ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3372/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința comercială nr. 8979 din 29 iunie 2007 a admis excepția de necompetență

generală a instanțelor române, invocată de pârâtă și a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată de reclamanta SC A.G.P.I. SRL cu sediul social în București,

în contradictoriu cu pârâții D. SAS cu sediul social în Franța și J.A. cu

domiciliul în Pitești, județul Argeș.

În fundamentarea acestei

soluții, s-a reținut că, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a fost luată în

considerație cu prioritate excepția de necompetență generală a instanțelor

române în soluționarea cauzei, unită cu fondul.

Între părți au existat

relații comerciale în formă simplificată, constând într-un contract de vânzare -

cumpărare prin care SC A.G.P.I. SRL a achiziționat la societatea franceză D.

SAS, prin reprezentantul său d-nul J.A. o combină agricolă. În baza facturii

pro forma emisă la data de 27 iunie 2005, reclamanta a acceptat oferta de

achiziționare a combinei agricole la prețul de 14.500 euro, avansul în cuantum

de 8.000 euro fiind achitat prin dispoziție de plată externă.

La data de 19 iulie 2005 a

mai fost achitat pârâtului J.A. suma de 6.500 euro, la sosirea combinei în vama

Pitești, iar la data de 3 august 2005 diferența de preț.

Reclamanta a susținut, că la

momentul punerii în funcțiune a combinei a constatat numeroase vicii, care o

fac improprie folosirii, situație notificată societății pârâte.

Factura pro forma, acceptată

de societatea reclamantă prin plată, era însoțită de condițiile generale de

vânzare ale societății vânzătoare D. SAS și comunicate la data de 27 iunie

2005.

Privitor condițiilor

generale de vânzare, instanța competentă la soluționarea litigiilor dintre

părți este Tribunalul de Comerț de la domiciliul vânzătorului, legea aplicabilă

fiind cea franceză.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 179 din 22 aprilie 2008 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanta SC A.G.P.I. SRL București împotriva

sentinței comerciale nr. 8979 din 29 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență, toate

argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 179 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC A.G.P.I. SRL București, care

a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre judecătorească,

în principal fiind aplicată greșit legea, întrucât au fost ignorate

dispozițiile art. 148, art. 149 pct. 1 și 4 din Legea nr. 105/1992 vizând

regulile de competență jurisdicțională.

Mai mult, din documentul de

livrare datat 13 iulie 2005, utilajul agricol trebuia livrat în București,

România, situație în care instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 89 lit.

b) raportat la art. 149 pct. 4 din Legea nr. 105/1992 stabilind ca lege

aplicabilă litigiului legea română și pe cale de consecință competența de

soluționare a instanțelor române. În final s-a cerut admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că între

părțile litigante, așa cum susțin fără nici o rezervă acestea, a existat un

contract de vânzare - cumpărare având ca obiect achiziționarea de la societatea

franceză D. SAS a unei combine agricole, cu masa de 5,18 m, având un preț total

de 14.500 euro.

Din chiar conținutul cererii

de chemare în judecată, rezultă că reclamanta, potrivit facturii pro forma

comunicată prin fax la data de 27 iunie 2005 a acceptat oferta de achiziționare

a combinei respective, iar la data de 27 iunie 2005, prin dispoziție de plată

externă a fost plătit avansul de 8.000 euro, operație efectuată prin B.C.R., sucursala

sector 1 București.

Nu poate fi primită critica

expusă de recurentă în dezvoltarea motivelor de recurs, conform căreia s-a

apreciat greșit de instanțele judecătorești anterioare că SC A.G.P.I. SRL și-a

însușit condițiile generale de vânzare și competența instanței de la domiciliul

vânzătorului, nefiind administrate probe indubitabile care să conducă la

exprimarea acordului expres în această direcție.

Din verificarea facturii pro

forma, apare fără echivoc, că ea cuprinde și specificația că pe verso, sunt

menționate condițiile generale de vânzare, cu atât mai mult, cu cât plățile

ulterioare efectuate de reclamantă, conturează acordul de voință al părților

pentru oferta lansată de pârâtă. Jurisdicția, în acest caz este prevăzută

expres și ea revine Tribunalului de Comerț din raza domiciliului

concesionarului vânzător, respectiv instanțelor franceze.

La rândul său, cadrul legal

instituit de reglementările cuprinse în Legea nr. 105/1992 cu privire la

raporturile de drept internațional privat, stipulează potrivit art. 77 și art. 78,

că în lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii

statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse. Se consideră că există

atare legături cu legea statului în care debitorul prestației caracteristice

are, la data încheierii contractului, după caz, domiciliul său, în lipsă,

reședința, ori fondul de comerț sau sediul statutar.

Prin prestație

caracteristică se înțelege și prestația părții care, în temeiul unui contract

translativ, precum vânzarea sau altele similare, înstrăinează un bun mobil.

Din această perspectivă,

corect a fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 157 din Legea nr. 105/1992

în concordanță cu care, instanța sesizată, va verifica chiar din oficiu,

competența sa de a soluționa procesul privind raporturi de drept internațional

privat și, în cazul în care nu este competentă nici ea și nicio altă instanță

română, să respingă cererea ca nefiind de competența instanțelor române.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.G.P.I. SRL București

împotriva deciziei comerciale nr. 179 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, în cauză neregăsindu-se nicio

cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.G.P.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 179 din 22

aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 13 noiembrie 2008.