ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5506/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Istoricul cauzei 1. Hotărârea judecătorească atacată Prin Decizia nr. 2358 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâta A.P.I.A. împotriva sentinței nr. 364 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și a fost modificată sentința atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamantul D.R.S.G., prin care solicita anularea Deciziei nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de pârâtă și radierea sancțiunii disciplinare din cazierul administrativ.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că, prin acțiunea formulată, reclamantul a contestat actul administrativ atacat, exclusiv sub aspectul formal al acestuia, criticile fiind analizate de către instanța de fond și apreciate ca neîntemeiate. Așa fiind, arată instanța de recurs, prima instanță a încălcat principiul disponibilității, analizând pe fond actul administrativ contestat și admițând, astfel, acțiunea, pentru motive pe care reclamantul nu le-a invocat și care nu au fost puse în discuția părților. 2. Contestația în anulare Împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală, a formulat contestație în anulare D.R.S.G., susținând că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.

Contestatorul afirmă că dezlegarea dată de instanța de recurs ignoră faptul că prin acțiunea introductivă solicitase analizarea cauzei sub toate aspectele. În plus „principiul rolului activ al instanței de fond” a impus judecătorului examinarea completă a pricinii, cu respectarea art. 21 alin. (1) din Constituție și art. 6 din C.E.D.O. Într-un motiv distinct, contestatorul arată de decizia instanței de recurs suferă de toate viciile regăsite în doctrină: este inexactă, nu se referă la aspectele de fond și este insuficient motivată așa încât pare arbitrară. În drept, contestatorul a indicat, cu titlu general, dispozițiile art. 317 – art. 321 C. proc. civ. 3. Întâmpinarea formulată de A.P.I.A.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 noiembrie 2009, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată. Intimata a combătut susținerile contestatorului, invocând faptul că, atât prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 19658 din 9 iunie 2008, cât și prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Craiova, actul administrativ atacat – Decizia nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de Directorul general al A.P.I.A., a fost combătută doar pentru motive procedurale. Ca atare, în mod corect instanța de recurs a admis recursul autorității publice, modificând sentința în sensul respingerii acțiunii. 4. Procedura derulată în cauză La dosarul de față s-a atașat Dosarul nr. 1342/54/2008 în care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Decizia nr. 2358 din 5 mai 2009, atacată cu contestație în anulare.

Părțile nu au solicitat administrarea altor înscrisuri. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare 1. Analiza motivelor invocate În concepția C. proc. civ., contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor irevocabile numai pentru motive limitativ indicate la art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Deși contestatorul a invocat și dispozițiile art. 317 C. proc. civ., în realitate, din motivarea contestației sale, prezentate la pct. I.2, rezultă că acest text de lege nu este incident, neformulându-se critici referitoare la procedura de citare ori competență. Singurul motiv legal, invocat de contestator și care poate fi examinat pe fondul său de către Înalta Curte vizează „greșeala materială”.

Într-adevăr, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…”. Definind greșeala materială, doctrina a stabilit că aceasta se referă la erori cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății, săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante. Examinând dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată cu contestație în anulare, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta A.P.I.A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., a vizat depășirea limitelor principiului disponibilității și a principiului rolului activ al judecătorului, în sensul că prima instanță a examinat pricina pe fond, deși actul administrativ era atacat doar pentru motive de procedură.

Această problemă de drept care a constituit esența recursului declarat a fost dezlegată de instanță în sensul arătat la pct. I.1. din prezenta decizie. A face din nou aprecieri asupra acelorași aspecte înseamnă, de fapt, a rejudeca recursul, ceea ce nu este permis. De altfel, nu există niciun temei pentru a considera că instanța de recurs, prin soluția adoptată, ar fi săvârșit o eroare, câtă vreme, după cum bine afirmă intimata în întâmpinare (pct. I.3) atât în etapa administrativă cât și în cea judiciară, contestatorul a formulat motive de nelegalitate strict procedurale: nelegala constituire a comisiei de disciplină și depășirea termenelor prevăzute de H.G. nr. 1344/2007. Rolul activ al judecătorului, consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. nu poate fi extins în sensul dorit de contestator, fiindcă judecătorul nu poate modifica temeiul ori cauza cererii de chemare în judecată, în privința cărora, potrivit art. 112 pct. 4 C. proc. civ., numai reclamantul dispune. În fine, toate celelalte critici formulate de contestator, referitoare la pretinsele „vicii” ale hotărârii instanței de recurs nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele contestației în anulare, reglementate de dispozițiile art. 317 – art. 318 C. proc. civ. Contestatorul a avut acces la justiție, potrivit art. 21 din Constituție și a beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O., fiind singurul responsabil pentru modul în care a ales să-și apere drepturile în fața primei instanțe, ca și pentru faptul că, în recurs, nu a formulat nicio apărare deși a fost legal citat.

2. Temeiul legal al soluției pronunțate Pentru toate motivele expuse la pct. II.1., în temeiul art. 319 și 320 C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare de față ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.R.S.G. împotriva Deciziei nr. 2358 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.