ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E.I. SRL, prin
lichidator judiciar Ș.V. a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA BĂBENI pentru
a fi obligată să-i plătească 809.200.000 lei reprezentând contravaloarea
facturii nr. 98802102 din 28 iunie 2003, pentru utilajul vândut acesteia.
Pârâta a formulat cerere
reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de
vânzare-cumpărare a utilajului motivat de lipsa acestuia din patrimoniul
vânzătoarei, dar și rezoluțiunea contractului pentru vicii ascunse ale bunului,
vicii de natură a-l face nefuncțional.
Prin sentința nr. 369 din 19
aprilie 2007, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ,
a admis acțiunea, a respins cererea reconvențională, obligând-o pe pârâtă să
plătească reclamantei prețul de 809.200.000 lei vechi.
Instanța a reținut că între
părți au existat raporturi contractuale de vânzare-cumpărare iar pârâta care a
dobândit utilajul nu a achitat prețul acestuia.
Cu privire la nulitatea
contractului s-a reținut că aceasta nu poate fi constatată atât timp cât pârâta
a susținut că utilajul are vicii care îl fac nefuncțional.
Reclamanta a formulat apel
împotriva sentinței instanței de fond, susținând că utilajul nu se află în
patrimoniul vânzătoarei, în mod greșit instanța a refuzat să dispună efectuarea
unei expertize contabile, nu exista la dosarul cauzei nici factura prin care
reclamanta să fi dobândit bunul și nu s-a verificat încălcarea legii
contabilității.
Prin decizia nr. 94 din 21
aprilie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,
a respins, ca nefondat, apelul, reținând următoarele: nu era necesar să se
efectueze o expertiză contabilă deoarece ar fi neconcludentă față de obiectul
pricinii; este necontestată existența contractului de vânzare-cumpărare care a
avut ca obiect utilajul în discuție, prin decizia nr. 380/2006 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția comercială, s-a reținut, în esență, că livrarea
utilajului s-a făcut la 28 iunie 2003, iar notificarea privind existența
viciilor la 29 martie 2004, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 70 C.
com.
Sub aspectul pretențiilor
privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, sunt incidente
prevederile art. 1021 C. civ.
În cauză nu se poate regăsi
nici una din situațiile care să ducă la sancționarea contractului de
vânzare-cumpărare cu nulitatea, situații care trebuia să existe la data
încheierii convenției.
Așa cum s-a reținut și în
judecata anterioară, bunul a fost livrat din anul 2003 și se găsește în posesia
și proprietatea apelantei cumpărătoare.
Pârâta a declarat recurs,
susținând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., următoarele: instanța
nu a ținut cont de legea contabilității care particularizează condiția ca bunul
vândut să aparțină la data vânzării, vânzătorului, nu a admis proba cu
expertiză.
De asemenea, instanța a
făcut confuzie, nefiind vorba de vânzarea de bunuri pe care comerciantul le
poate achiziționa ulterior convenției, când transmiterea dreptului de
proprietate se face la data individualizării lor.
Recursul este nefondat,
criticile formulate nu pot fi reținute.
Instanța a aplicat corect
prevederile legii contabilității și a considerat că proba cu expertiză nu era
concludentă.
În consecință, criticile
formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.
7 și 9 C. proc. civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC O. SA BĂBENI împotriva deciziei nr. 94 din 21 septembrie 2007 a
Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 februarie 2008.