ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3157/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 474/2009 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Cluj-Napoca; a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta M.S.C.M. împotriva pârâtelor A.N.A.F. – D.J.A.O.V. Cluj și A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj-Napoca și, în consecință, a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 8/4242 din 25 iunie 2009 emisă de pârâta A.N.A.F. – D.R.A.O.V. Cluj, privitor la executarea sumei de 528.107 lei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții, instanța a reținut că motivele invocate pentru a sustrage soluționarea acestei cereri din competența instanței nu sunt întemeiate.

Astfel, conform dispozițiilor art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., corelate cu prevederile art. 29 și 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazul litigiilor fiscale esențială este suma contestată ce face obiectul litigiului. Cum în cauză suma contestată de reclamantă pe calea contestației administrative, reper în funcție de care se stabilește atât competența pentru tranșarea în fond a litigiului, cât și a cererii incidentale vizând suspendarea executării actului fiscal, depășește valoarea de 500.00 lei, competența în primă instanță revine Curții de apel. Având în vedere criteriile prevăzute la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și opțiunea reclamantei, competența de a tranșa cererea de suspendare de față aparține Curții de Apel Cluj, astfel încât excepția de necompetență a fost apreciată, ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal care a demarat executarea silită, Curtea a avut în vedere justificarea reclamantei cu privire la configurarea cadrului procesual din litigiul de față și anume faptul că, odată demarată executarea, hotărârea judecătorească care statuează asupra suspendării executării titlului trebuie să fie opozabilă și organului de executare, cu atât mai mult cu cât, în speță, se antamează caracterul și forța executorie a actului fiscal. Din această perspectivă, instanța a reținut că, deși raportul material de drept fiscal generator al contenciosului fiscal nu este legat nemijlocit cu pârâta A.F.P. Cluj-Napoca, dar având în vedere că între timp actul a fost pus în executare silită, este oportună participarea în proces a acesteia, sentința urmând a-i fi astfel opozabilă.

Pe fondul cererii, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, referitoare la existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, dacă actul administrativ fiscal a fost desființat în cadrul procedurii administrative și iminența procedurii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în situația în care prin executarea actului administrativ posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului reclamantului, ci și asupra terților.

Instanța a reținut că măsura provizorie solicitată de reclamantă se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea acestei condiții rezultând în cauză din motivele de nelegalitate invocate în procedura administrativă, legate în special de maniera în care organul de control fiscal a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în materia desfășurării activității de comercializare, respectiv de prestare a serviciilor specifice cu aur.

S-a mai reținut că reclamanta a dovedit și îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminența producerii unei pagube în patrimoniul său rezultă din începerea procedurii de executare silită, prin comunicarea somației nr. 12/3/1/2009/35358 din 2 august 2009, având în vedere și calitatea societății reclamante de producător și prestator de servicii specializate cu metale prețioase. În consecință, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, ca atare, a admis cererea de suspendare, în sensul că a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 8/4242 din 25 iunie 2009, emisă în urma raportului de inspecție fiscală nr. 8/4241 din data de 25 iunie 2009 de către pârâta D.J.O.A.V.

Cluj, până la soluționarea în fond a acțiunii. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca, A.N.V. și D.R.A.O.V. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat de A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj Napoca se arată că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții s-a datorat încălcării de către prima instanță a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, faptului că prima instanță a interpretat greșit actele aflate la dosar și a nesocotit faptul că actul administrativ fiscal a cărui suspendare a executării s-a solicitat nu a fost emis de această instituție, care are calitatea de organ de executare, dar nu are calitate procesuală în acțiunile în contencios administrativ fiscal.

Prin motivele de recurs formulate de D.R.A.O.V. Cluj, în nume propriu și în reprezentarea A.N.V., se arată că instanța de fond a motivat superficial existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat, nefăcând altceva decât să „valideze”, cu titlu general, afirmațiile petentei cu privire la pretinsele nereguli în interpretarea și aplicarea legii, făcute de organele de control, iar în ceea ce privește condiția iminenței unei pagube, instanța de fond nu a arătat, în concret, în ce constă acest prejudiciu determinat și cât este de iminent, adică imediat și nu într-un viitor nedeterminat. Înainte de analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul D.R.A.O.V.

Cluj, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 2 noiembrie 2009, iar recursul a fost declarat de către pârâta D.R.A.O.V. Cluj la data de 11 noiembrie 2009 (data depunerii recursului la O.P., conform din dosarul de recurs), cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speță.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”. Cum în cauză recurenta-pârâtă D.R.A.O.V. Cluj nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că acest recurs este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta A.F.P.M. Cluj Napoca este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă suspendarea executării actelor administrative reprezentate de decizia de impunere nr. 8/4242 din 25 iunie 2009 și raportul de inspecție fiscală nr. 8/4241 din 25 iunie 2009, emise de A.N.A.F. – D.J.A.O.V. Cluj, până la soluționarea acțiunii în fond, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În speță, recurenta-pârâtă A.N.A.F. – A.F.P.M.

Cluj-Napoca a formulat motive de recurs care vizează strict aspecte legate de calitatea procesuală pasivă a pârâtei, invocând faptul că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții s-a datorat încălcării de către prima instanță a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța nesocotind faptul că actul administrativ fiscal a cărui suspendare a executării s-a solicitat nu a fost emis de către această instituție. Înalta Curte reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că, deși raportul material de drept fiscal generator al contenciosului fiscal nu este legat nemijlocit cu pârâta A.F.P. Cluj Napoca, având în vedere că între timp actul atacat a fost pus în executare silită, este oportună participarea în proces a acestei pârâte, sentința urmând a-i fi astfel opozabilă, cu atât mai mult cu cât în speță se antamează caracterul și forța executorie a actului fiscal.

Astfel, chiar dacă recurenta nu a emis actul administrativ fiscal atacat, a pus în executare acest act, având astfel calitate procesuală pasivă raportat la acest aspect. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj-Napoca sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj – Napoca va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Cluj, în nume propriu și pentru A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 474/2009 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Respinge recursul declarat de A.N.A.F. – A.F.P.M. Cluj-Napoca împotriva aceleiași sentințe civile, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2010.