ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5550/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea la 21 martie 2006, reclamanții M.V.

și M.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei S., județul

Vrancea, anularea dispoziției din 20 februarie 2006 și obligarea pârâtei la

restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor nr. 55/2001 și

276/2001, la care s-a revenit, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

247/2005, cu notificările nr. 66, 61, 62 și 64 din 06 septembrie 2005.

Reclamanții au susținut, în motivarea cererii,

că soluția propusă de pârâtă, de respingere a cererii de restituire în natură și

de acordare de despăgubiri este netemeinică. De asemenea, s-a arătat că există neconcordanță

între considerentele dispoziției, unde la pct. 2 se menționează că imobilele construcții

case, grajduri și altele sunt demolate, iar la pct. 4 se consemnează că terenurile

în suprafață de 300 m.p. și 1.600 m.p. sunt ocupate de construcții ale Consumcoop

S., respectiv magazin în suprafață de 295 m.p. și birouri în suprafață de 305 m.p.,

pentru ca în dispozitivul deciziei să se menționeze o suprafață de teren mai mare,

de 1.774 m.p.

Reclamanții au susținut că sediul Consumcoop

S. se află în construcțiile ce au aparținut autorului lor, edificate pe terenul

în suprafață de 3.000 m.p.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile

art. 22

2

din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005 și

art. 20 alin. (1) din același act normativ.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care

a arătat că, prin notificările înaintate, reclamanții au precizat expres că solicită

despăgubiri, iar la invitația primăriei de a se prezenta la sediu și a preciza cuantumul

despăgubirilor s-a prezentat doar numita M.M.

Față de cererea reclamanților prin apărător,

formulată la 25 mai 2006, a fost citată în cauză, în calitate de pârâtă, Societatea

Cooperativa de Consum Consumcoop P.

Prin întâmpinare, aceasta din urmă a arătat

că a edificat construcțiile în litigiu cu autorizații, ce nu se mai regăsesc în

arhivele sale, însă au fost solicitate Consiliului Județean Vrancea, cu adresa

din 05 iunie 2006.

A formulat cerere de intervenție în interes

propriu numita M.M., care a precizat că, alături de reclamanți, este moștenitoare

a defunctului M.V.

Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 504 din 08 iulie 2008, a respins ca neîntemeiate acțiunea reclamanților

și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta M.M.

Pentru a pronunța această hotărârea prima

instanță a reținut, în esență, că, așa cum a rezultat din ultima expertiză de specialitate

efectuată în cauză, terenurile a căror restituire în natură s-a solicitat nu sunt

libere, fiind ocupate de construcțiile ce aparțin pârâtei Consumcoop S., edificate

în baza autorizației de construcție depuse la dosar.

Cu privire la terenul cultivat cu viță

de vie, în suprafață de 10.097 m.p., s-a constatat că a fost pretins în afara cadrului

procesual, pe calea obiecțiunilor la expertize, iar pentru acesta dreptul de proprietate

a fost reconstituit prin titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr.

18/1991.

S-a considerat că sunt incidente dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 247/2005.

Împotriva sentinței menționate au declarat

apel reclamanții, susținând că terenul în litigiu poate fi restituit în natură,

întrucât construcțiile (magazin și birouri) au fost edificate fără autorizație,

iar terenul este deținut fără titlu legal de Consumcoop S.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 141/A din 28 aprilie 2009, a respins apelul reclamanților ca

nefondat și i-a obligat pe aceștia la 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin considerentele acestei decizii instanța

de apel a reținut că terenul revendicat este ocupat de construcțiile edificate legal

de Consumcoop S. și folosite de aceasta, drept urmare fiind aplicabile dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 247/2005, potrivit cărora când pe terenurile revendicate s-au edificat construcții

noi se poate restitui doar partea de teren rămasă liberă.

S-a avut în vedere și împrejurarea că,

prin notificările formulate cu excepția celei înregistrate sub nr. 55/2001, s-au

solicitat despăgubiri pentru construcțiile demolate și teren, astfel că, în mod

legal, pârâta a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, respectiv

titluri de despăgubiri.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs, în termenul legal, reclamantul M.V., criticând-o ca nelegală pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul

a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 1, 7, 9 și 21 din Legea nr.

10/2001, care consacră principiul prevalentei restituirii în natură, precum și dispozițiile

art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

art. 2 alin. (2) și 20 alin. (2) din Constituția României.

Recurentul-reclamant a arătat că instanțele

aveau obligația, în baza art. 129 pct. 5 C. proc. civ., să lămurească cauza sau

toate aspectele în sensul stabilirii apartenenței terenului și eliminării contradicțiilor

existente între cele două expertize atât cu privire la suprafața terenului, cât

și cu privire la construcțiile amplasate pe teren.

Invocând motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel

nu a răspuns tuturor criticilor invocate în această cale de atac, încălcând astfel

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., argument pentru care s-a solicitat casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea

administrării de noi probe, pentru a nu prejudicia părțile de o cale de atac.

Celelalte critici formulate prin motivele

de recurs au vizat neconcordanțele între actele emise de intimate, în ceea ce privește

autorizațiile de demolare a construcțiilor vechi și autorizațiile de construcții

pretins existente pentru imobilele edificate de Consumcoop S.

Intimatele Primăria comunei S., județul

Vrancea, și Consumcoop P. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului

ca nefondat.

Examinând criticile formulate prin motivele

de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Curtea ca

constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin notificările formulate în temeiul

Legii nr. 10/2001, la care s-au făcut reveniri înregistrate sub nr. 60, 61, 62,

64 și 140/2005, reclamanții M.G. și M.V. au solicitat în mod expres acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, recunoscând că acestea

au fost demolate.

Prin acțiunea introductivă reclamanții

recurenți au revenit asupra poziției exprimate anterior, susținând că se impune

restituirea în natură a construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 3.000

m.p., ce au aparținut autorului lor, contestând că acestea ar fi proprietatea Consumcoop

S.

Așa cum a rezultat din expertizele efectuate

în cauză și completările la acestea, pe terenul în litigiu există un magazin, o

clădire de birouri și o farmacie, construcții care prin destinația lor economică,

fac dovada edificării cu scopul de a fi folosite ca unități de comerț.

În același context și reținându-se că prin

notificări nu s-a contestat de către reclamanți demolarea vechilor construcții,

ce au aparținut autorului lor, Curtea va constata că lipsa de identitate dintre

construcțiile existente în prezent pe terenul în discuție și cele ce au aparținut

defunctului M.M., rezultă și din procesul verbal încheiat la 25 februarie 1958 în

care se menționează că toate corpurile de clădire preluate erau construite din paiantă,

una dintre clădiri fiind deteriorată la acel moment.

Faptul că vechile construcții au fost demolate

este recunoscut, de altfel, de intimata-intervenienta M.M., prin precizarea poziției

sale procesuale în fața instanței de fond, împrejurare ce infirmă susținerile reclamanților

invocate prin acțiune.

Curtea va constata că instanțele de fond

și apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1), (2) și

(3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005,

apreciind ca legală propunerea de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul

ocupat de construcțiile proprietatea pârâtei Consumcoop P., unitate ce a fuzionat

cu Cooperativa de Consum S.

Așa cum rezultă și din adresa din 19

mai 2006 a Primăriei Comunei S., județul Vrancea, terenurile aferente construcțiilor

Consumcoop, respectiv clădirea magazinului și clădirea de birouri și farmacie aparțin

domeniului public al acestei comune în baza H.G. nr. 908/2002 (Anexa nr. 50), publicată

în M. Of. nr. 663bis/06.09.2002.

Ca atare, se va reține că nu este posibilă

restituirea în natură, întrucât pe terenul preluat de stat au fost edificate noi

construcții pe care unitatea deținătoare le folosește.

Criticile formulate de recurentul-reclamant

sub acest aspect sunt nefondate, împrejurarea că la dosar nu s-a depus decizia administrativă

de transmitere în folosință a terenului către Consumcoop S. neputând lipsi de efecte

autorizația de construire din 1972 și nejustificând contestarea dreptului de proprietate

al acestei unități asupra construcțiilor.

Raportat la caracterul special al dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile

dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 492 și 494 C. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea va reține că nu pot fi primite

criticile recurentului referitoare la nemotivarea hotărârii, în condițiile în care,

deși succint, instanța de apel a reținut imposibilitatea restituirii în natură și

textele de lege incidente în cauză, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificat

prin Legea nr. 247/2005, astfel încât dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. nu au fost încălcate.

Celelalte critici, referitoare la neconcordanțele

existente între adeverințele și adresele ce emană de la intimate nu reprezintă critici

de nelegalitate care să se circumscrie vreunuia dintre cazurile de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel încât nu vor fi analizate.

În același sens, nu vor fi analizate nici

criticile referitoare la modul de apreciere a concluziilor expertizei și necesitatea

suplimentării probatoriului, cu atât mai mult cu cât la termenul de judecată din

28 aprilie 2009, când s-a soluționat apelul, în exercitarea rolului activ, curtea

de apel a întrebat părțile dacă mai au cereri de formulat, acestea răspunzând în

sens negativ.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

va constata că recursul reclamantului M.V. este nefondat și, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 141/A din 28 aprilie 2009 a Curții de

Apel Galați, secția civilă.

Obligă recurentul la plata sumei de 1.500

RON cheltuieli de judecată față de intimata Primăria comunei S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 26

octombrie 2010.