ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3270/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E.I. SRL a solicitat suspendarea Ordinului nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. București, privind suspendarea autorizației pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase. Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 68/F/CA din 7 aprilie 2008, a admis cererea și în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost suspendată executarea Ordinului nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. București până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea sentinței se arată că prin Ordinul nr. 74 din 17 martie 2008 emis de A.N.P.C. s-a dispus suspendarea autorizației pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase nr. 3168 din 19 septembrie 2005 pentru o perioadă de o lună, pentru punctul de lucru din Sibiu. Reclamanta a demarat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004, iar în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 se putea dispune suspendarea după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul. A fost avută în vedere și sentința civilă nr. 2296 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Sibiu prin care s-a admis în parte plângerea reclamantei împotriva procesului verbal de contravenție nr. 922/665 din 28 ianuarie 2008 al I.R.P.C.

Sibiu și prin care s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, iar Ordinul nr. 74/2008 s-a întemeiat pe procesul verbal de contravenție care a fost desființat parțial. S-a apreciat că suspendarea autorizației produce consecințe grave, disproporționate asupra activității reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de către A.N.P.C. și s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind nefondată. În motivele de recurs se arată că deși instanța de judecată a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă nu există o cerere a acesteia de revocare a ordinului. În același motive se invocă faptul că în O.U.G.

nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România este stabilită procedura prin care se poate dispune revocarea suspendării autorizației. A fost invocat și faptul că nu s-a putut apăra în fața instanței de fond, pentru că A.N.P.C. nu și-a desfășurat activitatea pentru că s-a desfășurat Summitul N.A.T.O. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare și a invocat tardivitatea recursului, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat. Excepția tardivității recursului declarat va fi respinsă pentru următoarele considerente. Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată de instanța de fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.

Faptul că recurentei i-a fost comunicată o copie a minutei sentinței pronunțată de instanța de fond nu echivalează cu comunicarea sentinței pronunțate. Termenul pentru declararea recursului curge de la data comunicării și, în speță, comunicarea sentinței s-a făcut la 24 aprilie 2008 și a fost declarat recursul la 29 aprilie 2008, astfel că recursul a fost declarat în termen. Pe fondul recursului, după examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unui pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Cele două condiții cerute de art. 14 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ sunt: cazul bine justificat și pagubă iminentă. Cele două noțiuni sunt definite, în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public și cazul bine justificat în art. 2 alin. (1) lit. t) ca împrejurările legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Verificând actele dosarului se constată că în speță cele două condiții sunt îndeplinite. Referitor la cazul bine justificat se observă că au fost depuse înscrisuri din care rezultă că, prin hotărâri judecătorești definitive, au fost anulate acte întocmite de recurentă.

Și paguba iminentă a fost dovedită pentru că fără suspendarea actului s-ar aduce prejudicii reclamantei. Nu pot fi reținut susținerile recurentei că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru că la dosar a fost depusă cererea de revocare formulată de reclamantă și adresată, la 2 aprilie 2008 recurentei și la care s-a primit răspuns de la aceasta. Nici aspectul privind încălcarea dreptului la apărare nu poate fi reținut pentru că procedura de citare a fost îndeplinită corect și față de caracterul urgent al măsurii și al dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - cauza s-a soluționat cu precădere și de urgență.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității. Respinge recursul declarat de A.N.P.C. împotriva sentinței civile nr. 68/F/CA din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008.