ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 38/ A-C din
21 martie 2007 a Curții de Apel Pitești a fost respins apelul declarat de
pârâta-reclamantă SC R. SA împotriva sentinței comerciale nr. 920/ C din 21
decembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea, admițându-se apelul incidental declarat
de societatea reclamantă împotriva aceleași sentințe. În consecința, a fost
schimbată în parte sentința primei instanțe, in sensul că s-a admis în parte
acțiunea introductiva de instanța, constatându-se denunțat contractul de
vânzare-cumpărare nr. 3196 din 25 februarie 2005 încheiat între părți,
respingându-se cererea subsidiară de rezoluțiune a aceluiași contract. A fost
menținută în rest sentința apelată, în ceea ce privește respingerea cererii
conexe formulată de pârâta-reclamanta SC R. SA pentru obligarea societarei
noastre la plata sumei de 5.165.610.264 lei vechi.
În vederea pronunțării
deciziei menționate, instanța de apel a reținut că prin cererea formulată de
reclamantă s-a solicitat, în principal, constatarea denunțării prin voința
părților a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3196 din 25 februarie 2005 și,
în subsidiar, rezoluțiunea aceluiași contract pentru neîndeplinirea de câtre
vânzător a obligațiilor contractuale.
În urma probatoriului
administrat, instanța de fond, prin sentința comerciala nr. 920/ C din 21
decembrie 2006, a admis în parte cererea formulata de reclamantă, dispunând
rezoluțiunea contractului nr. 3196 din 25 februarie 2005 și repunerea părților
în situația anterioara. De asemenea, a fost respinsă cererea conexa formulată
de SC R. SA de obligare a societarii noastre la plata sumei de 5.165.610.264
ROL.
Pentru a pronunța această
soluție s-a reținut că este întemeiata cererea subsidiară formulată în petitul
cererii de dispunere a rezoluțiunii contractului în litigiu, dat fiind faptul că
pârâta SC R. SA nu și-a îndeplinit obligația contractuală de predare a
bunurilor vândute. In consecință, s-a respins cererea conexa a pârâtei de plată
a prețului contractual.
Împotriva acestei hotărâri a
formulat apel pârâta, iar la primul termen de judecată societatea reclamantă a
depus, în temeiul dispozițiilor art. 293 alin. (1) C. proc. civ., cerere de
aderare la apelul formulat, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate,
în sensul admiterii cererii principale de denunțare a contractului, și nu a
celei subsidiare de rezoluțiune a acestuia.
Astfel, investită cu cele
doua apeluri, Curtea de Apel Pitești l-a admis pe cel incidental, schimbând în
parte sentința în sensul constatării denunțării contractului, și nu a
rezoluțiunii acestuia, reținând, în esență, că în materia contractelor
comerciale, inclusiv în ceea ce privește denunțarea acestora, sunt admisibile
orice mijloace de probă, chiar și prezumții. Aplicând această regulă a
contractului în cauză, instanța de apel a apreciat că o primă situație ce se
poate reține cu titlu de prezumție este remiterea de câtre creditoarea
obligației de plată, SC R. SA a filei C.E.C. ce a fost înmânată de societatea
noastră în vederea îndeplinirii propriilor obligații contractuale, și asta nu în
situația lipsei unui disponibil în cont, așa cum susține pârâta, din moment ce
din actele dosarului (situația contului curent) rezultă posibilitatea tragerii
filei C.E.C. la momentul scadenței. Acestui prim aspect reținut în cauză i s-a
adăugat și faptul neînregistrării în evidența contabilă a tranzacției de câtre
societatea reclamantă, iar în ceea ce privește societatea pârâtă, aceasta a
înregistrat-o abia în luna octombrie 2005, după promovarea acțiunii
introductive de instanță. De asemenea, marfa vândută nu a fost înregistrată în
custodie în contul separat, conform Legii nr. 82/1991. Referitor la proba
testimonială administrată în cauză, instanța de apel a reținut că nu este
relevantă, atât timp cât vine în contradicție cu toate prezumțiile reliefate și
nu aduce o explicație credibila restituirii filei C.E.C.
Împotriva acestei hotărâri a
formulat recurs pârâta-reclamantă, cale de atac ce a fost încadrată în
dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.
Analizând motivele de recurs,
Înalta Curte constată că acestea vizează netemeinicia hotărârii atacate, în
condițiile în care se precizează expres: „Curtea de Apel Pitești a pronunțat
greșit o decizie, plecând numai de la elementele subiective din sfera
prezumțiilor, ignorând în mod de neînțeles toate probele administrate la fond,
specifice proceselor comerciale, din care rezultă fără putință de tăgadă,
pretențiile R., rugând instanța de recurs să procedeze la o reanalizare a
acestora ..”.
Cum aceste critici nu se
încadrează în motivele de casare sau modificare prevăzute în mod limitativ de
dispozițiile art. 304 C. proc. civ., este evident că nu pot fi analizate în
calea de atac a recursului. În aceeași sferă a netemeiniciei hotărârii se
înscriu și criticile privind așa-zisa interpretare greșita a situației legate
de returnarea filei C.E.C., precum și susținerile referitoare la încălcarea
principiului simetriei actelor juridice.
Având în vedere aceste
aspecte este evident că recursul formulat este nefondat, iar hotărârea
instanței de apel este legală, fiind data cu o corecta aplicare a dispozițiilor
legale în materie de probațiune, în condițiile în care, întreaga cale de atac
este motivată pe aspecte legate de interpretarea probelor, și mai ales pe
reținerea de câtre instanță a prezumțiilor judiciare.
Chiar și în condițiile în
care recursul ar fi analizat pe fond, urmează a se constata că hotărârea atacată
nu poate fi modificată sau casată în condițiile în care cu probele administrate
în cauză s-a făcut dovada, realizării acordului de voință între reprezentanții
celor doua societăți privind lipsirea de efecte a contractului.
Astfel, s-a solicitat în
principal constatarea denunțării prin acordul părților a contractului conform
principiului mutuus consensus, mutuus disensus, consimțământul mutual
reprezentând o modalitate de lipsire de efecte a actului juridic. Convențiile
legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca
prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege, art. 969 C. civ.
Dovada existenței unei
convenții de denunțare a contractului de vânzare-cumpărare a rezultat din mai
multe aspecte, relevate de probatoriul administrat în cauză și apreciate de
către instanța de apel drept prezumții judiciare în temeiul dispozițiilor art. 1203
C. civ.
- fila C.E.C. cu care a fost
achitat prețul contractului a fost returnată de SC R. SA, dovadă a primirii
filei de către pârâtă fiind semnătura și ștampila acesteia aflată pe cotorul
filei C.E.C.
- la data încheierii
contractului cele doua societăți nu au înregistrat în contabilitate operațiunea
economică, această înregistrare fiind efectuată cu mult mai târziu, în luna
octombrie și doar de către pârâtă, după declanșarea litigiilor, înregistrarea
realizându-se însă cu încălcarea prevederilor legii contabilității nr. 82/1991,
art. 2 alin. (1). Neînregistrarea de către pârâtă la data încheierii convenției
a facturii ce constata operațiunea economică reprezintă o manifestare a
acesteia în sensul lipsirii de efecte a contractului, o renunțare la clauzele
sale.
- mențiunea „ANULAT” s-a
realizat pe exemplarele albastru și roșu ale facturii, societarii reclamante
fiindu-i înmânată o copie xerox a exemplarului albastru purtând această
mențiune. Lipsa exemplarului roșu, ce trebuia a fi în mod obligatoriu în
posesia pârâtei, demonstrează faptul că pe acest exemplar s-a realizat
mențiunea „ANULAT”, ca de altfel și pe exemplarul albastru, pârâta refuzând
practic să le prezinte și fără o explicație legală situației.
Toate aspectele precizate
anterior dovedesc existența unei convenții de denunțare a contractului de
vânzare-cumpărare, convenție materializată în aceleași fapte ca și contractul
inițial, anume prin documente contabile sau prin neevidențierea în mod legal a
operațiunii economice.
Pentru toate aceste
considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat
de
pârâta
SC R. SA RM. VÂLCEA
împotriva deciziei nr. 38/ A/C din 21 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondat.
Văzând dispozițiile art. 274
C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la 4500 lei cheltuieli de
judecată către intimata SC S. SRL RM. VÂLCEA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta
SC R.
SA RM. VÂLCEA împotriva deciziei nr. 38/ A/C din 21 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la 4500 lei
cheltuieli de judecată către intimata SC S. SRL RM. VÂLCEA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 24 octombrie 2007