ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5550/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea la 21 martie 2006, reclamanții M.V. și M.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei S., județul Vrancea, anularea dispoziției din 20 februarie 2006 și obligarea pârâtei la restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor nr. 55/2001 și 276/2001, la care s-a revenit, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, cu notificările nr. 66, 61, 62 și 64 din 06 septembrie 2005. Reclamanții au susținut, în motivarea cererii, că soluția propusă de pârâtă, de respingere a cererii de restituire în natură și de acordare de despăgubiri este netemeinică. De asemenea, s-a arătat că există neconcordanță între considerentele dispoziției, unde la pct. 2 se menționează că imobilele construcții case, grajduri și altele sunt demolate, iar la pct. 4 se consemnează că terenurile în suprafață de 300 m.p.

și 1.600 m.p. sunt ocupate de construcții ale Consumcoop S., respectiv magazin în suprafață de 295 m.p. și birouri în suprafață de 305 m.p., pentru ca în dispozitivul deciziei să se menționeze o suprafață de teren mai mare, de 1.774 m.p. Reclamanții au susținut că sediul Consumcoop S. se află în construcțiile ce au aparținut autorului lor, edificate pe terenul în suprafață de 3.000 m.p. Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 22 2 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005 și art. 20 alin. (1) din același act normativ. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că, prin notificările înaintate, reclamanții au precizat expres că solicită despăgubiri, iar la invitația primăriei de a se prezenta la sediu și a preciza cuantumul despăgubirilor s-a prezentat doar numita M.M.

Față de cererea reclamanților prin apărător, formulată la 25 mai 2006, a fost citată în cauză, în calitate de pârâtă, Societatea Cooperativa de Consum Consumcoop P. Prin întâmpinare, aceasta din urmă a arătat că a edificat construcțiile în litigiu cu autorizații, ce nu se mai regăsesc în arhivele sale, însă au fost solicitate Consiliului Județean Vrancea, cu adresa din 05 iunie 2006. A formulat cerere de intervenție în interes propriu numita M.M., care a precizat că, alături de reclamanți, este moștenitoare a defunctului M.V. Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 504 din 08 iulie 2008, a respins ca neîntemeiate acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta M.M.

Pentru a pronunța această hotărârea prima instanță a reținut, în esență, că, așa cum a rezultat din ultima expertiză de specialitate efectuată în cauză, terenurile a căror restituire în natură s-a solicitat nu sunt libere, fiind ocupate de construcțiile ce aparțin pârâtei Consumcoop S., edificate în baza autorizației de construcție depuse la dosar. Cu privire la terenul cultivat cu viță de vie, în suprafață de 10.097 m.p., s-a constatat că a fost pretins în afara cadrului procesual, pe calea obiecțiunilor la expertize, iar pentru acesta dreptul de proprietate a fost reconstituit prin titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991. S-a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții, susținând că terenul în litigiu poate fi restituit în natură, întrucât construcțiile (magazin și birouri) au fost edificate fără autorizație, iar terenul este deținut fără titlu legal de Consumcoop S. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 141/A din 28 aprilie 2009, a respins apelul reclamanților ca nefondat și i-a obligat pe aceștia la 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin considerentele acestei decizii instanța de apel a reținut că terenul revendicat este ocupat de construcțiile edificate legal de Consumcoop S. și folosite de aceasta, drept urmare fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora când pe terenurile revendicate s-au edificat construcții noi se poate restitui doar partea de teren rămasă liberă.

S-a avut în vedere și împrejurarea că, prin notificările formulate cu excepția celei înregistrate sub nr. 55/2001, s-au solicitat despăgubiri pentru construcțiile demolate și teren, astfel că, în mod legal, pârâta a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, respectiv titluri de despăgubiri. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.V., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 1, 7, 9 și 21 din Legea nr. 10/2001, care consacră principiul prevalentei restituirii în natură, precum și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (2) și 20 alin. (2) din Constituția României.

Recurentul-reclamant a arătat că instanțele aveau obligația, în baza art. 129 pct. 5 C. proc. civ., să lămurească cauza sau toate aspectele în sensul stabilirii apartenenței terenului și eliminării contradicțiilor existente între cele două expertize atât cu privire la suprafața terenului, cât și cu privire la construcțiile amplasate pe teren. Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel nu a răspuns tuturor criticilor invocate în această cale de atac, încălcând astfel dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., argument pentru care s-a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării de noi probe, pentru a nu prejudicia părțile de o cale de atac.

Celelalte critici formulate prin motivele de recurs au vizat neconcordanțele între actele emise de intimate, în ceea ce privește autorizațiile de demolare a construcțiilor vechi și autorizațiile de construcții pretins existente pentru imobilele edificate de Consumcoop S. Intimatele Primăria comunei S., județul Vrancea, și Consumcoop P. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Curtea ca constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, la care s-au făcut reveniri înregistrate sub nr. 60, 61, 62, 64 și 140/2005, reclamanții M.G.

și M.V. au solicitat în mod expres acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, recunoscând că acestea au fost demolate. Prin acțiunea introductivă reclamanții recurenți au revenit asupra poziției exprimate anterior, susținând că se impune restituirea în natură a construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 3.000 m.p., ce au aparținut autorului lor, contestând că acestea ar fi proprietatea Consumcoop S. Așa cum a rezultat din expertizele efectuate în cauză și completările la acestea, pe terenul în litigiu există un magazin, o clădire de birouri și o farmacie, construcții care prin destinația lor economică, fac dovada edificării cu scopul de a fi folosite ca unități de comerț.

În același context și reținându-se că prin notificări nu s-a contestat de către reclamanți demolarea vechilor construcții, ce au aparținut autorului lor, Curtea va constata că lipsa de identitate dintre construcțiile existente în prezent pe terenul în discuție și cele ce au aparținut defunctului M.M., rezultă și din procesul verbal încheiat la 25 februarie 1958 în care se menționează că toate corpurile de clădire preluate erau construite din paiantă, una dintre clădiri fiind deteriorată la acel moment. Faptul că vechile construcții au fost demolate este recunoscut, de altfel, de intimata-intervenienta M.M., prin precizarea poziției sale procesuale în fața instanței de fond, împrejurare ce infirmă susținerile reclamanților invocate prin acțiune.

Curtea va constata că instanțele de fond și apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, apreciind ca legală propunerea de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul ocupat de construcțiile proprietatea pârâtei Consumcoop P., unitate ce a fuzionat cu Cooperativa de Consum S. Așa cum rezultă și din adresa din 19 mai 2006 a Primăriei Comunei S., județul Vrancea, terenurile aferente construcțiilor Consumcoop, respectiv clădirea magazinului și clădirea de birouri și farmacie aparțin domeniului public al acestei comune în baza H.G. nr. 908/2002 (Anexa nr. 50), publicată în M. Of. nr. 663bis/06.09.2002.

Ca atare, se va reține că nu este posibilă restituirea în natură, întrucât pe terenul preluat de stat au fost edificate noi construcții pe care unitatea deținătoare le folosește. Criticile formulate de recurentul-reclamant sub acest aspect sunt nefondate, împrejurarea că la dosar nu s-a depus decizia administrativă de transmitere în folosință a terenului către Consumcoop S. neputând lipsi de efecte autorizația de construire din 1972 și nejustificând contestarea dreptului de proprietate al acestei unități asupra construcțiilor. Raportat la caracterul special al dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 492 și 494 C. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea va reține că nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la nemotivarea hotărârii, în condițiile în care, deși succint, instanța de apel a reținut imposibilitatea restituirii în natură și textele de lege incidente în cauză, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 247/2005, astfel încât dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. nu au fost încălcate. Celelalte critici, referitoare la neconcordanțele existente între adeverințele și adresele ce emană de la intimate nu reprezintă critici de nelegalitate care să se circumscrie vreunuia dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., astfel încât nu vor fi analizate. În același sens, nu vor fi analizate nici criticile referitoare la modul de apreciere a concluziilor expertizei și necesitatea suplimentării probatoriului, cu atât mai mult cu cât la termenul de judecată din 28 aprilie 2009, când s-a soluționat apelul, în exercitarea rolului activ, curtea de apel a întrebat părțile dacă mai au cereri de formulat, acestea răspunzând în sens negativ. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul reclamantului M.V. este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 141/A din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Obligă recurentul la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată față de intimata Primăria comunei S. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie 2010.