ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2771/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2771/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.622 din 3

aprilie 2008, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei S.C.P.P.B. Tg.Mureș, cu sediul în Sîngiorgiu de Mureș și

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor – Agenția Domeniilor

Statului București; a admis cererea formulată de reclamantul A.I., în

contradictoriu cu S.C.P.C.B. – Tg. Mureș; a admis cererea de intervenție în

interes propriu formulată de pârâta M.L. în contradictoriu cu această pârâtă; a

anulat dispoziția nr. 5/A/2006 a Stațiunii de Cercetare și Producție pentru

Creșterea Bovinelor Tg. Mureș; a obligat această pârâtă la restituirea în

natură în favoarea reclamantului A.I. și a intervenientei M.L. în cote egale

(de câte ½ fiecare) a imobilului situat în localitatea Sîngiorgiu de

Mureș, înscris inițial în C.F. 1608 Sângiorgiu de Mureș nr. top 595/2/2 și

597/2 compus din 11.226 mp și construcție C 1, conform planului de situație

anexă la raportul de expertiză; a constatat că pe terenul care se restituie

reclamantului și intervenientei mai sunt edificate construcțiile C 2 și C 3 de

către pârâta S.C.P.C.B., fără autorizație de construcție; a respins cererea

formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor - Agenția Domeniilor Statului; a respins

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M.L. în

contradictoriu cu acest pârât; a constatat că reclamantul A.I. a renunțat la

judecata cererii formulată în contradictoriu cu Primăria comunei Sângeorgiu de

Mureș.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin

expropriere, atât reclamantul cât și intervenienta au formulat notificări prin

care au solicitat restituirea în natură a imobilului.

Cu privire la notificarea depusă de

intervenientă s-a reținut că aceasta a fost înaintată persoanei juridice

deținătoare în anul 2005, iar aceasta i-a recunoscut un drept de despăgubiri și

că în propria cale de atac nu se poate crea o situație mai grea, în sensul

constatării tardivității notificării.

Pe fondul pricinii s-a reținut că,

potrivit extraselor C.F. proprietarul tabular al imobilului revendicat este

antecesorul reclamantului și intervenientei, reclamantul fiind nepot de fiică

iar intervenienta fiica fostului proprietar tabular. Imobilul în litigiu are o

suprafață totală de 21.369 mp, este înscris în C.F. 1371/1 Sângioriu de Mureș,

fiind edificate trei construcții, printre care și cea a proprietarului inițial.

Celelalte două construcții au în prezent o altă destinație decât cea specifică

activității pârâtei, fiind folosite ca silozuri și prezentându-se sub forma

unor platforme de beton. De asemenea cele două construcții au fost edificate

fără autorizație legală și au o valoare economică inferioară terenului pe care

sunt construite. Imobilul a fost naționalizat în anul 1949 în mod abuziv și

fără titlu valabil, fiind dat ulterior în administrarea pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, solicitând respingerea ca tardivă a cererii de

intervenție formulată de intervenienți și partajarea terenului pe care sunt

amplasate cele trei construcții, întrucât prima instanță a menținut

nejustificat o stare de indiviziune.

Împotriva aceleiași sentințe a

declarat apel și pârâta S.C.P.C.B. Sângiorgiu de Mureș, motivând că stațiunea

este o instituție publică de interes național și potrivit Legii nr. 213/1998 în

cauză trebuia citat Statul Român prin Ministerul Finanțelor. S-a mai susținut

că terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului și inventarul

acestuia este deținut de Ministerul Finanțelor, pârâta având doar un drept de

administrare, iar restituirea celor două construcții edificate de pârâtă în

favoarea reclamantului și intervenientei, nu a format obiectul cererilor deduse

judecății, constituind astfel un plus petitio.

Curtea de Apel Tg. Mureș prin

decizia civilă nr. 102/A din 11 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei, a admis apelul reclamantului A.I. și a respins pe fond

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M.L.

A fost obligată pârâta S.C.P.C.B.

Sângiorgiu de Mureș să restituie în natură în favoarea reclamantului A.I.,

întregul imobil înscris în C.F. 1608 Sângiorgiu de Mureș, teren în suprafață de

1126 mp și toate construcțiile. S-a eliminat din dispozitivul hotărârii atacate

constatarea existenței construcțiilor C 2 și C 3.

În considerentele deciziei s-a

reținut că reclamantul și intervenienta au calitatea de persoane îndreptățite

la restituire, reclamantul fiind nepot de fiică a proprietarului tabular iar

intervenienta este fiica proprietarului.

Societatea pârâtă are în posesie

imobilul revendicat, deci are calitatea de persoană juridică deținătoare iar

opțiunea părților de a se judeca cu pârâta are temei legal și totodată

constituie opțiunea concretă a solicitanților în baza principiului

disponibilității care guvernează procesul civil. Reclamantul a depus

notificarea în temeiul legal prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 însă

intervenienta a înaintat notificare numai în anul 2005, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 247/2005 și așa cum s-a relevat anterior, nerespectarea termenului

prevăzut de lege atrage decăderea.

În prezent imobilul în litigiu nu

mai este destinat desfășurării unei activități specifice, conform Legii nr. 290/2002

și drept urmare nu există impediment la restituire în natură conform art. 21

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs pârâta S.C.P.C.B. precum și intervenienta M.L. invocând

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 pct. 1, 5, 6, 8, 9 C. proc.

civ.

Recurenta-pârâtă critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

- Un prim motiv de recurs este cel

prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., deoarece instanța de apel nu a fost

alcătuită conform cerințelor legale. Din completul de judecată a făcut parte un

judecător care s-a mai pronunțat în această pricină, pronunțând în acest sens

decizia civilă nr. 55 din 05 aprilie 2006.

- Hotărârea a fost dată cu

încălcarea formelor de procedură privind citarea Statului Român în cauză, având

în vedere că acesta este titularul dreptului de proprietate, recurenta-pârâtă

având doar un drept de administrare asupra imobilului.

- Prin hotărârea recurată s-a dat

ceea ce nu s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut cu

precizarea că reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor

terenuri și construcții situate în Sângiorgiu de Mureș evidențiate în C.F. nr. 1608

Sângiorgiu de Mureș nr. top 595/2/2, loc de casă cu construcții în suprafață de

3821 mp și nr. top 597/2 loc de casă în suprafață de 7335 mp.

Instanțele s-au pronunțat asupra

unor aspecte care nu s-au cerut, respectiv s-a dispus anularea dispoziției nr. 5/A/2006

emisă de S.C.D.B. deși nu s-a solicitat acest lucru.

- S-a interpretat greșit actul dedus

judecății și a schimbat natura sau înțelesul lămurit și neîndoielnic al

acestora.

În considerentele deciziei se

menționează că aspectele legate de construcțiile făcute de Statul Român pentru

edificarea celor două construcții pe terenul restituit se va judeca după

dreptul comun în condițiile în care Legea nr. 10/2001 cuprinde dispoziții clare

în acest sens, dispoziții aplicabile cu prioritate. Referitor la investițiile

făcute pe teren, se reține că sunt două silozuri în condițiile în care conform

actelor depuse la dosar construcțiile C 2 și C 3 sunt spații construite care

sunt într-o stare perfectă de conservare și funcționare.

Recurenta-intervenientă critică

hotărârea sub următoarele aspecte:

- Notificarea înaintată în anul

2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a făcut cu respectarea

termenului prevăzut de lege, întrucât Legea nr. 247/2005 modifică toate actele

normative în materia revendicării imobiliare, iar noul termen de depunere a

notificării se sfârșea la 30 noiembrie 2005.

- Prin respingerea notificării ca

tardiv formulată s-a îngrădit accesul la justiție, încălcându-se astfel art. 21

din Constituția României precum și art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor

omului.

- Reclamantul A.I. a fost de acord

cu cererea de intervenție în interes propriu și nu a depus în termen legal o

acțiune de modificare a cererii de intervenție.

Examinând criticile formulate prin

intermediul celor două recursuri Înalta Curte a constatat următoarele:

Referitor la recursul declarat de

recurenta-pârâtă S.C.P.C.B..

Primul motiv de recurs vizează

incidența în cauza pendinte a dispozițiilor de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 1 C. proc. civ., adică „instanța nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiilor legale”, mai concret, la soluționarea cauzei a participat și un

judecător incompatibil.

Dar, trebuie precizat că acest motiv

de recurs conduce la nelegalitatea hotărârii numai în situația în care partea

interesată a formulat cerere de recuzare în termenul legal, iar instanța a

respins-o și judecătorul respectiv a participat la soluționarea cauzei.

Or, în cauza pendinte nu exista nici

un indiciu că, în calea de atac a apelului, recurenta-pârâtă a formulat cerere

de recuzare în sensul dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. și drept urmare

motivul invocat nu constituie motiv de nelegalitate în sensul dispozițiilor

art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Contrar celor susținute prin cel

de-al doilea motiv de recurs – hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de

procedură privind citarea Statului Român în cauză - cadrul procesual a fost

stabilit în cauza pendinte, cu respectarea principiului disponibilității

părților în procesul civil, iar Statul Român nu este parte în demersul judiciar

și drept urmare nefiind parte în proces, nu pot fi incidente dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

În speța supusă analizei societatea

pârâtă având în posesie imobilul revendicat, are și calitatea de persoană

juridică deținătoare, iar opțiunea părților de a se judeca cu pârâții are temei

legal, respectându-se întocmai dispozițiile legii speciale.

Cu privire la incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., acest motiv de recurs cuprinde

două ipoteze: un caz de plus petitio, când instanța a acordat mai mult decât

s-a cerut și un caz de extra petitio, când instanța s-a pronunțat asupra unui

lucru care nu s-a solicitat.

Recurentul susține că reclamantul a

solicitat restituirea în natură a imobilelor terenuri și construcții, situate

în Sângiorgiu de Mureș, iar instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra

acestui obiect al cauzei, ci dimpotrivă a dispus anularea dispoziției nr. 5/A/2006,

deși nu s-a solicitat de către părți, respectiv de către titularul cererii de

chemare în judecată.

Opus acestor susțineri instanțele de

judecată, în soluționarea cauzei pendinte au respectat întocmai dispozițiile

art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și au hotărât numai asupra obiectului cererii

deduse judecății.

Concret, prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul A.I. a solicitat prin primul petit, anularea dispoziției

nr. 56 din 12 iunie 2002 emisă de Primarul comunei Sângiorgiu de Mureș și

obligarea pârâților, deci și a recurentei S.C.P.C.B., la restituirea în natură

a imobilului înscris în C.F. 1608 Sângiorgiu de Mureș

Pe parcursul cercetării

judecătorești, cauza suportând mai multe cicluri procesuale, reclamantul a

renunțat la judecata cererii în contradictoriu cu Primăria comunei Sângiorgiu

de Mureș și drept urmare acțiunea având ca obiect restituirea în natură a

imobilului supus analizei, s-a judecat în contradictoriu numai cu

recurenta-pârâtă.

Așadar, susținerile ce vizează

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

În fine, prin hotărârile pronunțate

nu s-a interpretat greșit actul dedus judecății, nefiind incidente astfel nici

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., având în vedere că în mod

corect s-a reținut în cauză că cele două construcții sunt edificate pe terenul

ce urmează a fi restituit reclamantei, fără autorizație de construire și că

aceste construcții au destinația de silozuri în stare de nefolosință.

Referitor la „plata investițiilor”

care, susține recurenta că, reprezintă o condiție de restituire în natură a

bunurilor, trebuie precizat că pârâta nu a formulat o cerere reconvențională în

acest sens, iar judecătorii, așa după cum s-a mai arătat, hotărăsc numai asupra

obiectului cererii deduse judecății.

Referitor la recursul declarat de

recurenta-intervenientă M.L. .

Prin motivele de recurs,

intervenienta aduce critici ce privesc îngrădirea dreptului la justiție, arătând

că notificarea înaintată în anul 2005, s-a făcut cu respectarea termenului

prevăzut de lege.

Contrar celor susținute prin

motivele de recurs, notificarea înregistrată de intervenientă în anul 2005, așa

cum susține chiar intervenienta, este tardivă, așa cum corect s-a reținut în

cauza supusă analizei.

Înregistrarea notificării trebuie să

aibă loc în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Termenul de 12 luni prevăzut de art.

21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este unul de decădere, iar nu de prescripție,

astfel că nu este susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în

termen.

Sancțiunea nerespectării termenului

de 12 luni pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Termenul de 12 luni prevăzut de art.

21 din Legea nr. 10/2001, s-a împlinit la 14 februarie 2002, iar intervenienta

a înregistrat notificarea în anul 2005 cu precizarea că modificările aduse prin

Legea nr. 247/2005 nu repune părțile în dreptul de a formula noi cereri, cum

greșit se susține prin motivele de recurs.

Așadar, față de considerente sus

arătate, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

pârâta S.C.P.C.B. și intervenienta M.L. împotriva deciziei civile nr. 102 A din

11 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai

2010.