ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2268/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2268/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2268/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 2 septembrie 2010,

sub nr. 40521/299/2010, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții

Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului București (CASMTCT) și Cabinetul Medical „Dr. B.”,

solicitând obligarea pârâtei de rândul 1 să-i asigure și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, precum și obligarea ambilor

pârâți la plata daunelor provocate în perioada 2006-2010, prin nerespectarea

drepturilor garantate de Constituția României, de Legea nr. 42/1990, de Legea

nr. 341/2004 și de Carta Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește

accesul la servicii medicale și, respectiv, obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamantul

a arătat, în esență, că are calitatea de asigurat al pârâtei

CASMTCT București, în baza contractului din 20 august 2003 și că,

începând cu anul 2006, medicul de familie dr. B. a refuzat să-i mai acorde

consultații și medicamente gratuite, deși beneficia, în temeiul Legii

nr. 341/2004, de acces gratuit la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile,

bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății,

ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor

Interne, precum și de acces gratuit la medicamente, prin medicul de familie,

costul integral al acestora fiind suportat din Fondul Național Unic de Asigurări

Sociale de Sănătate. Reclamantul a mai arătat că a solicitat

în mai multe rânduri pârâtei CASMTCT București să-i arate motivul pentru

care este privat de drepturile sale. A susținut că a suferit un prejudiciu

material în cuantum de 500.000 RON, solicitând și daune morale în cuantum de

2.000.000.000 RON.

În drept, reclamantul

a invocat dispozițiile Legii nr. 341/2004.

La termenul de

judecată din data de 4 mai 2011, reclamantul a precizat acțiunea, în sensul

obligării pârâtei CASMTCT București la plata sumei de 500.000 RON cu titlu

de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului lunar în

perioada 2006-2010; la plata sumei de 4.261.600 RON, cu titlu de daune morale, întrucât

a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de servicii medicale gratuite și

compensate; la asigurarea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 341/2004, respectiv accesul gratuit la tratamente și medicamente în spitalele,

policlinicile, bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale

Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale

și Ministerului Afacerilor Interne și accesul gratuit la medicamente,

prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul Național

Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Prin încheierea

de ședință din 15 iunie 2011, s-a luat act că reclamantul a

renunțat la judecată față de pârâtul Cabinet Medical - „Dr.

B.” și că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. La termenul

de judecată din data de 23 noiembrie 2011, pârâtul Cabinet Medical - „Dr. B.”

a depus o cerere de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 22493 din 14 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria

Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/299/2010, a fost admisă, în parte,

cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a fost obligată

pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului București să plătească

reclamantului suma de 4.000 RON reprezentând, costul medicamentelor achiziționate

de reclamant pe parcursul a trei ani anteriori sesizării instanței; a

fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de

daune morale; a fost respins și capătul de cerere având ca obiect obligarea

pârâtei la asigurarea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

341/2004 ca lipsit de interes; a fost respinsă cererea reclamantului de obligare

a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, și

a fost respinsă cererea pârâtului Cabinet Medical „Dr. B.”, de obligare a reclamantului

la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate

a Ministerului Transporturilor și reclamantul A., înregistrat la data de 2

mai 2012 pe rolul Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a V-a civilă, prin încheierea din data de 12 aprilie 2013, a calificat

calea de atac drept apel. A pus în discuția părților excepția

netimbrării apelului formulat de apelantul-reclamant A. și excepția

necompetenței materiale a primei instanțe.

Prin decizia

nr. 415 A din 19 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelantul-reclamant

A. împotriva sentinței civile nr. 22493 din 14 decembrie 2011, pronunțată

de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admis apelul formulat de

apelanta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului București, a fost admisă

excepția necompetenței judecătoriei, invocată din oficiu, a

fost anulată sentința apelată, fiind reținută cauza spre

soluționare în primă instanță.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de

2 iulie 2014, sub nr. x/3/2014.

La termenul de

judecată din 11 septembrie 2014, instanța a dispus citarea, în calitate

de pârâtă, a Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București,

constatând că a operat transmisiunea legală a calității procesuale

pasive, conform dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 8/2013.

Prin sentința

civilă nr. 1309 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, a fost respinsă acțiunea reclamantului

A.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamantul A. are calitatea de „Luptător

pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Luptător Rănit”,

conform certificatului eliberat la data de 4 octombrie 2011, de către Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Reclamantul, în

calitate de pensionar, a încheiat cu Casa Asigurărilor de Sănătate

a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței (la

data sesizării instanței, Casa de Asigurări de Sănătate

a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului București

- CASMTCT) contractul de asigurare din 20 august 2003.

Potrivit art.

3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004: „Pentru cinstirea memoriei celor

care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față

de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989,

se instituie următoarele titluri: (...) b) Luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989: 1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți

în luptele pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 sau în legătură

cu aceasta”.

Art. 5 alin.

(1) lit. i) și j) din același act normativ dispune că persoanele

prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) beneficiază de accesul gratuit,

cu suportarea cheltuielilor de la bugetul ministerelor respective și de la

Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, de tratamente

și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și stațiunile

balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării

Naționale și Ministerului Administrației și Internelor, de accesul

gratuit la medicamente prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind

suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Totodată,

potrivit art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind reforma în domeniul

sănătății, persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1)

lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 beneficiază de asigurare, fără

plata contribuției.

În conformitate

cu art. 20 alin. (1) lit. e) din Anexa 1 la Ordinul Președintelui Casei Naționale

a Asigurărilor de Sănătate nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității

de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și

pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor

datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate:

„dovada calității de asigurat în sistemul de asigurări sociale de

sănătate se realizează printr-un document justificativ - adeverință,

eliberat de CAS, potrivit fiecărei categorii de persoane, pe baza următoarelor

documente: pentru persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare: act de

identitate, documente doveditoare că se încadrează în una dintre categoriile

de beneficiari ai acestor legi, declarație pe propria răspundere din care

să rezulte că nu realizează venituri impozabile, altele decât cele

prevăzute de legile speciale sau pensii.

S-a mai reținut

că, în calitate de asigurat fără plata contribuției la fondul

de asigurări de sănătate, reclamantul are dreptul la acces gratuit

la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament

și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății,

Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne,

precum și la acces gratuit la medicamente prin medicul de familie, costul integral

al acestora fiind suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale

de Sănătate, însă, pentru a beneficia de aceste drepturi, reclamantul

avea obligația de a prezenta periodic medicului de familie adeverința

de asigurat.

Instanța

de fond a reținut că reclamantul nu a dovedit că a prezentat acest

document justificativ și nici nu a probat că ar fi făcut demersuri

pentru a obține eliberarea adeverinței de asigurat, în perioada 2006–2010,

prin depunerea la registratura CASMTCT a documentelor menționate în Ordinul

Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, respectiv: act de identitate, documente

doveditoare că se încadrează în una dintre categoriile de beneficiari

ai Legii nr. 341/2004, declarație pe propria răspundere din care să

rezulte că nu realizează venituri impozabile, altele decât cele prevăzute

de legile speciale sau pensii.

De altfel, medicul

de familie al reclamantului a arătat că, potrivit Ordinului Președintelui

C.N.A.S. nr. 617/2007, avea obligația ca la eliberarea prescripțiilor

medicale gratuite să solicite pacienților săi adeverința de

asigurat, lucru pretins și reclamantului, însă acesta nu a prezentat o

astfel de adeverință.

În aceste condiții

s-a reținut că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului astfel

cum au fost precizate la data de 4 mai 2011, respectiv obligarea pârâtei CASMTCT

București la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale,

reprezentând contravaloarea tratamentului lunar în perioada 2006 - 2010, la plata

sumei de 4.261.600 RON cu titlu de daune morale, întrucât a fost lipsit de posibilitatea

de a beneficia de servicii medicale gratuite și compensate.

Cât privește

asigurarea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, respectiv:

accesul gratuit la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele

de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății,

Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne

și accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, s-a reținut

că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de actul normativ,

în sensul de a face dovada cu acte justificative că îndeplinește condițiile

cerute de lege.

Împotriva sentinței

civile nr. 1309 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, a declarat apel reclamantul A.

Prin decizia civilă

nr. 262 A din 13 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, a fost respins apelul reclamantului pentru următoarele

considerente:

S-a reținut

că, în aplicarea art. 5 alin. (1) lit. i) și j) din Legea nr. 341/2004

și art. 312 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, referitoare la drepturile

de care se prevalează reclamantul, au fost emise, prin Ordinul nr. 617/2007

al Președintelui CNAS, Normele metodologice privind stabilirea documentelor

justificative pentru dobândirea calității de asigurat fără plata

contribuției, care, la art. 20 alin. (1) lit. e), prevăd că „dovada

calității de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate

se realizează printr-un document justificativ - adeverință, eliberat

de CAS, potrivit fiecărei categorii de persoane, pe baza următoarelor

documente: pentru persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare: act de

identitate, documente doveditoare că se încadrează în una dintre categoriile

de beneficiari ai acestor legi, declarație pe propria răspundere din care

să rezulte că nu realizează venituri impozabile, altele decât cele

prevăzute de legile speciale sau pensii.

S-a constatat

că reclamantul invocă adresa din 7 iunie 2010, emisă de CASMTCT,

care i-a confirmat calitatea de asigurat în sistemul social de asigurări sociale

ca pensionar conform cererii/contract din 20 august 2003.

S-a apreciat că

această adresă cuprinde o inadvertență și nu se referă

la cele pretinse prin acțiune, întrucât face referire la presupusa calitate

a reclamantului de asigurat în sistemul de asigurări de sănătate

ca pensionar conform art. 20 lit. m) din Ordinul nr. 617/2007, în condițiile

în care apelantul-reclamant susține nerespectarea drepturilor sale la gratuitate

decurgând din calitatea sa de Luptător pentru Victoria Revoluției Române

din Decembrie 1989, drepturi ce trebuie dovedite în condițiile art. 20

lit. e) din același ordin.

Așa fiind,

s-a reținut că reclamantul nu a prezentat periodic medicului de familie

adeverința de asigurat prevăzută de norma mai sus citată în

perioada 2006–2010 și, în consecință, acesta nu poate pretinde că

i-au fost încălcate drepturile pe care nu le-a probat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal, recurentul-reclamant A., solicitând

admiterea acestuia pentru următoarele considerente:

Se arată

că a solicitat în mai multe rânduri pârâtei CASMTCT să-i indice motivul

pentru care este privat de drepturile de rănit din revoluția din decembrie

1989, față de contractul cadru medical din data de 20 august 2003 și

calitatea de asigurat în baza legii, însă răspunsul a fost de respingere.

Pârâta CASMTCT nu i-a eliberat adeverința de asigurat în baza legii, invocând

necesitatea prezentării noului tip de certificat, ceea ce era imposibil la

acea dată.

Se mai susține

că pârâta CASMTCT a refuzat în repetate rânduri să înregistreze și

cererile de eliberare a adeverinței de calitate de asigurat în contextul de

gratuitate a Legii nr. 42/1990 și nr. 341/2004, suspendându-i acordarea drepturilor

medicale legale în acea perioadă.

Recurentul reclamant

mai învederează că în luna iunie 2006 a avut o intervenție la CASMTCT,

la registratura instituției, fiind refuzat categoric în ce privește înregistrarea

cererii pentru eliberarea adeverinței de asigurat, șefa casei CASMTCT

invocând că trebuie prezentat noul tip de certificat.

Se arată

că invocarea calității de asigurat în conformitate cu Ordinul CNAS

nr. 617 din 13 august 2007 făcută de cabinetul medical Dr. B. în întâmpinare

nu reflectă speța în sine, întrucât faptele abuzive de respingere a cererii

de eliberare a adeverinței de asigurat de către CASMTCT București

s-au petrecut înainte și după data apariției actului normativ sus

evocat.

Recurentul precizează

că, fiindu-i pusă viața într-un real pericol, în acea perioadă,

în ceea ce privește tratamentul, avea nevoie de asigurare medicală completă

cu gratuitate în baza legilor menționate.

Se mai susține

că, deși a făcut demersuri către instituțiile statului,

respectiv către Policlinica Vitan, I.N.M.R.M.C.M. București, Casa Națională

de Pensii București, Casa Națională de Asigurări de Sănătate

București, Ministerul Transporturilor, Ministerul Sănătății

pentru rezolvarea situației, nu a primit niciun răspuns favorabil.

În ședința

publică din 18 noiembrie 2016, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție

nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în conformitate

cu art. 137 C. proc. civ., văzând dispozițiile art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția

nulității recursului.

Potrivit art.

302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă,

sub sancțiunea nulității recursului, „motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz mențiunea

că motivele vor fi depuse prin memoriu separat”, iar conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ., „Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”.

Dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. statuează că recursul se declară împotriva

unei hotărâri judecătorești a cărei modificare sau casare se

poate obține pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.

Prin urmare motivele

de recurs trebuie să vizeze criticile aduse hotărârii judecătorești

recurate.

Recursul fiind

un mijloc procesual prin care se realizează un examen al deciziei atacate,

sub aspectul legalității ei, instanța de recurs are a verifica dacă

hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor

legale.

Această analiză

nu se poate realiza în lipsa indicării punctuale a motivelor de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Această obligație

revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Din rezumarea

motivelor de recurs formulate de recurentul-reclamant rezultă fără

posibilitate de echivoc că nu au fost formulate critici propriu-zise la adresa

hotărârii instanței de apel, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor

de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și

la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Nemulțumirile

recurentului-reclamant vizează nu hotărârea instanței de apel, ci

faptul că pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului București nu a dat

curs demersurilor făcute în vederea eliberării adeverinței de asigurat.

Or, aceste aspecte

nu se circumscriu în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în condițiile în care obiectul dedus judecății

l-a reprezentat cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea drepturilor

prevăzute prin Legea nr. 341/2004, respectiv la plata daunelor provocate acestuia

în perioada 2006-2010 prin nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 42/1990,

iar soluția pronunțată de instanța de fond, menținută

de instanța de apel s-a întemeiat pe faptul că reclamantul nu a făcut

dovezi în sensul că are calitatea de asigurat prin raportare la dispozițiile

art. 20 alin. (1) lit. e) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS.

În speță,

reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe

din care să rezulte calitatea acestuia de asigurat fără plata contribuției,

ci obligarea acestei părți la plata de despăgubiri materiale și

morale pentru contravaloarea tratamentului lunar din perioada 2006-2010, respectiv

pentru lipsirea de posibilitatea de a beneficia de servicii medicale gratuite.

Din această

perspectivă, în condițiile în care recurentul-reclamant a expus în cererea

de recurs alte aspecte decât cele ce au constituit obiectul dedus judecății

și analizei instanței de apel și de fond, Înalta Curte, constatând

că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației prevăzute de

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit căruia cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

și dezvoltarea lor, urmează a constata nul recursul declarat împortiva

deciziei civile

nr. 262 A din 13 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 262

A din 13 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.