ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3157/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 474/2009

din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale și excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Cluj-Napoca; a admis cererea de

suspendare formulată de reclamanta M.S.C.M. împotriva pârâtelor A.N.A.F. – D.J.A.O.V.

Cluj și A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj-Napoca și, în consecință, a suspendat

executarea deciziei de impunere nr. 8/4242 din 25 iunie 2009 emisă de pârâta A.N.A.F.

– D.R.A.O.V. Cluj, privitor la executarea sumei de 528.107 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Cu privire la excepția necompetenței

materiale a Curții, instanța a reținut că motivele invocate pentru a sustrage

soluționarea acestei cereri din competența

instanței

nu sunt întemeiate.

Astfel,

conform dispozițiilor art. 218 alin.

(2) C. proc. fisc., corelate cu prevederile art. 29 și 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în cazul litigiilor fiscale esențială este suma contestată ce face

obiectul litigiului. Cum în cauză suma contestată de reclamantă pe calea

contestației administrative, reper în funcție de care se stabilește atât

competența pentru tranșarea în fond a litigiului, cât și a cererii incidentale

vizând suspendarea executării actului fiscal, depășește valoarea de 500.00 lei,

competența în primă instanță revine Curții de apel.

Având în vedere criteriile prevăzute

la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și opțiunea reclamantei, competența

de a tranșa cererea de suspendare de față aparține Curții de Apel Cluj, astfel încât

excepția de necompetență a fost apreciată, ca neîntemeiată, fiind respinsă ca

atare.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a organului fiscal care

a demarat executarea silită, Curtea a avut în vedere justificarea

reclamantei cu privire la

configurarea cadrului procesual din litigiul

de față și anume faptul că, odată demarată executarea, hotărârea judecătorească

care statuează asupra suspendării executării titlului trebuie să fie opozabilă

și organului de executare, cu atât mai mult cu cât, în speță, se antamează

caracterul și forța executorie a actului fiscal.

Din această

perspectivă, instanța a reținut că, deși raportul material de drept fiscal

generator al contenciosului fiscal nu este legat nemijlocit cu pârâta A.F.P.

Cluj-Napoca,

dar având

în vedere că între timp actul a fost pus în executare silită, este oportună

participarea în proces a acesteia, sentința urmând a-i fi astfel opozabilă.

Pe fondul cererii, instanța a

constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării

executării actului administrativ, referitoare la existența unui caz bine

justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, dacă

actul administrativ fiscal a fost desființat în cadrul procedurii

administrative și iminența procedurii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit.

ș) din Legea nr. 554/2004, în situația în care prin executarea actului

administrativ posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra

patrimoniului reclamantului, ci și asupra terților.

Instanța a

reținut că măsura provizorie solicitată de reclamantă se justifică prin

existența în cauză a

unor

cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept,

care

sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ,

astfel cum se

prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea

acestei condiții rezultând în cauză din motivele de nelegalitate invocate în

procedura administrativă, legate în special de maniera în care organul de

control fiscal a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în

materia

desfășurării activității de

comercializare, respectiv de prestare a serviciilor specifice cu

aur.

S-a mai reținut că reclamanta a

dovedit și îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de

suspendare solicitată, dat fiind că iminența producerii unei pagube în

patrimoniul său rezultă din începerea procedurii

de executare silită, prin comunicarea

somației nr. 12/3/1/2009/35358 din

2 august 2009, având în vedere și calitatea societății reclamante de producător

și prestator de servicii specializate cu metale prețioase.

În consecință, Curtea a apreciat că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și, ca atare, a admis cererea de suspendare, în sensul că a dispus

suspendarea executării deciziei de impunere nr.

8/4242 din 25 iunie 2009, emisă în urma raportului de inspecție fiscală

nr. 8/4241 din data de 25

iunie 2009 de către pârâta D.J.O.A.V. Cluj,

până la soluționarea în fond a acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâtele A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca, A.N.V. și D.R.A.O.V.

Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat de

A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca se arată că soluția de respingere a excepției

lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții s-a datorat încălcării

de către prima instanță a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, faptului

că prima instanță a interpretat greșit actele aflate la dosar și a nesocotit

faptul că actul administrativ fiscal a cărui suspendare a executării s-a

solicitat nu a fost emis de această instituție, care are calitatea de organ de

executare, dar nu are calitate procesuală în acțiunile în contencios

administrativ fiscal.

Prin motivele de recurs formulate de

D.R.A.O.V. Cluj, în nume propriu și în reprezentarea A.N.V., se arată că

instanța de fond a motivat superficial existența unei îndoieli puternice asupra

prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat,

nefăcând altceva decât să „valideze”, cu titlu general, afirmațiile petentei cu

privire la pretinsele nereguli în interpretarea și aplicarea legii, făcute de

organele de control, iar în ceea ce privește condiția iminenței unei pagube,

instanța de fond nu a arătat, în concret, în ce constă acest prejudiciu

determinat și cât este de iminent, adică imediat și nu într-un viitor nedeterminat.

Înainte de analiza motivele de

recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat

recursul D.R.A.O.V. Cluj, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este

executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la

comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată

la data de 2 noiembrie 2009, iar recursul a fost declarat de către pârâta D.R.A.O.V.

Cluj la data de 11 noiembrie 2009 (data depunerii recursului la O.P., conform din

dosarul de recurs), cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speță.

Conform dispozițiilor art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul

când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză recurenta-pârâtă D.R.A.O.V.

Cluj nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va

constata că acest recurs este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., se va respinge ca atare.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta A.F.P.M. Cluj Napoca este

nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul acțiunii deduse judecății

îl reprezintă suspendarea executării actelor administrative reprezentate de

decizia de impunere nr. 8/4242 din 25 iunie 2009 și raportul de inspecție

fiscală nr. 8/4241 din 25 iunie 2009, emise de A.N.A.F. – D.J.A.O.V. Cluj, până

la soluționarea acțiunii în fond, în conformitate cu prevederile art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

În speță, recurenta-pârâtă A.N.A.F. –

A.F.P.M. Cluj-Napoca a formulat motive de recurs care vizează strict aspecte

legate de calitatea procesuală pasivă a pârâtei, invocând faptul că soluția de

respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții

s-a datorat încălcării de către prima instanță a prevederilor art. 14 din Legea

nr. 554/2004, instanța nesocotind faptul că actul administrativ fiscal a cărui

suspendare a executării s-a solicitat nu a fost emis de către această

instituție.

Înalta Curte reține că instanța de

fond a apreciat în mod corect că, deși raportul material de drept fiscal

generator al contenciosului fiscal nu este legat nemijlocit cu pârâta A.F.P.

Cluj Napoca, având în vedere că între timp actul atacat a fost pus în executare

silită, este oportună participarea în proces a acestei pârâte, sentința urmând

a-i fi astfel opozabilă, cu atât mai mult cu cât în speță se antamează

caracterul și forța executorie a actului fiscal.

Astfel, chiar dacă recurenta nu a

emis actul administrativ fiscal atacat, a pus în executare acest act, având

astfel calitate procesuală pasivă raportat la acest aspect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj-Napoca

sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat de pârâta A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj – Napoca va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V.

Cluj, în nume propriu și pentru A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 474/2009

din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de A.N.A.F.

– A.F.P.M. Cluj-Napoca împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

16 iunie 2010.