ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Timișoara, SC B.T. SRL Caransebeș a

solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Protecția Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 42 din data de 21

ianuarie 2008.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că prin ordinul atacat pârâta a retras autorizația pentru

efectuarea de operațiuni cu metale prețioase începând cu data

comunicării sale, cu motivarea că societatea ar fi încălcat în

mod repetat prevederile legale privind regimul metalelor prețioase și

pietrelor prețioase, prin expunerea spre comercializare a unor bijuterii

nemarcate potrivit legii.

S-a mai arătat că, în sprijinul

acestei măsuri, pârâta a invocat două procese verbale de constatare a

contravenției emise de P.J.P.C. Caraș-Severin.

Reclamanta a considerat această

măsură mult prea aspră, având în vedere că, așa cum

rezultă și din procesele verbale invocate de pârâtă, cantitatea

de aur și numărul pieselor găsite ca fiind marcate

necorespunzător este foarte mică în raport cu cantitatea

deținută de societate și expusă spre comercializare.

A mai arătat reclamanta că

retragerea autorizației este cea mai grava sancțiune ce poate fi

aplicată în această situație, pârâta având la dispoziție

potrivit prevederilor legale și o altă măsură mai

ușoară decât cea aplicată.

Prin sentința civilă nr. 315

din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă,

instanța dispunând anularea Ordinului nr. 42 din 21 februarie 2008 emis de pârât.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a

efectuat procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art.

7 din Legea nr. 554/2004, la data de 29 aprilie 2008 aceasta înregistrând la A.N.P.C.

- serviciul registratură, plângerea cu nr. 3057 din 29 aprilie 2008.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că măsura retragerii

autorizației se dispune în cazul încălcării repetate a

prevederilor privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora

și a pietrelor prețioase, apreciind că această

măsură nu poate fi dispusă însă automat, prin simpla

enumerare a două procese verbale de constatare a contravenției.

A reținut prima instanță

că, după cum a menționat în numeroase rânduri Curtea Europeană

de Justiție, deciziile luate de funcționarii publici din cadrul

instituției europene trebuie motivate de o asemenea manieră încât

să permită părților să-și apere drepturile.

Împotriva sentinței civile nr. 315

din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,

prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea

hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca

neîntemeiată.

A învederat recurenta-pârâtă, prin

motivele de recurs, că instanța de fond a reținut în

considerente o situație de fapt complet greșită,

nefundamentată temeinic, și că nu poate fi considerată

valabilă susținerea instanței de fond care pune sub semnul

egalității plângerea prealabilă și actul prin care

reclamanta ar fi putut face dovada îndeplinirii procedurii prealabile în raport

de dispozițiile înscrise în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ. Chiar dacă reclamanta a înțeles

să-și întemeieze cererea de chemare în judecată pe

dispozițiile art. 23 din H.G. nr. 1344/2003 aceste dispoziții trebuie

interpretate în raport de dispozițiile generale referitoare la

acțiunile promovate în materia contenciosului administrativ.

Pe de altă parte, recurenta a

precizat că prima instanță s-a aflat într-o gravă eroare

atunci când și-a întemeiat hotărârea dată pe motive ce nu

corespund cadrului legislativ incident în speță. Astfel, s-a reiterat

că emiterea Ordinului nr. 42 din 21 februarie 2008 a apărut ca o consecință firească a deselor nereguli constatate în activitatea

acesteia, nereguli pe care, deși a fost sesizată,

reclamanta-intimată nu a dorit niciun moment să le ia în considerare,

apreciind cu vădită rea-credință că e în

măsură a eluda, în mod repetat, legea. Mai mult, s-a subliniat,

însăși instanța de judecată, în cadrul considerentelor,

recunoaște că ordinul contestat a avut drept temei legal

dispozițiile art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 190/2000. Asupra reclamantei,

în calitatea acesteia de operator economic, s-au efectuat mai multe controale

ce au avut drept scop verificarea legalității realizării

activității de bază a acestuia, respectiv cea de efectuare de

operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase,

așa cum rezultă din autorizația emisă pe numele SC B.T. SRL

sub nr. 195 din 3 martie 2004. Urmare acestor controale au fost întocmite mai

multe procese-verbale de constatare a contravenției (necontestate), mare

parte din acestea conținând la capitolul destinat observațiilor atât

mențiuni cu privire la o serie de nereguli constatate, cât mai ales

recomandările agenților constatatori de îndreptare, în regim de maximă

urgență, a acestor nereguli. Ordinul contestat se poate considera

perfect valabil, acesta având enunțate expres motivele emiterii lui,

documentele doveditoare fiind atașate actului în cauză, respectiv

cele două procese de constatare a contravenției amintite.

Instanța de fond a reținut în

mod judicios, prin considerentele sentinței atacate cu recurs, că

excepția inadmisibilității acțiunii în contencios

administrativ decurgând din neîndeplinirea procedurii administrative prealabile

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ nu este întemeiată, întrucât într-

adevăr reclamanta a făcut dovada că, anterior

introducerii cererii de chemare în judecată pentru anularea actului

administrativ contestat, a formulat recursul administrativ, la care

a

primit răspunsul cu nr. 1/676 din 8 mai 2008.

Recursul este întemeiat însă sub

aspectul motivelor de fond invocate de recurentă astfel că

această cale extraordinară de atac va fi admisă, cu

consecința modificării

sentinței

recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC B.T.

SRL

Caransebeș ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 31 din O.U.G. nr.

190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și

pietrelor prețioase în România, cu modificările și

completările ulterioare, „(1) Autoritatea Națională pentru

Protecția Consumatorilor poate suspenda, pe o perioadă cuprinsă

între o lună și 6 luni, autorizația pentru efectuarea de

operațiuni cu metale prețioase, cu aliajele acestora, cu pietre

prețioase, în cazul încălcării prevederilor legale privind

operațiunile cu metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre

prețioase. (2) Repetarea încălcării prevederilor legale privind

operațiunile cu metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre

prețioase duce la retragerea definitivă a autorizației."

În condițiile art. 18 alin. (1)

și (2) din Normele metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor

prețioase în România, cu modificările și completările

ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1344 din 18 noiembrie 2003, „(1) Suspendarea autorizației se dispune în următoarele situații: a)

neîntocmirea evidențelor operațiunilor cu metale prețioase,

aliajelor acestora și pietre prețioase, în condițiile

prevederilor legale în vigoare; b) comercializarea sub orice formă a

bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase sau aliaje ale

acestora, cu ori fără pietre prețioase, fără ca

acestea să fie marcate, în condițiile prevăzute de lege; c)

marcarea incorectă a titlurilor, față de limitele admise de

reglementările legale în materie; d) lipsa notificării

Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor cu

privire la schimbările

intervenite în

datele de identificare ale titularului autorizației; e) folosirea

incorectă, sub

orice formă, a poansoanelor de titlu și de

garanție proprie, de către persoanele fizice și juridice

autorizate să efectueze operațiuni de marcare a metalelor

prețioase și aliajelor acestora; f) în cazurile în care Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor constată că

avizele acordate potrivit art. 11 lit. c) și art. 12 fit. d) nu sunt

conforme cu realitatea sau contravin unor dispoziții legale în vigoare.

(2) Retragerea autorizației se dispune în următoarele situații:

a) în cazul încălcării repetate a prevederilor legale în

vigoare privind regimul metalelor prețioase,

aliajelor acestora și a pietrelor prețioase; b) în cazul în care

persoana autorizată nu mai îndeplinește una sau mai multe din

condițiile

necesare în vederea autorizării; c) în cazul

condamnării definitive pentru o infracțiune în legătură cu

operațiunile cu metale prețioase, aliaje ale acestora sau pietre

prețioase a persoanei fizice autorizate sau a unui angajat al persoanei

juridice autorizate".

Suspendarea sau retragerea

autorizației se dispune, conform dispozițiilor art. 18 alin. (3) din

Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 190/2000, din oficiu ori la

cererea organelor cu atribuții de control în materie, în baza

constatărilor acestora. în caz de retragere a autorizației,

reautorizarea este posibilă, cu îndeplinirea procedurilor inițiale de

autorizare prevăzute de normele metodologice și cu achitarea taxelor

de autorizare corespunzătoare [art. 18 alin. (4) din Normele metodologice

pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 190/2000, aprobate prin H.G. nr.

1344/2003].

Cât privește măsura retragerii

autorizației pentru efectuarea de operațiuni cu metale

prețioase, cu aliajele acestora, cu pietre prețioase, în temeiul

dispozițiilor art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul

metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase

în România, cu modificările și completările ulterioare, și

a prevederilor art. 18 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice pentru

aplicarea O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase,

aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, cu

modificările și completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr.

1344 din 18 noiembrie 2003, se observă că ea se poate lua, prin act

administrativ unilateral cu caracter individual al Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor, în cazul încălcării

repetate a prevederilor legale în vigoare privind regimul metalelor

prețioase, aliajelor acestora și a pietrelor prețioase.

S-a probat, în cauză, cu cele

consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a

contravenției seria XXX nr. 0048689 din data de 30 octombrie 2007 și în procesul-verbal de constatare și sancționare a

contravenției seria XXX nr. 0103227 din data de 5 februarie 2008 - ambele emise de Oficiul județean pentru protecția consumatorilor

Caraș-Severin și necontestate de către reclamantă - că

intimatului i s-au aplicat sancțiuni contravenționale pentru

încălcarea, în mod repetat, a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din O.U.G.

nr. 190/2000, care,prevăd că „în vederea prevenirii unor acte de

comerț sau fapte de comerț ilicite, metalele prețioase trebuie

să fie marcate înainte de comercializare sau, după caz, înainte de

expunerea spre comercializare constantă.

În aceste condiții, recurenta

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, din

oficiu, reținând încălcarea repetată de către reclamanta SC

B.T. SRL Caransebeș a prevederilor legale în vigoare privind regimul

metalelor prețioase, aliajelor acestora și a pietrelor

prețioase, a dispus în mod întemeiat, prin Ordinul nr. 42 din 21 februarie 2008, urmare exercitării în limitele legii a dreptului de apreciere

recunoscut autorității publice competentă să emită

actul administrativ în discuție, retragerea autorizației pentru

efectuarea de operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase

nr. 195 din 3 martie 2004. Actul administrativ atacat de către

reclamantă este motivat, atât în drept cât și în fapt, rezultând cu

evidență, sub aspectul motivării în fapt, că reclamantei i

s-a imputat împrejurarea încălcării în mod repetat a prevederilor

legale privind regimul metalelor prețioase și pietrelor

prețioase

prin expunerea spre

comercializare a unor bijuterii nemarcate, și că la această

concluzie s-a ajuns prin trimiterea făcută la conținutul

proceselor verbale de contravenție încheiate

pe numele intimatei de

Oficiul județean pentru protecția consumatorului Caraș-Severin

în anul 2007 și în anul 2008.

În raport de cele mai sus arătate,

constatându-se că sunt întemeiate, în parte,

motivele de recurs invocate în cauză și că sentința

recurată este nelegală și netemeinică,

fiind

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, admiterea

recursului

declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor și modificarea sentinței civile nr. 315 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii reclamantei

SC

B.T. SRL Caransebeș ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței

civile nr. 315 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantei

SC

B.T. SRL Caransebeș, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.