ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3622/2009

HOTĂRÂRE
26.06.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3622/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată pe rolul Judecătoriei

Târgoviște petentul C.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.J.P. Dâmbovița

anularea procesului – verbal de contravenție seria din 31 mai 2008 precum și

exonerarea de la plata amenzii.

Judecătoria Târgoviște, prin

sentința nr. 3396 din 14 iulie 2008, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari având în vedere dispozițiile art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că fapta a fost săvârșită pe raza localității Mircea Vodă,

comuna Sălcioara, situație care atrage competența de soluționare a Judecătoriei

Răcari.

Tribunalul Dâmbovița,

soluționând recursul declarat de petentul C.C.A. împotriva sentinței nr. 3396

din 14 iulie 2008 a Judecătoriei Târgoviște, prin Decizia nr. 863 din 22

octombrie 2008 a respins recursul declarat de petent arătând că potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerile contravenționale

în fond este judecătoria în a cărei circumscripție s-a săvârșit contravenția.

La data de 31 octombrie 2008

petentul C.C.A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 863 din

22 octombrie 2008 a Tribunalului Dâmbovița, arătând că la termenul soluționării

recursului a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale, neputând

să-și susțină motivele de recurs, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Totodată, a solicitat ca

instanța să se pronunțe pe excepția de neconstituționalitate a art. 322 alin. (1)

și art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1006 din

26 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovița a respins cererea de revizuire a Deciziei

nr. 863 din 22 octombrie 2008, reținând că potrivit art. 322 teza a II-a C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate cerere în situațiile arătate expres în textul

enunțat.

A mai reținut instanța că,

prin decizia pronunțată asupra recursului nu s-a evocat fondul.

În ceea ce privește excepția

de neconstituționalitate invocată de revizuent instanța a arătat că urmează a

fi soluționată de instanța de fond, Judecătoria Răcari.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, revizuentul C.C.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fără a detalia motivele pe care-și întemeiază cererea.

Prin Decizia nr. 94 din 22

ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de C.C.A.,

în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța, a reținut, în esență, că potrivit art. 299 C. proc. civ., „hotărârile

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute

de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse

recursului”.

Concluzionează instanța,

arătând că hotărârea recurată este irevocabilă astfel că recursul este

inadmisibil.

Revizuentul C.C.A. a

formulat recurs și împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești

invocând prevederile art. 304

1

Motivează recurentul că în

mod greșit a fost respins recursul ca inadmisibil, deși instanța de judecată

avea obligația să aplice direct normele privind drepturile omului cuprinse în C.E.D.O.,

art. 6 și 13.

Recursul formulat în cauză

este inadmisibil și a fost respins pentru următoarele considerente:

Dreptul de recurs există

numai în ce privește hotărârile de fond, neexistând posibilitatea să se declare

recurs și împotriva unei hotărâri date în recurs.

În conformitate cu

prevederile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională.

Cum în cauză s-a formulat

recurs împotriva unei decizii date în recurs prin admiterea excepției

inadmisibilității invocată din oficiu, conform art. 137 C. proc. civ., Curtea

va respinge cererea de recurs, ca fiind inadmisibilă.

Totodată, observând întregul

ciclu procesual pornit de la plângerea contravențională cu care a fost

investită de petent Judecătoria Târgoviște și în fața căreia a invocat excepția

necompetenței teritoriale, declinarea de competență și decizia dată în recursul

formulat tot de petent, inclusiv căile extraordinare de atac de revizuire la

decizia dată în recurs, recurs la hotărârea pronunțată în revizuire și inclusiv

recurs la recurs și alte contestații, respectiv cereri de revizuire, fără ca

plângerea contravențională si fie soluționată, urmează să facă aplicarea

prevederilor art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege,

dacă legea nu prevede astfel, instanța, potrivit prezentului articol, va putea

sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul astfel:

a) introducerea, cu

rea-credință a unor cereri vădit netemeinice…”.

Este adevărat că părțile au

numeroase drepturi procedurale, dintre care menționăm: dreptul de a adresa

cereri instanței și dreptul de a exercita căile de atac, dar totodată are și

obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele prevăzute de lege și de a exercita drepturile procedurale cu

bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute.

Având în vedere faptul că

recurentul a formulat mai multe căi de atac inadmisibile, instanța constată că

în acest fel a fost deturnat dreptul procedural de la scopul pentru care a fost

recunoscut, fiind exercitat cu rea - credință, motiv pentru care acest abuz

procedural este sancționat de lege cu amendă judiciară.

Este de observat că petentul

este cel care a invocat excepția necompetenței teritoriale, tot el la hotărârea

prin care instanța s-a dezinvestit a formulat recurs, iar ulterior a exercitat

mai multe căi de atac extraordinare, inclusiv prezentul recurs care este

inadmisibil în condițiile legale menționate, fiind respins cu aplicarea

prevederilor art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de C.C.A. împotriva Deciziei nr. 94 din 22 ianuarie2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibil.

În temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică recurentului o amendă judiciară

în cuantum de 200 lei.

Irevocabilă pentru recurs.

Cu drept de reexaminare în

15 zile de la comunicare cu privire la sancțiunea aplicată.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2021/2016
ția Judecătoriei Târgoviște. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că potrivit art. 39 1 din O.G. nr. 2/2001- Legea Cadru în materie contravențională, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de
ÎCCJ 2019-02-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2019
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pite
ÎCCJ 2007-10-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3885/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 43300 din 20 noiembrie 2006, Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de
ÎCCJ 2010-05-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2696/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, prin sentința nr. 1074 din 27 octombrie 2008, a disjuns capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamanta C.
ÎCCJ 2009-10-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4105/2009
investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a constatat că actul de sancționare și constatare a contravenției a fost încheiat la data de 4 decembrie 2008, astfel încât în
Sursă