ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 38/ A-C din 21 martie 2007 a Curții de Apel Pitești a fost respins apelul declarat de pârâta-reclamantă SC R. SA împotriva sentinței comerciale nr. 920/ C din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea, admițându-se apelul incidental declarat de societatea reclamantă împotriva aceleași sentințe. În consecința, a fost schimbată în parte sentința primei instanțe, in sensul că s-a admis în parte acțiunea introductiva de instanța, constatându-se denunțat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3196 din 25 februarie 2005 încheiat între părți, respingându-se cererea subsidiară de rezoluțiune a aceluiași contract.

A fost menținută în rest sentința apelată, în ceea ce privește respingerea cererii conexe formulată de pârâta-reclamanta SC R. SA pentru obligarea societarei noastre la plata sumei de 5.165.610.264 lei vechi. În vederea pronunțării deciziei menționate, instanța de apel a reținut că prin cererea formulată de reclamantă s-a solicitat, în principal, constatarea denunțării prin voința părților a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3196 din 25 februarie 2005 și, în subsidiar, rezoluțiunea aceluiași contract pentru neîndeplinirea de câtre vânzător a obligațiilor contractuale. În urma probatoriului administrat, instanța de fond, prin sentința comerciala nr. 920/ C din 21 decembrie 2006, a admis în parte cererea formulata de reclamantă, dispunând rezoluțiunea contractului nr. 3196 din 25 februarie 2005 și repunerea părților în situația anterioara.

De asemenea, a fost respinsă cererea conexa formulată de SC R. SA de obligare a societarii noastre la plata sumei de 5.165.610.264 ROL. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că este întemeiata cererea subsidiară formulată în petitul cererii de dispunere a rezoluțiunii contractului în litigiu, dat fiind faptul că pârâta SC R. SA nu și-a îndeplinit obligația contractuală de predare a bunurilor vândute. In consecință, s-a respins cererea conexa a pârâtei de plată a prețului contractual. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta, iar la primul termen de judecată societatea reclamantă a depus, în temeiul dispozițiilor art. 293 alin. (1) C. proc. civ., cerere de aderare la apelul formulat, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii principale de denunțare a contractului, și nu a celei subsidiare de rezoluțiune a acestuia.

Astfel, investită cu cele doua apeluri, Curtea de Apel Pitești l-a admis pe cel incidental, schimbând în parte sentința în sensul constatării denunțării contractului, și nu a rezoluțiunii acestuia, reținând, în esență, că în materia contractelor comerciale, inclusiv în ceea ce privește denunțarea acestora, sunt admisibile orice mijloace de probă, chiar și prezumții. Aplicând această regulă a contractului în cauză, instanța de apel a apreciat că o primă situație ce se poate reține cu titlu de prezumție este remiterea de câtre creditoarea obligației de plată, SC R. SA a filei C.E.C. ce a fost înmânată de societatea noastră în vederea îndeplinirii propriilor obligații contractuale, și asta nu în situația lipsei unui disponibil în cont, așa cum susține pârâta, din moment ce din actele dosarului (situația contului curent) rezultă posibilitatea tragerii filei C.E.C.

la momentul scadenței. Acestui prim aspect reținut în cauză i s-a adăugat și faptul neînregistrării în evidența contabilă a tranzacției de câtre societatea reclamantă, iar în ceea ce privește societatea pârâtă, aceasta a înregistrat-o abia în luna octombrie 2005, după promovarea acțiunii introductive de instanță. De asemenea, marfa vândută nu a fost înregistrată în custodie în contul separat, conform Legii nr. 82/1991. Referitor la proba testimonială administrată în cauză, instanța de apel a reținut că nu este relevantă, atât timp cât vine în contradicție cu toate prezumțiile reliefate și nu aduce o explicație credibila restituirii filei C.E.C. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta-reclamantă, cale de atac ce a fost încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc.

civ. Analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că acestea vizează netemeinicia hotărârii atacate, în condițiile în care se precizează expres: „Curtea de Apel Pitești a pronunțat greșit o decizie, plecând numai de la elementele subiective din sfera prezumțiilor, ignorând în mod de neînțeles toate probele administrate la fond, specifice proceselor comerciale, din care rezultă fără putință de tăgadă, pretențiile R., rugând instanța de recurs să procedeze la o reanalizare a acestora ..”. Cum aceste critici nu se încadrează în motivele de casare sau modificare prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., este evident că nu pot fi analizate în calea de atac a recursului.

În aceeași sferă a netemeiniciei hotărârii se înscriu și criticile privind așa-zisa interpretare greșita a situației legate de returnarea filei C.E.C., precum și susținerile referitoare la încălcarea principiului simetriei actelor juridice. Având în vedere aceste aspecte este evident că recursul formulat este nefondat, iar hotărârea instanței de apel este legală, fiind data cu o corecta aplicare a dispozițiilor legale în materie de probațiune, în condițiile în care, întreaga cale de atac este motivată pe aspecte legate de interpretarea probelor, și mai ales pe reținerea de câtre instanță a prezumțiilor judiciare. Chiar și în condițiile în care recursul ar fi analizat pe fond, urmează a se constata că hotărârea atacată nu poate fi modificată sau casată în condițiile în care cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada, realizării acordului de voință între reprezentanții celor doua societăți privind lipsirea de efecte a contractului.

Astfel, s-a solicitat în principal constatarea denunțării prin acordul părților a contractului conform principiului mutuus consensus, mutuus disensus, consimțământul mutual reprezentând o modalitate de lipsire de efecte a actului juridic. Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege, art. 969 C. civ. Dovada existenței unei convenții de denunțare a contractului de vânzare-cumpărare a rezultat din mai multe aspecte, relevate de probatoriul administrat în cauză și apreciate de către instanța de apel drept prezumții judiciare în temeiul dispozițiilor art. 1203 C. civ. - fila C.E.C. cu care a fost achitat prețul contractului a fost returnată de SC R. SA, dovadă a primirii filei de către pârâtă fiind semnătura și ștampila acesteia aflată pe cotorul filei C.E.C.

- la data încheierii contractului cele doua societăți nu au înregistrat în contabilitate operațiunea economică, această înregistrare fiind efectuată cu mult mai târziu, în luna octombrie și doar de către pârâtă, după declanșarea litigiilor, înregistrarea realizându-se însă cu încălcarea prevederilor legii contabilității nr. 82/1991, art. 2 alin. (1). Neînregistrarea de către pârâtă la data încheierii convenției a facturii ce constata operațiunea economică reprezintă o manifestare a acesteia în sensul lipsirii de efecte a contractului, o renunțare la clauzele sale. - mențiunea „ANULAT” s-a realizat pe exemplarele albastru și roșu ale facturii, societarii reclamante fiindu-i înmânată o copie xerox a exemplarului albastru purtând această mențiune.

Lipsa exemplarului roșu, ce trebuia a fi în mod obligatoriu în posesia pârâtei, demonstrează faptul că pe acest exemplar s-a realizat mențiunea „ANULAT”, ca de altfel și pe exemplarul albastru, pârâta refuzând practic să le prezinte și fără o explicație legală situației. Toate aspectele precizate anterior dovedesc existența unei convenții de denunțare a contractului de vânzare-cumpărare, convenție materializată în aceleași fapte ca și contractul inițial, anume prin documente contabile sau prin neevidențierea în mod legal a operațiunii economice. Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta

SC R. SA RM. VÂLCEA

împotriva deciziei nr. 38/ A/C din 21 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la 4500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S. SRL RM. VÂLCEA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA RM. VÂLCEA împotriva deciziei nr. 38/ A/C din 21 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la 4500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S. SRL RM. VÂLCEA. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 octombrie 2007