a VI-a Civile din cadrul aceluiași tribunal.

Prin sentința civilă nr. 1231/07.05.2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția nulității și a anulat acțiunea.

Împotriva acestei sentințe civile, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1825/15.11.2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul, a anulat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii civile, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și, în rejudecare, respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, autoarea căii de atac a arătat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, a afirmat că, în mod greșit, apelul a fost admis, în condițiile în care cererea sa de arbitrare nu întrunea cerințele prevăzute de art. 194 lit. c) și d) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, potrivit art. 196 C. proc. civ.

În acest context, a arătat că acțiunea intimatei nu a fost motivată în fapt, aceasta neindicând serviciile prestate și decontate cu depășirea valorii de contract și modalitatea de calcul a debitului principal și a penalităților, precum și înscrisurile aferente pretențiilor sale.

A mai arătat recurenta că, în mod corect, prima instanță a reținut că lipsa motivării în concret a cererii cu privire la aspectele enunțate mai sus a privat-o de posibilitatea de a-și pregăti apărarea.

În continuare, contrar considerentelor instanței de apel, a apreciat că dobânzile și penalitățile au fost indicate de intimată fără să se fi depus modul de calcul al debitului principal sau înscrisurile din care acesta ar fi rezultat, potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ.

Totodată, a susținut că, în mod greșit, s-a reținut că temeiul acțiunii îl reprezintă plata nedatorată, în condițiile în care intimata și-a fundamentat cererea pe raportul de control, așa cum rezultă din adresa nr. x/15.04.2021, raport care nu a fost depus la dosar, dar care a stat la baza modului de calcul al pretențiilor.

A mai arătat că, deși intimata a indicat temeiul acțiunii sale ca fiind răspunderea civilă contractuală, instanța de prim control judiciar a reținut că acțiunea ar fi fost fundamentată pe instituția plății nedatorate.

La 01.03.2021, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; numai recurenta și-a prezentat punctul de vedere.

Analizând regularitatea cererii de recurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aceasta trebuie să cuprindă, între alte mențiuni, "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Examenul coroborat al dispozițiilor legale anterior citate relevă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar dezvoltarea acestora trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

Transpunând considerentele anterioare la cauza de față, Înalta Curte reține că recurenta a indicat în mod expres ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căreia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Deși în argumentarea incidenței acestui motiv, autoarea căii de atac a indicat pretinsele texte de lege încălcate de instanța de prim control judiciar, analiza cererii de recurs relevă, însă, că nu au fost dezvoltate critici ce ar putea fi subsumate acestui motiv de casare, recurenta criticând hotărârea atacată din perspectiva elementelor probatorii ale dosarului și a modului în care instanța de apel a apreciat asupra lor.

Astfel, sub pretextul încălcării dispozițiilor art. 194 lit. c) și d) C. proc. civ., a susținut că acțiunea intimatei nu era motivată în fapt, că modul de calcul al dobânzilor și penalităților depus de intimată nu îl cuprindea și pe cel al debitului principal și nici înscrisurile din care acesta ar fi rezultat și că în mod greșit s-ar fi reținut un alt temei juridic decât cel indicat de intimată.

Instanța de apel a statuat însă asupra acestor aspecte, reținând că, față de înscrisurile depuse la dosar - indicate, de altfel, în decizia atacată -, cererea de chemare în judecată întrunește cerințele prevăzute de art. 194 C. proc. civ.

Din această perspectivă, susținerile autoarei căii de atac sunt unele de netemeinicie, întrucât prin invocarea lor se tinde la o reevaluare a probatoriului din cauză, în special, a înscrisurilor reținute de instanța de prim control judiciar la pronunțarea deciziei de admitere a apelului.

Or, astfel de critici scapă cenzurii instanței de recurs, al cărei control este limitat, de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie, întrucât recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care privește analiza măsurii în care criticile aduse prin recurs hotărârii instanței anterioare se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, prin argumentele sale recurenta urmărește să provoace un nou control de fond, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad devolutiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1825/15.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2023.