ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2916/2019

Circumstanțele cauzei 1.1 Cererea de chemare în judecată Prin Cererea înregistrată, la data de 25 iunie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Patronatul Bijutierilor din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 103 din 16 martie 2015 emis de Președintele ANPC, publicat în M. Of. nr. 302/04.05.2015. La data de 30 octombrie 2015, A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 284 din 2 februarie 2016, instanța a admis acțiunea reclamantului, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de A. și a anulat Ordinul nr. 103 din 16 martie 2015 emis de Președintele ANPC. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 1 C. proc. civ. de la 1865, solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată. A susținut recurenta-pârâtă, contrar celor reținute de prima instanță, că, la emiterea Ordinului 103/2015, ANPC nu a ignorat principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative și a respectat prevederile legale în vigoare. Prevederile O.U.G. nr. 190/2000 se aplică metalelor prețioase sub orice formă, ceea ce înseamnă că operațiunile reglementate de aceasta au în vedere inclusiv lingourile și/sau topiturile din metale prețioase sau aliaje ale acestora, ordinul contestat fiind emis cu respectarea întocmai a legislației metalelor prețioase. Laboratorul de încercări metale prețioase din cadrul ANPC își desfășoară activitatea în temeiul O.U.G. nr. 190/2000. ANPC, în activitatea sa de analiză a metalelor prețioase, sub orice formă, nu își depășește competențele atribuite de art. 15 din O.U.G. nr. 190/2000. De asemenea, la emiterea ordinului a fost respectată procedura de consultare a patronatelor. Potrivit O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată și modificată, ANPC este singura instituție în măsură să emită norme interne de lucru și să stabilească tarifele pentru activitatea de analiză, marcare și expertizare pe care le desfășoară, să stabilească mărcile utilizate pentru marcarea metalelor prețioase și să efectueze expertize ale metalelor prețioase și pietrelor prețioase. Activitatea de analiză, marcare și expertizare a metalelor prețioase a Direcției Metale Prețioase, Pietre Prețioase și Proces C. se realizează conform procedurilor operaționale aprobate de președintele ANPC. Prin noul act normativ sunt prevăzute situațiile în care, pe anumite obiecte și bijuterii din metale prețioase, nu se aplică marca, dar pentru care C. eliberează buletine de analiză, buletine/rapoarte de expertiză sau rapoarte de încercare, după caz. Menținerea unui nivel ridicat al protecției consumatorilor și susținerea unei piețe corecte în domeniul metalelor prețioase califică ANPC ca fiind o instituție independentă, fără interese în piața metalelor prețioase, cu rol de protecție, de limitare și chiar de eradicare a evaziunii fiscale. Ordinul contestat nu încearcă să pună obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor în UE, având în vedere că marea majoritate a lingourilor/topiturilor de aur au destinația Turcia. La emiterea ordinului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Ordinul a avut la bază Referatul de aprobare nr. x din 11 martie 2015 întocmit de C. De asemenea, au fost respectate și dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Proiectul actului normativ a fost publicat din data de 10 martie 2015 pentru consultare pentru o perioadă de 10 zile în care părțile interesate puteau formula obiecții și comentarii. A mai arătat recurenta-pârâtă, referitor la prezumtiva încălcare a prevederilor Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne, invocată de reclamantă, că acest act normativ comunitar a fost transpus în legislația națională prin O.U.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România. Ordinul nr. 103/2015 abrogă dispozițiile Ordinului 101/2004 pentru aprobarea condițiilor în vederea autorizării operațiunii de marcare cu marca de garanție proprie, act normativ care cuprindea, în esență, reglementări similare și a cărui existență nu a fost contestată. Decizia abrogării a fost luată în urma procesului de evaluare a legislației naționale pentru a se asigura o cât mai bună evaluare a pieței în ceea ce privește operațiunile efectuate cu metale prețioase. Principiul proporționalității măsurilor administrative înseamnă că orice măsură luată de o autoritate publică să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și, în același timp, să fie rezonabilă. Scopul bine stabilit al actului normativ contestat îl reprezintă interesul major al statului în protejarea consumatorilor împotriva achiziționării de produse nemarcate corespunzător și de a combate actele de evaziune fiscală.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Patronatul Bijutierilor din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, a se constata nul recurs și, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat. În ceea ce privește excepția nulității recursului, a apreciat intimatul-reclamant că susținerile recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Recursul a fost încadrat pe motivele art. 304 1 vechiul C. proc. civ., susținerile recurentei putându-se încadra, eventual, în categoria motivelor de netemeinicie, fără a se indica vreun motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ. Pe fondul recursului, a arătat intimatul-reclamant că instanța de fond a făcut o corectă și legală apreciere a probelor administrate în cauză.

Decizia instanței de recurs 4.1. Preliminar, în ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, instanța de control judiciar apreciază că susținerile recurentei se pot încadra în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel încât va fi respinsă această excepție. 4.2. Pe fondul recursului, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. 4.3. După cum corect a reținut prima instanță, prin Ordinul nr. 103/2015 s-a modificat Ordinul nr. 102/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de analiză și marcare a metalelor prețioase și aliajelor acestora, în sensul că s-au introdus, la art. 31 din Norma tehnică de analiză și marcare a metalelor prețioase și aliajelor acestora, alin. (2) și (3) potrivit cărora: "(2) Vânzarea, cumpărarea și scoaterea din țară a lingourilor și/sau topiturilor din metale prețioase sau aliaje ale acestora se fac numai dacă acestea sunt însoțite de raport de încercare eliberat de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. (3) Excepție de la prevederile alin. (2) fac aurul financiar și aurul monetar, așa cum sunt definite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.". Potrivit O.U.G. nr. 190/2000, competența Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor este limitată la activitățile de analiză, marcare și expertizare cu privire la metalele prețioase. După cum cu evidență rezultă din lecturarea textului criticat, modificarea adusă Ordinului nr. 102/2004 prin Ordinul contestat, nr. 103/2015, stabilește reguli, condiții și excepții pentru vânzarea, cumpărarea și scoaterea din țară a lingourilor și/sau topiturilor din metale prețioase sau aliaje ale acestora. Prin urmare, actul ce face obiectul acțiunii a depășit sfera de reglementare a O.U.G. nr. 190/2000, care nu reglementează regimul juridic al operațiunilor de vânzare, cumpărare și scoatere din țară a lingourilor și/sau topiturilor din metale prețioase sau aliaje. În raport cu acestea, alegațiile recurentei-reclamante, privind scopul emiterii Ordinului nr. 103/2015, protecția consumatorilor și susținerii unei piețe corecte, prin combaterea evaziunii fiscale, nu pot fi reținute. Aspectul că nu se obstaculează libera circulație a mărfurilor în Uniunea Europeană, marea majoritate a lingourilor/topiturilor având destinația Turcia, nu prezintă nicio relevanță în analiza legalității ordinului contestat. 4.4. Recurenta-reclamantă, deși susține că ar fi respectat procedura de consultare a patronatelor în vederea emiterii ordinului și dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională, nu aduce niciun argument în combaterea faptului că data emiterii Ordinului nr. 103, 16 martie 2015, a fost anterioară consultării organizațiilor patronale, care își puteau exprima punctul de vedere până la 26 martie 2015. De asemenea, nu combate nici aspectul nerespectării perioadei de 10 zile de consultare publică, în raport cu data postării ordinului pentru consultare publică, 10 martie 2015, și data emiterii acestuia, 16 martie 2015. 4.

Restul susținerilor recurentei, referitoare la aspectul prezumtivei încălcări a Directivei 2006/123/CE invocate de intimatul-reclamant, privind conceptul de proporționalitate a măsurilor administrative și atingerea unui scop legitim, interesul major al statului în a-și proteja consumatorii împotriva achiziționării unor produse nemarcate corespunzător, nu sunt apte să combată cele reținute de prima instanță, care, de altfel, a apreciat a fi nerelevant argumentul intimatului-reclamant în raport cu viciile de nelegalitate care afectează ordinul contestat prin raportare la dreptul intern. 4.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat. Ca urmare a respingerii recursului pârâtei, față de cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.143 RON onorariu de avocat, conform facturii depuse la dosar, Înalta Curte, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va admite, în parte, însă, cererea și va obliga recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant 2.000 RON, cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat.