ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3270/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Alba-Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E.I. SRL a solicitat

suspendarea Ordinului nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. București,

privind suspendarea autorizației pentru efectuarea de operațiuni cu metale

prețioase și pietre prețioase.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 68/F/CA din 7 aprilie

2008, a admis cererea și în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost suspendată

executarea Ordinului nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. București până

la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea sentinței se

arată că prin Ordinul nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. s-a dispus

suspendarea autorizației pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase și

pietre prețioase nr. 3168 din 19 septembrie 2005 pentru o perioadă de o lună,

pentru punctul de lucru din Sibiu.

Reclamanta a demarat

procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004, iar în baza art.

14 din Legea nr. 554/2004 se putea dispune suspendarea după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul.

A fost avută în vedere și

sentința civilă nr. 2296 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Sibiu prin care s-a

admis în parte plângerea reclamantei împotriva procesului verbal de

contravenție nr. 922/665 din 28 ianuarie 2008 al I.R.P.C. Sibiu și prin care

s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, iar

Ordinul nr. 74/2008 s-a întemeiat pe procesul verbal de contravenție care a

fost desființat parțial.

S-a apreciat că suspendarea

autorizației produce consecințe grave, disproporționate asupra activității

reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs de către A.N.P.C. și s-a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind nefondată.

În motivele de recurs se

arată că deși instanța de judecată a reținut că reclamanta a îndeplinit

procedura prealabilă nu există o cerere a acesteia de revocare a ordinului.

În același motive se invocă

faptul că în O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și

pietrelor prețioase în România este stabilită procedura prin care se poate

dispune revocarea suspendării autorizației.

A fost invocat și faptul că

nu s-a putut apăra în fața instanței de fond, pentru că A.N.P.C. nu și-a

desfășurat activitatea pentru că s-a desfășurat Summitul N.A.T.O.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare și a invocat tardivitatea recursului, iar pe fond

respingerea recursului ca nefondat.

Excepția tardivității

recursului declarat va fi respinsă pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 14 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată de instanța de fond poate fi

atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.

Faptul că recurentei i-a

fost comunicată o copie a minutei sentinței pronunțată de instanța de fond nu

echivalează cu comunicarea sentinței pronunțate.

Termenul pentru declararea

recursului curge de la data comunicării și, în speță, comunicarea sentinței s-a

făcut la 24 aprilie 2008 și a fost declarat recursul la 29 aprilie 2008, astfel

că recursul a fost declarat în termen.

Pe fondul recursului, după

examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză,

Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unui pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond.

Cele două condiții cerute de

art. 14 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ sunt: cazul bine

justificat și pagubă iminentă.

Cele două noțiuni sunt

definite, în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 paguba iminentă ca

fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public și cazul bine justificat în art. 2 alin. (1) lit. t) ca împrejurările

legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

Verificând actele dosarului

se constată că în speță cele două condiții sunt îndeplinite.

Referitor la cazul bine

justificat se observă că au fost depuse înscrisuri din care rezultă că, prin

hotărâri judecătorești definitive, au fost anulate acte întocmite de recurentă.

Și paguba iminentă a fost

dovedită pentru că fără suspendarea actului s-ar aduce prejudicii reclamantei.

Nu pot fi reținut

susținerile recurentei că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii

prealabile pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 pentru că la dosar a fost depusă cererea de revocare formulată de

reclamantă și adresată, la 2 aprilie 2008 recurentei și la care s-a primit

răspuns de la aceasta.

Nici aspectul privind

încălcarea dreptului la apărare nu poate fi reținut pentru că procedura de

citare a fost îndeplinită corect și față de caracterul urgent al măsurii și al

dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - cauza s-a soluționat

cu precădere și de urgență.

De aceea, în baza art. 312 C.

proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat, soluția instanței de

fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității.

Respinge recursul declarat

de A.N.P.C. împotriva sentinței civile nr. 68/F/CA din 7 aprilie 2008 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2008.