ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7964/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamantul P.N. a chemat în judecată pe pârâtele B.R.D.

și Primăria orașului Siret, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

obligate să-i restituie imobilul situat în orașul Siret, compus din construcție

și teren în suprafață de 873 mp.

Prin sentința nr. 308 din 23

iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă a fost respinsă

acțiunea, ca inadmisibilă.

Apelul declarat de reclamant

a fost admis, prin Decizia nr. 30 din 5 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția civilă, a fost anulată sentința tribunalului și a fost reținută

cauza pentru soluționarea în fond a acțiunii.

Pârâta B.R.D. – Sucursala

Suceava a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, iar prin Decizia nr. 4961

din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă, recursul a fost respins, ca inadmisibil.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel Suceava, secția civilă a pronunțat Decizia nr. 221 din 21 februarie 2005,

prin care a fost respinsă excepția lipsei calității active a reclamantului, a

fost admisă acțiunea formulată împotriva pârâtului Orașul Siret, care a fost

obligat să-i restituie reclamantului, prin măsuri reparatorii, cota indiviză de

1/10 din imobilul compus din casă și teren în suprafață de 873 mp, situat în

orașul Siret, și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtei B.R.D.

Suceava.

Această decizie a fost

casată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, prin Decizia

nr. 4160 din 23 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Fiind astfel reinvestită,

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis acțiunea și a constatat că

reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cota

de 1/10 din imobilul compus din casă și teren în suprafață de 873 mp, situat în

orașul Siret, identic cu parcela virană nr. 383 din CF 2539 a comunei

cadastrale Siret, prin Decizia nr. 20 din 20 februarie 2008.

Împotriva susmenționatei

decizii a declarat recurs reclamantul, susținând în esență, că instanța de apel

nu a respectat îndrumările cuprinse în decizia de casare cu trimitere spre

rejudecare, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, că sunt lovite

de nulitate actele de înstrăinare a imobilului către pârâta B.R.D. și că a

făcut dovada faptului că este titularul dreptului de proprietate asupra

întregului imobil.

Recursul este nefondat.

Prin Decizia nr. 4160 din 23

mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, s-a stabilit că imobilele trecute în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 111/1951 au fost preluate abuziv.

Totodată, prin această

decizie au fost date îndrumări instanței de trimitere, în sensul de a solicita

reclamantului să depună la dosar Decizia civilă nr. 6245 din 27 mai 1955 a

fostului Tribunal Popular al Raionului Siret, de a analiza în ce condiții a

fost transmis imobilul pârâtei B.R.D. și a verifica dacă moștenitorii unchilor

reclamantului au depus notificări cu referire la imobilul ce formează obiectul

litigiului.

Respectând prevederile art. 315

alin. (1) C. proc. civ., instanța de trimitere l-a obligat pe reclamant să

depună la dosar Decizia civilă nr. 6245 din 27 mai 1955 a fostului Tribunal

Popular al Raionului Siret, precum și înscrisuri din care să rezulte că a

acceptat succesiunea de pe urma celor patru unchi, coproprietari tabulari și a

solicitat relații de la Primăria orașului Siret pentru a se stabili dacă pentru

imobilul ce formează obiectul litigiului au fost formulate alte notificări

decât cea a reclamantului.

Prin adresa din 31 ianuarie

2008, Primăria orașului Siret a comunicat instanței că nu au fost formulate și

alte notificări decât cea a reclamantului.

La fila 25 din dosarul

instanței de trimitere se află declarația reclamantului, prin care acesta a

precizat că nu are nici un certificat de moștenitor pentru imobilul din orașul

Siret, înscris în CF nr. 2539.

Astfel cum s-a consemnat în

încheierea din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția civilă (fila

34), apărătorul reclamantului a declarat că nu a putut obține Decizia nr. 6245

din 27 mai 1955 a fostului Tribunal Popular Siret.

În atare situație, în mod

corect a stabilit curtea de apel că reclamantul nu a făcut dovada calității de

succesor decât în privința tatălui său, care deținuse cota indiviză de 1/10 din

imobil, iar nu și de pe urma celorlalți coproprietari, respectiv cei patru unchi

ai săi și că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată,

vizează situația în care de pe urma aceluiași autor deposedat abuziv au rămas

mai mulți moștenitori din care doar o parte au formulat notificări.

Modalitatea de dobândire a imobilului

de către pârâta B.R.D. a fost stabilită pe baza înscrisurilor aflate la filele

9 - 14 din dosarul primei instanțe, în sensul că a fost dobândit dreptul de

proprietate asupra construcției prin cumpărare la licitație publică, iar asupra

terenului prin H.G. nr. 834/1991.

Acestei pârâte i-a fost emis

certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 2 octombrie 1995 (fila

11 din dosarul instanței de fond) care nu a fost contestat de reclamant.

În consecință, recursul

urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul

P.N. împotriva Deciziei nr. 20 din 20 februarie 2008 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.