ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, SC B.T. SRL Caransebeș a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 42 din data de 21 ianuarie 2008. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin ordinul atacat pârâta a retras autorizația pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase începând cu data comunicării sale, cu motivarea că societatea ar fi încălcat în mod repetat prevederile legale privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase, prin expunerea spre comercializare a unor bijuterii nemarcate potrivit legii.

S-a mai arătat că, în sprijinul acestei măsuri, pârâta a invocat două procese verbale de constatare a contravenției emise de P.J.P.C. Caraș-Severin. Reclamanta a considerat această măsură mult prea aspră, având în vedere că, așa cum rezultă și din procesele verbale invocate de pârâtă, cantitatea de aur și numărul pieselor găsite ca fiind marcate necorespunzător este foarte mică în raport cu cantitatea deținută de societate și expusă spre comercializare. A mai arătat reclamanta că retragerea autorizației este cea mai grava sancțiune ce poate fi aplicată în această situație, pârâta având la dispoziție potrivit prevederilor legale și o altă măsură mai ușoară decât cea aplicată. Prin sentința civilă nr. 315 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea Ordinului nr. 42 din 21 februarie 2008 emis de pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a efectuat procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, la data de 29 aprilie 2008 aceasta înregistrând la A.N.P.C. - serviciul registratură, plângerea cu nr. 3057 din 29 aprilie 2008. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că măsura retragerii autorizației se dispune în cazul încălcării repetate a prevederilor privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și a pietrelor prețioase, apreciind că această măsură nu poate fi dispusă însă automat, prin simpla enumerare a două procese verbale de constatare a contravenției. A reținut prima instanță că, după cum a menționat în numeroase rânduri Curtea Europeană de Justiție, deciziile luate de funcționarii publici din cadrul instituției europene trebuie motivate de o asemenea manieră încât să permită părților să-și apere drepturile.

Împotriva sentinței civile nr. 315 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. A învederat recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, că instanța de fond a reținut în considerente o situație de fapt complet greșită, nefundamentată temeinic, și că nu poate fi considerată valabilă susținerea instanței de fond care pune sub semnul egalității plângerea prealabilă și actul prin care reclamanta ar fi putut face dovada îndeplinirii procedurii prealabile în raport de dispozițiile înscrise în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar dacă reclamanta a înțeles să-și întemeieze cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 23 din H.G. nr. 1344/2003 aceste dispoziții trebuie interpretate în raport de dispozițiile generale referitoare la acțiunile promovate în materia contenciosului administrativ. Pe de altă parte, recurenta a precizat că prima instanță s-a aflat într-o gravă eroare atunci când și-a întemeiat hotărârea dată pe motive ce nu corespund cadrului legislativ incident în speță. Astfel, s-a reiterat că emiterea Ordinului nr. 42 din 21 februarie 2008 a apărut ca o consecință firească a deselor nereguli constatate în activitatea acesteia, nereguli pe care, deși a fost sesizată, reclamanta-intimată nu a dorit niciun moment să le ia în considerare, apreciind cu vădită rea-credință că e în măsură a eluda, în mod repetat, legea.

Mai mult, s-a subliniat, însăși instanța de judecată, în cadrul considerentelor, recunoaște că ordinul contestat a avut drept temei legal dispozițiile art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 190/2000. Asupra reclamantei, în calitatea acesteia de operator economic, s-au efectuat mai multe controale ce au avut drept scop verificarea legalității realizării activității de bază a acestuia, respectiv cea de efectuare de operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase, așa cum rezultă din autorizația emisă pe numele SC B.T.

SRL sub nr. 195 din 3 martie 2004. Urmare acestor controale au fost întocmite mai multe procese-verbale de constatare a contravenției (necontestate), mare parte din acestea conținând la capitolul destinat observațiilor atât mențiuni cu privire la o serie de nereguli constatate, cât mai ales recomandările agenților constatatori de îndreptare, în regim de maximă urgență, a acestor nereguli. Ordinul contestat se poate considera perfect valabil, acesta având enunțate expres motivele emiterii lui, documentele doveditoare fiind atașate actului în cauză, respectiv cele două procese de constatare a contravenției amintite.

Instanța de fond a reținut în mod judicios, prin considerentele sentinței atacate cu recurs, că excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ decurgând din neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu este întemeiată, întrucât într- adevăr reclamanta a făcut dovada că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată pentru anularea actului administrativ contestat, a formulat recursul administrativ, la care a primit răspunsul cu nr. 1/676 din 8 mai 2008. Recursul este întemeiat însă sub aspectul motivelor de fond invocate de recurentă astfel că această cale extraordinară de atac va fi admisă, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC B.T.

SRL Caransebeș ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, cu modificările și completările ulterioare, „(1) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor poate suspenda, pe o perioadă cuprinsă între o lună și 6 luni, autorizația pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase, cu aliajele acestora, cu pietre prețioase, în cazul încălcării prevederilor legale privind operațiunile cu metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase. (2) Repetarea încălcării prevederilor legale privind operațiunile cu metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase duce la retragerea definitivă a autorizației." În condițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Normele metodologice pentru aplicarea O.U.G.

nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin H.G.

nr. 1344 din 18 noiembrie 2003, „(1) Suspendarea autorizației se dispune în următoarele situații: a) neîntocmirea evidențelor operațiunilor cu metale prețioase, aliajelor acestora și pietre prețioase, în condițiile prevederilor legale în vigoare; b) comercializarea sub orice formă a bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase sau aliaje ale acestora, cu ori fără pietre prețioase, fără ca acestea să fie marcate, în condițiile prevăzute de lege; c) marcarea incorectă a titlurilor, față de limitele admise de reglementările legale în materie; d) lipsa notificării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor cu privire la schimbările intervenite în datele de identificare ale titularului autorizației; e) folosirea incorectă, sub orice formă, a poansoanelor de titlu și de garanție proprie, de către persoanele fizice și juridice autorizate să efectueze operațiuni de marcare a metalelor prețioase și aliajelor acestora; f) în cazurile în care Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor constată că avizele acordate potrivit art. 11 lit. c) și art. 12 fit.

d) nu sunt conforme cu realitatea sau contravin unor dispoziții legale în vigoare. (2) Retragerea autorizației se dispune în următoarele situații: a) în cazul încălcării repetate a prevederilor legale în vigoare privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și a pietrelor prețioase; b) în cazul în care persoana autorizată nu mai îndeplinește una sau mai multe din condițiile necesare în vederea autorizării; c) în cazul condamnării definitive pentru o infracțiune în legătură cu operațiunile cu metale prețioase, aliaje ale acestora sau pietre prețioase a persoanei fizice autorizate sau a unui angajat al persoanei juridice autorizate". Suspendarea sau retragerea autorizației se dispune, conform dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 190/2000, din oficiu ori la cererea organelor cu atribuții de control în materie, în baza constatărilor acestora. în caz de retragere a autorizației, reautorizarea este posibilă, cu îndeplinirea procedurilor inițiale de autorizare prevăzute de normele metodologice și cu achitarea taxelor de autorizare corespunzătoare [art. 18 alin. (4) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 190/2000, aprobate prin H.G. nr. 1344/2003]. Cât privește măsura retragerii autorizației pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase, cu aliajele acestora, cu pietre prețioase, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor art. 18 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea O.U.G.

nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1344 din 18 noiembrie 2003, se observă că ea se poate lua, prin act administrativ unilateral cu caracter individual al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, în cazul încălcării repetate a prevederilor legale în vigoare privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și a pietrelor prețioase.

S-a probat, în cauză, cu cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria XXX nr. 0048689 din data de 30 octombrie 2007 și în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria XXX nr. 0103227 din data de 5 februarie 2008 - ambele emise de Oficiul județean pentru protecția consumatorilor Caraș-Severin și necontestate de către reclamantă - că intimatului i s-au aplicat sancțiuni contravenționale pentru încălcarea, în mod repetat, a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 190/2000, care,prevăd că „în vederea prevenirii unor acte de comerț sau fapte de comerț ilicite, metalele prețioase trebuie să fie marcate înainte de comercializare sau, după caz, înainte de expunerea spre comercializare constantă.

În aceste condiții, recurenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, din oficiu, reținând încălcarea repetată de către reclamanta SC B.T.

SRL Caransebeș a prevederilor legale în vigoare privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și a pietrelor prețioase, a dispus în mod întemeiat, prin Ordinul nr. 42 din 21 februarie 2008, urmare exercitării în limitele legii a dreptului de apreciere recunoscut autorității publice competentă să emită actul administrativ în discuție, retragerea autorizației pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase nr. 195 din 3 martie 2004. Actul administrativ atacat de către reclamantă este motivat, atât în drept cât și în fapt, rezultând cu evidență, sub aspectul motivării în fapt, că reclamantei i s-a imputat împrejurarea încălcării în mod repetat a prevederilor legale privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase prin expunerea spre comercializare a unor bijuterii nemarcate, și că la această concluzie s-a ajuns prin trimiterea făcută la conținutul proceselor verbale de contravenție încheiate pe numele intimatei de Oficiul județean pentru protecția consumatorului Caraș-Severin în anul 2007 și în anul 2008. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate, în parte, motivele de recurs invocate în cauză și că sentința recurată este nelegală și netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și modificarea sentinței civile nr. 315 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC B.T. SRL Caransebeș ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile nr. 315 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC B.T. SRL Caransebeș, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.