ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și înregistrată la data de 14 iulie, persoana vătămată C.D. a solicitat efectuarea urmăririi penale față de A.I., T.M. și V.D., judecători la Curtea de Apel Galați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 215 C. pen. Judecătorii sus-numiți – arată persoana vătămată –au format completul de judecată în dosarul nr. 1529/44/2007 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, și care, prin decizia nr. 294 din 5 mai 2008 i-a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 372 din 26 octombrie 2007 a aceleiași instanțe.

Prin rezoluția nr. 906/P/2008 din 11 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători sus-numiți, constatând, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., inexistența faptelor. În motivarea soluției s-a arătat că reclamanta C.D. a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ mai multe instituții și autorități locale ale statului (Arhiva Națională a Judecătoriei Brăila, primării comunale și Prefectura județului Brăila), solicitând obligarea acestora să îi comunice modul de soluționare a cererilor sale, toate vizând nereconstituirea dreptului de proprietate pentru 10 ha teren agricol. Prin sentința civilă nr. 57 din 15 mai 2007, Tribunalul Brăila a respins acțiunea ca nefondată, hotărârea devenind irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei, prin decizia civilă nr. 372 din 26 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 45/113/2006 al Curții de Apel Galați.

Cererea de revizuire a acestei hotărâri formulată de revizuienta C.D. a fost respinsă ca nefondată prin decizia nr. 294 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 1529/44/2007 în completul format din judecătorii A.I., T.M. și V.D. Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale față de judecători, s-a reținut pe de o parte, că soluția atacată este legală și temeinică, criticile formulate de revizuientă împotriva hotărârii atacate pe calea revizuirii nefiind dintre cele prevăzute expres și limitativ prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ., iar pe de altă parte, că, potrivit legii, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali. Faptul că persoana vătămată nu este mulțumită de hotărârea judecătorilor, nu este prin sine – arată procurorul în motivare – o dovadă a încălcării atribuțiilor de serviciu de către magistrați, câtă vreme aceștia au acționat cu bună-credință.

Desființarea hotărârii nu poate avea loc decât pe căile de atac prevăzute de lege și nu prin acțiuni îndreptate împotriva judecătorilor. Plângerea persoanei vătămate C.D. împotriva rezoluției de neurmărire, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 10203/5935/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată C.D. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 906/P/2008 din 11 septembrie 2008, de netrimitere în judecată, la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând desființarea acesteia și tragerea la răspundere penală a magistraților.

Petiționara a susținut, prin memoriul depus la dosar și concluziile orale, că în cursul actelor premergătoare nu a fost audiată pentru a prezenta dovezi, depunând în recurs un dosar cu copii ale unor cereri, acțiuni și hotărâri și, de asemenea, a reiterat criticile formulate în procesele civile în care s-au pronunțat hotărâri de respingere a cererilor sale. Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor ulterioare depuse, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că plângerea este nefondată.

Petiționara a depus plângere la organul de urmărire penală împotriva celor trei judecători care au format completul de judecată în soluționarea cererii sale de revizuire, exclusiv pentru decizia acestora de respingere a cererii și deși a nominalizat infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 215 C. pen., nu a arătat în ce constau faptele magistraților, raportate la conținutul normelor de incriminare. Nici Curtea nu identifică vreo legătură între faptele magistraților – care au examinat și soluționat prin respingere cererea de revizuire a petiționarei – și conținutul infracțiunilor menționate în plângere. Potrivit art. 228 alin. (4) și (5) C. proc. pen., dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, procurorul confirmă, sau după caz, dispune neînceperea urmăririi penale.

În cursul actelor premergătoare nu se administrează probe, singurul mijloc de probă acceptat de prevederile art. 224 alin. (3) C. proc. pen., fiind procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare. Așa fiind, nemulțumirile petiționarei pentru necitarea sa în vederea ascultării, nu este întemeiată, procurorul apreciind că plângerea depusă, în 17 pagini, detaliază faptele imputate magistraților. Atât prin această plângere, cât și prin memoriile depuse la instanța de recurs, petiționara expune istoricul demersurilor sale pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha teren agricol și al hotărârilor instanțelor, toate potrivnice, dintre care ultima este cea pronunțată de cei trei judecători în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Nici din plângerile petiționarei, nici din alte elemente de fapt nu rezultă date ori indicii că magistrații sus-numiți ar fi săvârșit, cu știință, vreun act abuziv prin care să cauzeze o vătămare intereselor legale ale acesteia ori să-i îngrădească folosința sau exercițiul drepturilor și nici că, prin pronunțarea acelei hotărâri, ar fi indus-o în eroare, pentru ca în cauză fie întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. Faptul că hotărârea pronunțată în cauza civilă este în defavoarea petiționarei nu reprezintă și o dovadă a săvârșirii vreunei infracțiuni. Examinarea legalității și temeiniciei hotărârii nu poate fi făcută pe calea procesului penal, în lipsa, așa cum s-a arătat, a unor indicii sau probe de săvârșire a vreunei infracțiuni, ci numai prin mijlocirea căilor de atac prevăzute de lege.

Față de cele ce preced, constatând că rezoluția de neurmărire atacată este legală și temeinică, Curtea va respinge plângerea petiționarei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.D. împotriva rezoluției nr. 906/P/2008 din 11 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționara la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.