ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2268/2016

Decizia nr. 2268/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 2 septembrie 2010, sub nr. 40521/299/2010, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului București (CASMTCT) și Cabinetul Medical „Dr. B.”, solicitând obligarea pârâtei de rândul 1 să-i asigure și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, precum și obligarea ambilor pârâți la plata daunelor provocate în perioada 2006-2010, prin nerespectarea drepturilor garantate de Constituția României, de Legea nr. 42/1990, de Legea nr. 341/2004 și de Carta Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește accesul la servicii medicale și, respectiv, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamantul a arătat, în esență, că are calitatea de asigurat al pârâtei CASMTCT București, în baza contractului din 20 august 2003 și că, începând cu anul 2006, medicul de familie dr. B. a refuzat să-i mai acorde consultații și medicamente gratuite, deși beneficia, în temeiul Legii nr. 341/2004, de acces gratuit la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății, ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne, precum și de acces gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Reclamantul a mai arătat că a solicitat în mai multe rânduri pârâtei CASMTCT București să-i arate motivul pentru care este privat de drepturile sale. A susținut că a suferit un prejudiciu material în cuantum de 500.000 RON, solicitând și daune morale în cuantum de 2.000.000.000 RON. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 341/2004.

La termenul de judecată din data de 4 mai 2011, reclamantul a precizat acțiunea, în sensul obligării pârâtei CASMTCT București la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului lunar în perioada 2006-2010; la plata sumei de 4.261.600 RON, cu titlu de daune morale, întrucât a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de servicii medicale gratuite și compensate; la asigurarea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, respectiv accesul gratuit la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne și accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2011, s-a luat act că reclamantul a renunțat la judecată față de pârâtul Cabinet Medical - „Dr. B.” și că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2011, pârâtul Cabinet Medical - „Dr. B.” a depus o cerere de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 22493 din 14 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/299/2010, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului București să plătească reclamantului suma de 4.000 RON reprezentând, costul medicamentelor achiziționate de reclamant pe parcursul a trei ani anteriori sesizării instanței; a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale; a fost respins și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la asigurarea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 ca lipsit de interes; a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, și a fost respinsă cererea pârâtului Cabinet Medical „Dr.

B.”, de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor și reclamantul A., înregistrat la data de 2 mai 2012 pe rolul Tribunalului București. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin încheierea din data de 12 aprilie 2013, a calificat calea de atac drept apel. A pus în discuția părților excepția netimbrării apelului formulat de apelantul-reclamant A. și excepția necompetenței materiale a primei instanțe.

Prin decizia nr. 415 A din 19 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 22493 din 14 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului București, a fost admisă excepția necompetenței judecătoriei, invocată din oficiu, a fost anulată sentința apelată, fiind reținută cauza spre soluționare în primă instanță. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 2 iulie 2014, sub nr. x/3/2014.

La termenul de judecată din 11 septembrie 2014, instanța a dispus citarea, în calitate de pârâtă, a Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, constatând că a operat transmisiunea legală a calității procesuale pasive, conform dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 8/2013.

Prin sentința civilă nr. 1309 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respinsă acțiunea reclamantului A. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul A. are calitatea de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Luptător Rănit”, conform certificatului eliberat la data de 4 octombrie 2011, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Reclamantul, în calitate de pensionar, a încheiat cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței (la data sesizării instanței, Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului București - CASMTCT) contractul de asigurare din 20 august 2003. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004: „Pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: (...) b) Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989: 1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta”.

Art. 5 alin. (1) lit. i) și j) din același act normativ dispune că persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) beneficiază de accesul gratuit, cu suportarea cheltuielilor de la bugetul ministerelor respective și de la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, de tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor, de accesul gratuit la medicamente prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Totodată, potrivit art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 beneficiază de asigurare, fără plata contribuției.

În conformitate cu art. 20 alin. (1) lit. e) din Anexa 1 la Ordinul Președintelui Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate: „dovada calității de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate se realizează printr-un document justificativ - adeverință, eliberat de CAS, potrivit fiecărei categorii de persoane, pe baza următoarelor documente: pentru persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare: act de identitate, documente doveditoare că se încadrează în una dintre categoriile de beneficiari ai acestor legi, declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu realizează venituri impozabile, altele decât cele prevăzute de legile speciale sau pensii.

S-a mai reținut că, în calitate de asigurat fără plata contribuției la fondul de asigurări de sănătate, reclamantul are dreptul la acces gratuit la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne, precum și la acces gratuit la medicamente prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, însă, pentru a beneficia de aceste drepturi, reclamantul avea obligația de a prezenta periodic medicului de familie adeverința de asigurat. Instanța de fond a reținut că reclamantul nu a dovedit că a prezentat acest document justificativ și nici nu a probat că ar fi făcut demersuri pentru a obține eliberarea adeverinței de asigurat, în perioada 2006–2010, prin depunerea la registratura CASMTCT a documentelor menționate în Ordinul Președintelui C.N.A.S.

nr. 617/2007, respectiv: act de identitate, documente doveditoare că se încadrează în una dintre categoriile de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu realizează venituri impozabile, altele decât cele prevăzute de legile speciale sau pensii. De altfel, medicul de familie al reclamantului a arătat că, potrivit Ordinului Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, avea obligația ca la eliberarea prescripțiilor medicale gratuite să solicite pacienților săi adeverința de asigurat, lucru pretins și reclamantului, însă acesta nu a prezentat o astfel de adeverință.

În aceste condiții s-a reținut că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului astfel cum au fost precizate la data de 4 mai 2011, respectiv obligarea pârâtei CASMTCT București la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului lunar în perioada 2006 - 2010, la plata sumei de 4.261.600 RON cu titlu de daune morale, întrucât a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de servicii medicale gratuite și compensate.

Cât privește asigurarea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, respectiv: accesul gratuit la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne și accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, s-a reținut că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de actul normativ, în sensul de a face dovada cu acte justificative că îndeplinește condițiile cerute de lege.

Împotriva sentinței civile nr. 1309 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a declarat apel reclamantul A. Prin decizia civilă nr. 262 A din 13 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins apelul reclamantului pentru următoarele considerente: S-a reținut că, în aplicarea art. 5 alin. (1) lit. i) și j) din Legea nr. 341/2004 și art. 312 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, referitoare la drepturile de care se prevalează reclamantul, au fost emise, prin Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS, Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat fără plata contribuției, care, la art. 20 alin. (1) lit. e), prevăd că „dovada calității de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate se realizează printr-un document justificativ - adeverință, eliberat de CAS, potrivit fiecărei categorii de persoane, pe baza următoarelor documente: pentru persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare: act de identitate, documente doveditoare că se încadrează în una dintre categoriile de beneficiari ai acestor legi, declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu realizează venituri impozabile, altele decât cele prevăzute de legile speciale sau pensii.

S-a constatat că reclamantul invocă adresa din 7 iunie 2010, emisă de CASMTCT, care i-a confirmat calitatea de asigurat în sistemul social de asigurări sociale ca pensionar conform cererii/contract din 20 august 2003. S-a apreciat că această adresă cuprinde o inadvertență și nu se referă la cele pretinse prin acțiune, întrucât face referire la presupusa calitate a reclamantului de asigurat în sistemul de asigurări de sănătate ca pensionar conform art. 20 lit. m) din Ordinul nr. 617/2007, în condițiile în care apelantul-reclamant susține nerespectarea drepturilor sale la gratuitate decurgând din calitatea sa de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, drepturi ce trebuie dovedite în condițiile art. 20 lit. e) din același ordin.

Așa fiind, s-a reținut că reclamantul nu a prezentat periodic medicului de familie adeverința de asigurat prevăzută de norma mai sus citată în perioada 2006–2010 și, în consecință, acesta nu poate pretinde că i-au fost încălcate drepturile pe care nu le-a probat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, recurentul-reclamant A., solicitând admiterea acestuia pentru următoarele considerente: Se arată că a solicitat în mai multe rânduri pârâtei CASMTCT să-i indice motivul pentru care este privat de drepturile de rănit din revoluția din decembrie 1989, față de contractul cadru medical din data de 20 august 2003 și calitatea de asigurat în baza legii, însă răspunsul a fost de respingere.

Pârâta CASMTCT nu i-a eliberat adeverința de asigurat în baza legii, invocând necesitatea prezentării noului tip de certificat, ceea ce era imposibil la acea dată. Se mai susține că pârâta CASMTCT a refuzat în repetate rânduri să înregistreze și cererile de eliberare a adeverinței de calitate de asigurat în contextul de gratuitate a Legii nr. 42/1990 și nr. 341/2004, suspendându-i acordarea drepturilor medicale legale în acea perioadă. Recurentul reclamant mai învederează că în luna iunie 2006 a avut o intervenție la CASMTCT, la registratura instituției, fiind refuzat categoric în ce privește înregistrarea cererii pentru eliberarea adeverinței de asigurat, șefa casei CASMTCT invocând că trebuie prezentat noul tip de certificat.

Se arată că invocarea calității de asigurat în conformitate cu Ordinul CNAS nr. 617 din 13 august 2007 făcută de cabinetul medical Dr. B. în întâmpinare nu reflectă speța în sine, întrucât faptele abuzive de respingere a cererii de eliberare a adeverinței de asigurat de către CASMTCT București s-au petrecut înainte și după data apariției actului normativ sus evocat. Recurentul precizează că, fiindu-i pusă viața într-un real pericol, în acea perioadă, în ceea ce privește tratamentul, avea nevoie de asigurare medicală completă cu gratuitate în baza legilor menționate. Se mai susține că, deși a făcut demersuri către instituțiile statului, respectiv către Policlinica Vitan, I.N.M.R.M.C.M. București, Casa Națională de Pensii București, Casa Națională de Asigurări de Sănătate București, Ministerul Transporturilor, Ministerul Sănătății pentru rezolvarea situației, nu a primit niciun răspuns favorabil.

În ședința publică din 18 noiembrie 2016, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția nulității recursului. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității recursului, „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz mențiunea că motivele vor fi depuse prin memoriu separat”, iar conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., „Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”. Dispozițiile art. 304 C. proc. civ. statuează că recursul se declară împotriva unei hotărâri judecătorești a cărei modificare sau casare se poate obține pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege. Prin urmare motivele de recurs trebuie să vizeze criticile aduse hotărârii judecătorești recurate. Recursul fiind un mijloc procesual prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității ei, instanța de recurs are a verifica dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării punctuale a motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Această obligație revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Din rezumarea motivelor de recurs formulate de recurentul-reclamant rezultă fără posibilitate de echivoc că nu au fost formulate critici propriu-zise la adresa hotărârii instanței de apel, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Nemulțumirile recurentului-reclamant vizează nu hotărârea instanței de apel, ci faptul că pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului București nu a dat curs demersurilor făcute în vederea eliberării adeverinței de asigurat.

Or, aceste aspecte nu se circumscriu în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în condițiile în care obiectul dedus judecății l-a reprezentat cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute prin Legea nr. 341/2004, respectiv la plata daunelor provocate acestuia în perioada 2006-2010 prin nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 42/1990, iar soluția pronunțată de instanța de fond, menținută de instanța de apel s-a întemeiat pe faptul că reclamantul nu a făcut dovezi în sensul că are calitatea de asigurat prin raportare la dispozițiile art. 20 alin. (1) lit. e) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS.

În speță, reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte calitatea acestuia de asigurat fără plata contribuției, ci obligarea acestei părți la plata de despăgubiri materiale și morale pentru contravaloarea tratamentului lunar din perioada 2006-2010, respectiv pentru lipsirea de posibilitatea de a beneficia de servicii medicale gratuite. Din această perspectivă, în condițiile în care recurentul-reclamant a expus în cererea de recurs alte aspecte decât cele ce au constituit obiectul dedus judecății și analizei instanței de apel și de fond, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației prevăzute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., potrivit căruia cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, urmează a constata nul recursul declarat împortiva deciziei civile nr. 262 A din 13 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 262 A din 13 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.