ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Comisia pentru Cetățenie - obligarea acestuia la soluționarea cererii cu privire la redobândirea cetățeniei române in termenul de 30 zile, si obligarea la daune morale de 1000 lei. î n motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere însoțită de actele necesare în 16 iulie 2008. î n cursul lunii ianuarie și apoi in aprilie 2009 s-a adresat Ministerului cu o cerere prin care a solicitat urgentarea soluționării dosarului, dar nu a primit niciun răspuns. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3103 din 16 octombrie 2009 a admis excepția netimbrării cererii de despăgubiri și în consecință a dispus anularea acesteia.

De asemenea, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.V. dispunând obligarea pârâtului să analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 154,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că termenul de un an și trei luni care a trecut de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române nu poate fi considerat rezonabil. î mprejurarea că statul nu poate asigura un cadru administrativ corespunzător pentru preluarea și analiza într-un termen rezonabil a cererilor pentru redobândirea cetățeniei române nu poate fi opus reclamantului.

Având în vedere aceste considerente, văzând și prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea va obliga pârâta la soluționarea cererii în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Pe cererea de despăgubiri, Curtea va admite excepția netimbrării în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și va anula acest capăt de cerere în consecință. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată de 154,3 lei nu este justificată, întrucât, pe de o parte, Comisia pentru cetățenie are la latitudinea sa soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române potrivit termenului de la art. 14 din lege, iar prin întâmpinarea depusă s-a precizat că solicitarea reclamantului a avut ca termen de soluționare data de 13 octombrie 2009. Pe de altă parte, susține recurentul, obligarea la cheltuieli de judecată nu are fundament, în condițiile în care intră în discuție admisibilitatea în parte a acțiunii, potrivit principiului de drept că accesoriul urmează soarta principalului . Recursul este nefondat.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat de partea câștigătoare. Din acest punct de vedere este irelevantă buna-credință a părții care a pierdut procesul, după cum este lipsit de importanță aspectul invocat de recurent privind neaplicarea principiului de drept potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului. Pe de altă parte, pârâtul datorează cheltuieli de judecată tocmai pentru că este în culpă procesuală, din moment ce a soluționat cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant cu încălcarea termenului rezonabil, astfel cum acesta este definit prin art. 6 pct. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Mai mult decât atât, practica judiciară a statuat că reclamantul are dreptul la plata cheltuielilor de judecată și în cazul în care pârâtul a efectuat, în cursul procesului, prestația ce i s-a cerut prin acțiune, căci prin comportarea sa l-a pus pe reclamant în situația de a sesiza instanța de judecată. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 3103 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.