ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5993/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 3369/91/2008, reclamantul G.T. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 160 din 31 ianuarie 2008 emisă de Primarul orașului O. jud.Vrancea potrivit Legii nr. 10/2001 solicitând modificarea acesteia în sensul indicării cuantumului despăgubirilor pentru construcțiile și anexele demolate și terenul care nu i-a mai fost restituit, astfel cum sunt prevăzute de sentința civilă nr. 183 din 14 iulie 2003 a Tribunalului Vrancea, definitivă și irevocabilă. Instanța de fond Prin sentința civilă nr. 849/2008 Tribunalul Vrancea a admis contestația și a modificat dispoziția nr. 160 din 31 ianuarie 2008, constatându-se că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în cuantum de 618.372 RON pentru construcții și 3 593.067 RON pentru teren.

Apelul Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat apel atât reclamantul G.T. cât și pârâta Primăria Orașului O. În apelul său reclamantul a criticat hotărârea fondului numai sub aspectul cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, suma corectă pentru suprafața de teren 6.545 m.p. fiind de 702.933 RON. În apelul său pârâta a criticat sentința fondului sub aspectul că instanța s-a pronunțat extra petita iar raportul de expertiză avut în vedere este o expertiză extra judiciară. Prin decizia nr. 289 A din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a a dmis apelul pârâtei Primăria orașului O. împotriva sentinței civile nr. 849 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea; a schimbat în parte sentința civilă în sensul că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în sumă de 1.140.564.425 RON pentru suprafața de 6.545 m.p.

teren și 907.806.386 RON pentru construcțiile demolate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la 14 iulie 2003, la zi; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței privind admiterea contestației și modificarea dispoziției a Primăriei O.; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 849 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea. Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut, în esență, că instanța de fond a acordat altceva decât s-a cerut în sensul că s-a pronunțat cu privire la despăgubirile cuvenite pentru suprafața de 33.455 m.p. (suprafață restituită în natură) și nu cu privire la despăgubirile datorate pentru 6.545 m.p.; S-a mai avut în vedere că sentința civilă 183/2003 a Tribunalului este definitivă și irevocabilă și atât reclamanta cât și pârâta trebuie să respecte ceea ce s-a decis cu autoritate de lucru judecat în acea hotărâre.

Prin urmare, pârâta era obligată să emită o dispoziție care să cuprindă exact mențiunile din hotărâre. Recursul Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 7 și.9 C. proc. civ. În motivarea recursului reclamantul se rezumă să prezinte situația de fapt și de drept a speței și totodată, înțelege, să își exprime, nemulțumirea față de modul de acordare a cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri raportat la expertiza efectuată în cauză. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. În speța supusă analizei, se constată că reclamantul nu formulează nicio critică de nelegalitate la adresa hotărârilor instanțelor de fond. Dimpotrivă, reclamantul își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată și de modul în care instanțele de fond au apreciat probatoriile administrate, respectiv expertiza efectuată în cauză. Mai mult, recuretul cercetează dispoziții din legea specială, Legea nr. 10/2001, fără a le pune în relație sau a le proiecta asupra soluțiilor pronunțate în cauză de instanțele de fond, soluția instanței de apel, fiind în mod necesar, conform regulilor generale de procedură, obiect al criticilor ce se susțin prin motivele de recurs.

Or, s impla nemulțumire a unei părți față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea sau modificarea acesteia, legiuitorul impunând părții nemulțumite obligația de a-și fundamenta nemulțumirea și de a-și întemeia recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege. Totodată, este de menționat că dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., potrivit cu care părțile puteau solicita casarea a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138 din 14 septembrie 2000, caz în care criticile de netemeinicie nu pot face obiectul controlului exercitat de instanța de recurs. Așa fiind, cum reclamantul nu s-a conformat exigențelor impuse de legiuitor pentru exercițiul acestei căi extraordinare de atac, în sensul că nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul G.T. împotriva deciziei nr. 289 A din 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2011.