ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 21/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 21/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 454 din 13
februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții
S.Ș., O.A. și S.D. împotriva sentinței comerciale nr. 34 din 27
februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a
comercială.
Împotriva acestei hotărâri au
formulat contestație în anulare contestatorii S.Ș., O.A. și S.D.
invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestației în
anulare, se susține că instanța de recurs a calificat
greșit motivele invocate în cererea de recurs procedând la o sintetizare a
lor, ceea ce a condus la o neanalizare a tuturor motivelor recursului.
Susține că în cererea de recurs a arătat că a încetat
contractul de credit prin radierea societății comerciale și
că a încetat contractul de garanție ca o consecință a
încetării contractului de credit, în virtutea art. 1800 C. civ., iar
instanța de recurs nu a analizat al doilea motiv de recurs.
Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S.
București a solicitat respingerea contestației în anulare întrucât nu
sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. În
esență, intimata susține că motivele invocate în
susținerea contestației în anulare promovate sunt argumente ce
țin exclusiv de fondul pricinii, ce nu pot fi invocate în prezenta cale de
atac.
Examinând contestația în
anulare prin prisma motivului invocat și a temeiului de drept indicat,
Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Contestația în anulare, cale
extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru
situațiile prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ., iar nu
pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive
de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în
contestație în anulare.
Art. 318 C. proc. civ., teza a II-a
are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivul de casare sau
modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar nu argumentele de fapt
și de drept invocate de parte, argumente care trebuie să fie
subsumate motivului de modificare sau casare pe care se sprijină.
Curtea constată că
susținerile contestatorilor în sensul că instanța de recurs a
omis să examineze motivul de recurs referitor la încetarea contractului de
credit prin radierea societății comerciale și a încetării
contractului de garanție ca o consecință a încetării
contractului de credit, sunt nefondate.
Ipoteza reglementată de art. 318
teza a II-a C. proc. civ., are în vedere omisiunea efectivă de examinare a
motivelor de casare sau modificare invocate.
Or, din considerentele deciziei
rezultă incontestabil că instanța de recurs a analizat sub toate
aspectele motivele invocate de către recurenții reclamanți, iar
argumentul contestatorilor vizează chestiuni ce țin de instanța
de recurs cu privire la interpretarea contractelor de credit și de
garanție, care exced noțiuni de greșeală materială
avută în vedere de legiuitor.
Caracterul succint al motivării
sau faptul că instanța nu a răspuns tuturor argumentelor
subsumate motivelor de nelegalitate, nu se încadrează în motivul care
să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac de
vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul
logico juridic al instanței în adoptarea soluției.
Contestatorii doresc în realitate
reanalizarea motivelor de recurs, ceea ce pe calea contestației în anulare
care este o cale extraordinară de atac, de retractare, este inadmisibil.
Față de cele de mai sus,
Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 – art. 320 C. proc. civ.,
să respingă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorii S.Ș., O.A. și S.D. împotriva deciziei
nr. 454 din 13 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.