ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC E.I. SRL, prin lichidator judiciar Ș.V. a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA BĂBENI pentru a fi obligată să-i plătească 809.200.000 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 98802102 din 28 iunie 2003, pentru utilajul vândut acesteia. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a utilajului motivat de lipsa acestuia din patrimoniul vânzătoarei, dar și rezoluțiunea contractului pentru vicii ascunse ale bunului, vicii de natură a-l face nefuncțional. Prin sentința nr. 369 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a respins cererea reconvențională, obligând-o pe pârâtă să plătească reclamantei prețul de 809.200.000 lei vechi.

Instanța a reținut că între părți au existat raporturi contractuale de vânzare-cumpărare iar pârâta care a dobândit utilajul nu a achitat prețul acestuia. Cu privire la nulitatea contractului s-a reținut că aceasta nu poate fi constatată atât timp cât pârâta a susținut că utilajul are vicii care îl fac nefuncțional. Reclamanta a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, susținând că utilajul nu se află în patrimoniul vânzătoarei, în mod greșit instanța a refuzat să dispună efectuarea unei expertize contabile, nu exista la dosarul cauzei nici factura prin care reclamanta să fi dobândit bunul și nu s-a verificat încălcarea legii contabilității.

Prin decizia nr. 94 din 21 aprilie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul, reținând următoarele: nu era necesar să se efectueze o expertiză contabilă deoarece ar fi neconcludentă față de obiectul pricinii; este necontestată existența contractului de vânzare-cumpărare care a avut ca obiect utilajul în discuție, prin decizia nr. 380/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a reținut, în esență, că livrarea utilajului s-a făcut la 28 iunie 2003, iar notificarea privind existența viciilor la 29 martie 2004, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 70 C. com. Sub aspectul pretențiilor privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, sunt incidente prevederile art. 1021 C. civ.

În cauză nu se poate regăsi nici una din situațiile care să ducă la sancționarea contractului de vânzare-cumpărare cu nulitatea, situații care trebuia să existe la data încheierii convenției. Așa cum s-a reținut și în judecata anterioară, bunul a fost livrat din anul 2003 și se găsește în posesia și proprietatea apelantei cumpărătoare. Pârâta a declarat recurs, susținând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., următoarele: instanța nu a ținut cont de legea contabilității care particularizează condiția ca bunul vândut să aparțină la data vânzării, vânzătorului, nu a admis proba cu expertiză. De asemenea, instanța a făcut confuzie, nefiind vorba de vânzarea de bunuri pe care comerciantul le poate achiziționa ulterior convenției, când transmiterea dreptului de proprietate se face la data individualizării lor.

Recursul este nefondat, criticile formulate nu pot fi reținute. Instanța a aplicat corect prevederile legii contabilității și a considerat că proba cu expertiză nu era concludentă. În consecință, criticile formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA BĂBENI împotriva deciziei nr. 94 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.