ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3372/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8979 din 29 iunie 2007 a admis excepția de necompetență generală a instanțelor române, invocată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC A.G.P.I. SRL cu sediul social în București, în contradictoriu cu pârâții D. SAS cu sediul social în Franța și J.A. cu domiciliul în Pitești, județul Argeș. În fundamentarea acestei soluții, s-a reținut că, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a fost luată în considerație cu prioritate excepția de necompetență generală a instanțelor române în soluționarea cauzei, unită cu fondul.

Între părți au existat relații comerciale în formă simplificată, constând într-un contract de vânzare - cumpărare prin care SC A.G.P.I. SRL a achiziționat la societatea franceză D. SAS, prin reprezentantul său d-nul J.A. o combină agricolă. În baza facturii pro forma emisă la data de 27 iunie 2005, reclamanta a acceptat oferta de achiziționare a combinei agricole la prețul de 14.500 euro, avansul în cuantum de 8.000 euro fiind achitat prin dispoziție de plată externă. La data de 19 iulie 2005 a mai fost achitat pârâtului J.A. suma de 6.500 euro, la sosirea combinei în vama Pitești, iar la data de 3 august 2005 diferența de preț. Reclamanta a susținut, că la momentul punerii în funcțiune a combinei a constatat numeroase vicii, care o fac improprie folosirii, situație notificată societății pârâte.

Factura pro forma, acceptată de societatea reclamantă prin plată, era însoțită de condițiile generale de vânzare ale societății vânzătoare D. SAS și comunicate la data de 27 iunie 2005. Privitor condițiilor generale de vânzare, instanța competentă la soluționarea litigiilor dintre părți este Tribunalul de Comerț de la domiciliul vânzătorului, legea aplicabilă fiind cea franceză. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 179 din 22 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A.G.P.I. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 8979 din 29 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență, toate argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei comerciale nr. 179 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC A.G.P.I. SRL București, care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre judecătorească, în principal fiind aplicată greșit legea, întrucât au fost ignorate dispozițiile art. 148, art. 149 pct. 1 și 4 din Legea nr. 105/1992 vizând regulile de competență jurisdicțională. Mai mult, din documentul de livrare datat 13 iulie 2005, utilajul agricol trebuia livrat în București, România, situație în care instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 89 lit. b) raportat la art. 149 pct. 4 din Legea nr. 105/1992 stabilind ca lege aplicabilă litigiului legea română și pe cale de consecință competența de soluționare a instanțelor române.

În final s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că între părțile litigante, așa cum susțin fără nici o rezervă acestea, a existat un contract de vânzare - cumpărare având ca obiect achiziționarea de la societatea franceză D. SAS a unei combine agricole, cu masa de 5,18 m, având un preț total de 14.500 euro.

Din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta, potrivit facturii pro forma comunicată prin fax la data de 27 iunie 2005 a acceptat oferta de achiziționare a combinei respective, iar la data de 27 iunie 2005, prin dispoziție de plată externă a fost plătit avansul de 8.000 euro, operație efectuată prin B.C.R., sucursala sector 1 București. Nu poate fi primită critica expusă de recurentă în dezvoltarea motivelor de recurs, conform căreia s-a apreciat greșit de instanțele judecătorești anterioare că SC A.G.P.I. SRL și-a însușit condițiile generale de vânzare și competența instanței de la domiciliul vânzătorului, nefiind administrate probe indubitabile care să conducă la exprimarea acordului expres în această direcție.

Din verificarea facturii pro forma, apare fără echivoc, că ea cuprinde și specificația că pe verso, sunt menționate condițiile generale de vânzare, cu atât mai mult, cu cât plățile ulterioare efectuate de reclamantă, conturează acordul de voință al părților pentru oferta lansată de pârâtă. Jurisdicția, în acest caz este prevăzută expres și ea revine Tribunalului de Comerț din raza domiciliului concesionarului vânzător, respectiv instanțelor franceze. La rândul său, cadrul legal instituit de reglementările cuprinse în Legea nr. 105/1992 cu privire la raporturile de drept internațional privat, stipulează potrivit art. 77 și art. 78, că în lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse.

Se consideră că există atare legături cu legea statului în care debitorul prestației caracteristice are, la data încheierii contractului, după caz, domiciliul său, în lipsă, reședința, ori fondul de comerț sau sediul statutar. Prin prestație caracteristică se înțelege și prestația părții care, în temeiul unui contract translativ, precum vânzarea sau altele similare, înstrăinează un bun mobil. Din această perspectivă, corect a fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 157 din Legea nr. 105/1992 în concordanță cu care, instanța sesizată, va verifica chiar din oficiu, competența sa de a soluționa procesul privind raporturi de drept internațional privat și, în cazul în care nu este competentă nici ea și nicio altă instanță română, să respingă cererea ca nefiind de competența instanțelor române.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.G.P.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 179 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în cauză neregăsindu-se nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.G.P.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 179 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 noiembrie 2008.