ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 239 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel București a

admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a

recunoscut sentința penală nr. 50/07 din 2 februarie 2006 pronunțată de

Tribunalul de Instrucție nr. 1 din Novelda prin care cetățeanul român S.A.D. a

fost condamnat la pedeapsa de 30 de ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata

executată de la 23 iulie 2005 la zi.

S-a recunoscut sentința penală nr.

85 din 26 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 4 din

Torrevieja prin care S.A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 5655 zile

închisoare, din durata pedepsei aplicate a dedus perioada executată de la 21

iulie la 27 iulie 2005.

S-a dispus transferarea

condamnatului într-un penitenciar din România - în vederea continuării executării

pedepsei de 30 de ani închisoare, respectiv o pedeapsă de 5655 zile închisoare.

Prin încheierea din 2 octombrie

2009, conform art. 195 C. proc. pen. s-a îndreptat eroarea materială strecurată

în minuta sentinței penale nr. 239 din 30 septembrie 2009, în sensul că se va

dispune transferul condamnatului în vederea executării atât a pedepsei de 30 de

ani închisoare, cât și a pedepsei de 5655 zile, iar nu doar a executării

pedepsei de 30 ani închisoare, cum din eroare s-a consemnat.

Pentru a se pronunța astfel, curtea

de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 50/07 din 2

februarie 2002 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 1 din Novelda,

cetățeanul român S.D.A. a fost condamnat la 21 de ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de asasinat cu înlăturarea riscurilor pentru infractori

și premeditare prev. de art. 139.1

a

și 3

1

și 140 C. pen.

spaniol, 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de

libertate prev. de art. 163.1 C. pen. spaniol și 3 ani și 6 luni închisoare

pentru comiterea infracțiunii de jaf cu violență prev.de art. 242.1 din același

cod.

În urma adiționării celor 3 pedepse

cu închisoarea, rezultă, din punct de vedere aritmetic, 31 de ani închisoare.

Potrivit fișei de echivalare a

condamnării, pedeapsa dată spre executare a fost de 30 de ani închisoare, fiind

aplicate disp.art. 76 C. pen. spaniol, iar persoana a fost arestată preventiv

la 23 martie 2005 la 2 decembrie 2007 și a început executarea pedepsei la 3

decembrie 2007, care se va împlini la 15 iulie 2035.

Totodată, prin sentința penală nr.

85 din 26 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 4 din

Torrevieja s-a dispus condamnarea persoanei transferabile S.D.A. la două

pedepse de câte 6 ani închisoare pentru infracțiunea de reținere ilegală și la

pedeapsa de 3,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de jaf cu

intimidare.

Potrivit fișei de lichidare a

condamnării, pedeapsa dată spre executare a fost de 5655 zile, execuția

pedepsei începând la 16 iulie 2005 și se stinge la 5 ianuarie 2051.

Toate infracțiunile comise au

corespondent în legislația română, iar condamnatul și-a dat acordul pentru a fi

transferat în România, astfel că cererea parchetului a fost admisă și curtea a

hotărât conform dispozitivului sentinței.

Împotriva sentinței nr. 259 din 30

septembrie 2009, cât și a încheierii din 2 octombrie 2009, a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o sub patru aspecte:

- încheierea de îndreptare a erorii

materiale strecurată conform art. 195 C. proc. pen. este greșită, întrucât în

cauză nu este o eroare în înțelesul textului, ci o greșeală de judecată;

- hotărârea este nelegală - întrucât

s-a stabilit executarea pedepsei de 30 de ani închisoare, deși adiționarea

celor trei pedepse însumează 31 de ani închisoare;

- greșit s-a recunoscut numai

pedeapsa principală, fiind omise pedepsele complementare aplicate;

- nu au fost lămurite, pe deplin,

contradicțiile existente în cauză referitoare la executarea pedepsei

închisorii.

Recursul declarat de parchet este

fondat.

Conform art. 195 C. proc. pen.,

eroarea materială privește o greșeală evidentă din cuprinsul unui act

procedural, o corectare sau o suprimare de text, eroare asupra numelui

părților, calitatea acestora, asupra unor acte sau cifre, ori la chestiuni

adiacente judecății (art. 189 și 190 C. proc. pen.).

Textul nu se referă la greșeli de

judecată – ori în cauză, încheierea din 2 octombrie 2009 se referă la o

greșeală de judecată, instanța omițând inițial să dispună executarea pe lângă

pedeapsa de 30 de ani închisoare și a celei de 5655 zile- astfel că motivul

formulat de procuror este fondat.

De asemenea, fondate sunt și

celelalte motive invocate - referitoare la calculul greșit al pedepsei

stabilite precum și omisiunea aplicării pedepselor complementare, așa cum au

fost stabilite prin hotărârea autorităților spaniole, conform art. 115 - art. 121

din Legea nr. 302/2004 cât și a convenției europene asupra transferării

persoanelor condamnate, recunoașterea unei hotărâri penale străine se

realizează în integralitatea ei, fără a exista o intervenție a statului de

executare.

Fondat este și motivul vizând

contradicțiile existente în cauză cu privire la executarea pedepsei închisorii

de către condamnatul S.D.A.

Ulterior judecării cauzei, a fost

depusă la dosar hotărârea din 25 septembrie 2008 a Judecătoriei din Alicante

pronunțată în Dosarul de comasare nr. 3616/08 din care rezultă că executarea

pedepselor aplicate prin cele două hotărâri se vor executa integral prin

adiționare, executarea începând la 3 decembrie 2007 și se va considera

executată la 5 ianuarie 2051, fiind necesar a fi recunoscută de statul român și

această ultimă hotărâre care însă nu este definitivă.

În raport de aceste motive și cum la

dosar nu există relații care să ateste că această ultimă hotărâre este

definitivă, având în vedere și celelalte motive de recurs formulate de

procuror, recursul va fi admis conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., cauza fiind trimisă spre rejudecare, urmare casării sentinței

penale nr. 239 din 30 septembrie 2009 și a încheierii din 2 octombrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr.

239 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie, privind pe intimata persoană transferabilă S.D.A.

Casează hotărârea atacată și

încheierea din 2 octombrie 2009 și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel București.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 martie 2010.