ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1987/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub dosar nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu parata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR admiterea acțiunii și a se constata că reclamanta are dreptul să efectueze operațiuni de marcare a bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase și din aliajele acestora.

Prin sentința nr. 147/2018 din data de 2 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor și a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței nr. 147/2018 din data de 2 iulie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se admită cererea de chemare în judecată.

În susținerea cerererii de recurs, recurenta-reclamantă a susținut următoarele:

Sentința instanței de fond este criticabila deoarece, recurenta-reclamantă susține că deține autorizația nr. x din data de 03.04.2004 eliberata de către intimata. Aceasta autorizație a obtinut-o in baza O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase si pietrelor prețioase in România, aprobata prin Legea nr. 261/2002 cu modificarile și completările ulterioare și ale art. 2 și următoarele din Normele metodologice de aplicare ale acestei Ordonante aprobate prin H.G. nr. 1344/2003 si ea îi da dreptul sa efectuez anumite operațiuni cu metale prețioase.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice din 18.11.2003: "Autorizarea operațiunilor cu metale prețioase, cu aliajele acestora si cu pietre prețioase, efectuate de persoane fizice sau juridice ca activități permanente ori profesionale, se face pe perioada nedeterminata, de către Autoritatea Naționala pentru Protectia Consumatorilor". In alin. (2) al aceluiași articol susindicat se arata că: "Prin activitate permanenta, in intelesul prezentelor norme, se înțelege acea activitate care se desfășoară continuu, cu regularitate, in condițiile reglementate"

Recurenta susține că după cum se poate observa din cuprinsul autorizației pe care a depus-o în copie (vizele puse pe aceasta), precum și din textele sus-indicate apreciază că este îndreptățită să desfășoare operațiunile înscrise pe autorizația indicata, având activitate permanenta de la obținerea autorizației in sensul legii si pana in prezent.

Ordinul nr. 104/2015 nu-i este aplicabil, el referindu-se la cei care nu au fost autorizați anterior pe perioadă nedeterminata. Printr-un ordin nu poate fi modificata o Ordonanța de Urgenta.

Dovada in sensul celor de mai sus este faptul ca in anul 2016 i-a fost vizata autorizația integral, deși, după cum susține intimata, aceasta nu ar fi trebuit vizată integral, ordinul fiind din anul 2015.

Mai mult decât atât, potrivit Normelor metodologice din 18.11.2003 pentru aplicarea O.U.G. nr. 190/2000 în art. 13 si următoarele se arata foarte clar, retragerea autorizației sau a unei operațiuni de pe aceasta sau suspendarea ei se poate dispune doar prin Ordin (sau decizie) al președintelui ANPC care trebuie comunicat titularului autorizației si produce efecte de la data comunicării.

Ori, in cazul de fata nu exista un asemenea ordin, tocmai pentru faptul ca el nu putea fi dat in condiții de legalitate. Un ultim aspect este si acela ca in nicio dispoziție legala privitoare la obținerea autorizației nu se face vorbire de vreo retestare a celui care a obtinut-o, cu excepția acelui Ordin nr. 104/2015.

În drept recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului a formulat întâmpinare față de cererea de recurs prin care au solicitat să se respingă ca nefondat recursul.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce privește situația de fapt, instanța de recurs reține pe scurt cărecurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a deținut autorizația nr. x din data de 03.04.2004 emisa de către parata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase si pietrelor prețioase.

Pentru menținerea autorizației pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase, în anul 2015 a fost emis Ordinul președintelui ANPC nr. 104/2015 pentru aprobarea condițiilor în vederea autorizării sau menținerii autorizației pentru operațiunea de marcare a metalelor prețioase cu marca de garanție proprie prevede drept condiție pentru menținerea autorizației pentru operațiunea de marcare a metalelor prețioase promovarea testării organizate de către ANPC în anul 2015.

Înalta Curte reține că prin critica dezvoltată în cuprinsul cererii de recurs, recurenta a apreciat că acest Ordin nu îi este aplicabil devreme ce autorizația s-a a fost emisă în temeiul altui act normativ, respectiv O.U.G. nr. 190/2000, iar activitățile sale în acest domeniu s-au desfășurat continuu începând cu anul 2004 și până în prezent. A mai arătat recurenta că, dispozițiile Ordinului ANPC nr. 104/2015 nu ii sunt aplicabile, aspect susținut și de faptul că în anul 2016 i s-a aplicat viză pe autorizație.

Înalta Curte, față de prevederile art. 6 din Ordinul Președintelui ANRP nr. 104/2015, conform cărora:,,(1) În vederea menținerii autorizației pentru efectuarea operațiunii de marcare a metalelor prețioase, operatorii economici autorizați în perioada 2004 - 2007 vor depune în termen de 90 de zile de la publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, la sediul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor - Direcția metale prețioase, pietre prețioase și B. din București, str. x, dosarul pentru retestarea personalului desemnat să aplice marca de garanție proprie, ce va conține următoarele documente:

- cerere de înscriere la testare, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin;

- autorizația pentru efectuarea de operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase, vizată anual, pentru cel puțin una dintre operațiunile prevăzute la art. 2;

- adeverință de stabilire a conținutului mărcii de garanție proprie, emisă de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor;

- proces-verbal de constatare, eliberat de personalul de specialitate al Direcției metale prețioase, pietre prețioase și B., al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2, prin care se atestă existența dotării tehnice prevăzute la art. 7;

- decizia administratorului pentru desemnarea personalului propriu angajat;

- copia cărții de identitate sau a altui document echivalent al persoanei desemnate;

- copia contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată al persoanei desemnate;

- fișa de aptitudini a persoanei desemnate, eliberată de medicina muncii.

(2) După data primei testări, organizată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, operatorii economici al căror personal a promovat testarea în perioada 2004 - 2007 își vor menține autorizația pentru efectuarea operațiunii de marcare a metalelor prețioase numai în condițiile prevăzute la art. 3.

(3) Retestarea va consta într-o probă teoretică și o probă practică.

(4) Vor putea susține proba practică numai acele persoane care au promovat proba teoretică în condițiile stabilite prin Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea testării în vederea autorizării sau menținerii autorizării operațiunii de marcare cu marca de garanție proprie a obiectelor și bijuteriilor din metale prețioase, aprobat prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, denumit în continuare Regulament." Apreciază că toate criticile invocate de recurenta-reclamantă în susținerea cererii de recurs sunt nefondate.

În speță se confirmă constatarea conform căreia reclamanta nu a îndeplinit una din condițiile pentru menținerea autorizației, respectiv cea a desemnării unei persoane din cadrul societății, angajată cu contract individual de muncă care să participe la testarea organizata în anul 2015.

În mod corect a reținut instanța de fond că această obligație nu a fost respectată nici la testarea organizată în anul 2016, și insituită prin Ordinului președintelui ANPC 221/15.07.2017, pentru aprobarea condițiilor în vederea autorizării operațiunii de marcare a metalelor prețioase cu marca de garanție proprie în anul 2016, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I din 03.08.2016.

În ceea ce privește argumentul invocat de către recurenta-reclamantă conform căruia autorizația i-a fost vizată pentru anul 2016, iar intimata-pârâtă a primit taxele pentru viza pe autorizație pentru anul 2016 și 2017, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță în condițiile în care se confirmă, din poziția procesuală a recurentei-reclamante și din înscrisurile depuse în probatoriu, nerespectarea condițiilor pentru menținerea autorizației pentru efectuarea operațiunii de marcare a metalelor prețioase instituite în sarcina operatorilor economici prin Ordinul președintelui ANPC nr. 104/2015 și Ordinul nr. 221/15.07.2017.

Înalta Curte față de critica conform căreia, procedura de menținere nu îi este aplicabilă reclamantei, ci doar operatorilor economici care nu au fost autorizați pe perioadă nedeterminată, constată că și aceasta este o critică nefondată în condițiile în care Ordinul nr. 104/2015 menționează clar la art. 6 alin. (1) că procedura vizează menținerea autorizației pentru efectuarea operațiunii de marcare a metalelor prețioase, operatorii economici autorizați în perioada 2004 – 2007, fără a face precizarea dacă aceasta se referă la operatorii economici cu viză permanentă sau cei cu viză pe perioadă determinată.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței recurate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în susținerea cererii de recurs, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 147/2018 din data de 2 iulie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2021.