ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 114/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 114/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3848 din 5

decembrie 2008 a Tribunalului Timiș s-a respins acțiunea reclamanților T.P. și T.N.

împotriva pârâtului Primarul comunei Dudeștii Vechi reținându-se următoarele

considerente:

Reclamanții au dobândit în 1980 nuda

proprietate a imobilului construcție înscris în C.F. 9772 Dudeștii Vechi,

terenul în suprafață de 250 mp, trecând în proprietatea Statului Român în

temeiul Legii nr. 58/1974 (restul terenului fiind proprietatea CAP).

Întrucât prin intrarea în vigoare a

Legilor nr. 58 și 59/1974 s-a derogat de la principiul liberei circulații a

terenurilor creându-se disponibilitatea cvasi generală a terenurilor de orice

fel, proprietate, privată, este evident că reclamanții nu au dobândit decât un

drept de folosință asupra celor 250 mp din totalul de 1.222 mp.

Ceea ce îngăduie și obligă la a se

conchide că terenul în discuție nu a fost preluat de Statul Român din

patrimoniul dobânditorilor construcției, ci din cel al înstrăinătoarei, context

în care reclamanții nu pot reclama calitatea de persoane îndreptățite în sensul

prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 la restituirea în

natură a terenului liber și nici măcar la despăgubiri pentru terenul preluat de

Statul Român.

Este adevărat că după 1989 legiuitorul a înțeles să soluționeze problema

terenurilor preluate în temeiul art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974 în

favoarea proprietarilor construcției, așa cum rezultă din prevederile art. 36 alin.

(3) din Legea nr. 18/1991 (și care prevăd că „terenurile atribuite în folosință

pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al

preluării terenurilor

aferente

construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu

privire

la sistematizarea teritoriului și localităților urbane si

rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a

terenului, proprietari ai locuințelor.") și care, pentru corecta lor

interpretare și aplicare se cer a fi puse în corelație cu art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ( și care spune

că „Nu intra sub incidența prezentei legi

terenurile situate in

extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului

funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr.

18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare), precum și

cu

cele ale art. 1 punctul 4 lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001 adoptate prin H.G. nr. 250/2007. Zis altfel, legiuitorul a înțeles

să excludă din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 terenurile trecute în

proprietatea Statului în temeiul Legii nr. 58/1974, dat fiind că regimul lor

juridic a fost stabilit de o altă lege reparatorie, cu caracter complinitor -

aceea cu nr. 18/1991 republicată.

Numai că, pentru a fi incidente prevederile art.

36 alin. (3) ale celei din urmă

legi, se cer a fi îndeplinite anumite condiții, printre care

și aceea de existență a construcției la momentul formulării cererii de

atribuire (căci legea vorbește de teren aferent construcției, atribuit în

folosință pe durata existenței acesteia). În situația în

care însă construcția cumpărată sub incidența Legii

nr. 58/1974 nu mai există (cazul

de

față), dobânditorul construcției demolate nu mai poate acționa în temeiul Legii

nr.

18/1991, solicitând atribuirea terenului aferent prin ordin al

prefectului (căci, prin ipoteza, acesta nu mai este proprietarul actual al

construcției, și nici titular al dreptului de folosință, drept care a încetat

odată cu demolarea construcției -

proprietatea

sa), și nici nu poate solicita „restituirea" acestui teren ( dacă este

liber)

sau/și despăgubiri pentru cel ocupat de construcții, în temeiul Legii

nr. 10/2001, de

vreme ce, așa cum supra s-a

demonstrat, nu era (și nu a fost niciodată) proprietarul

terenului la

momentul preluării în patrimoniul statului, acesta fiind preluat direct din

proprietatea înstrăinătorului construcției. în cea din urmă ipoteză, prin noile

norme

metodologice, s-a prevăzut însă

dreptul proprietarului terenului la momentul spolierii

de către stat, de

a solicita restituirea în natură a terenului liber și alte măsuri reparatorii

în echivalent pentru cel ocupat de construcții.

Or așa stând lucrurile, devine îndreptățită și

chiar obligatorie și concluzia

că petiționarilor de față nu le era îngăduit a beneficia de

măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 republicată, în ceea ce

privește terenul înscris

:

inițial

in C.F. 9772 Dudeștii vechi nr. top 749-751/b în suprafață de 1222 mp, ulterior

transnotat în C.F. 3523 Dudeștii

Vechi (fie ele de restituire în natură sau în echivalent).

Tribunalul nu le poate agrava însă situația în

propria cale de atac, cum se privește a avea configurația contestația formulată

contra Dispoziției nr. 2 din 2 iulie 2008 emisă de

Primarul comunei Dudeștii Vechi (și prin care s-a

propus acordarea de despăgubiri în

condițiile Titlului VII apartenent

Legii nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 1222 mp).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții iar prin decizia

civilă nr. 108 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca

nefundat apelul reclamantelor pentru următoarele considerente:

În cursul anului 1890 în concret, la data de 5 martie 2980, reclamanții

au dobândit, prin cumpărare, nuda proprietate a imobilului înscris în C.F. 9772

Dudeștii Vechi, nr.top 749-751/b, casa cu nr. 344 și cu anexe.

La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cota de 250/1122

mp teren a trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974, fiindu-le

atribuită în folosință reclamanților cumpărători suprafața de 250 mp.

Construcțiile care nu sunt proprietatea reclamanților și care există în

prezent pe teren ocupă în total suprafața de 234,43 mp, restul de 887,57 mp

fiind liber de construcții, astfel cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în

dosar nr. 1034/30/2006 /atașat prezentului.

Indiferent de situația de fapt a terenului rezultată din expertiză și

celelalte probe ale dosarului și de situația juridică a acestuia - respectiv de

faptul că a intrat parțial sau total, cu titlu sau fără titlu valabil, în

proprietatea statului - reclamanții nu

au

vocație legală conform Legii nr. 10/2001 pentru a pretinde retrocedarea acestui

teren,

întrucât, în lipsa unor dovezi contrarii, rezultă fără putință de

tăgadă, că terenul a trecut în proprietatea statului din proprietatea

vânzătorilor L.V. și L.A.M., singurii care au fost prejudiciați prin aplicarea

procedurilor prevăzute de Legea nr. 58/1974 și singurii în măsură să solicite

repararea materială a acestui prejudiciu.

Reclamanții ca și dobânditori ai construcțiilor ar fi putut dobândi în

proprietate doar terenul aferent (însă doar în ipoteza în care la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001, construcțiile cumpărate anterior datei de 1

ianuarie 1990 mai existau) care nu se confundă însă cu întreg terenul înscris

în C.F. a cărei retrocedare ei o solicită prin lege specială conform acțiunii

de față.

În fapt, după ce reclamanții au cumpărat construcția și anexele din C.F.

9772 Dudeștii Vechi, acestea au fost demolate, dreptul lor fiind radiat din C.F.,

iar terenul astfel eliberat - și care a fost înscris în proprietatea statului

în C.F. 3523 – a fost unificat și redezmembrat în vederea întabulării noilor

construcții edificate care, conform expertizei din dosarul anterior, ocupă o

parte din acest teren.

Descrierea istoricului circuitului juridic al acestui teren este în

măsură să demonstreze că, reclamanții nu pot fi considerați persoane

îndreptățite la retrocedarea terenului în sensul Legii nr. 10/2001, nici măcar

parțial, motiv pentru care, în mod legal și temeinic acțiunea lor a fost

respinsă de Tribunalul Timiș.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând

modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea sub

următoarele aspecte:

Recurenții au susținut că instanța de apel și cea de fond a făcut o

greșită interpretare și aplicare a legii.

Astfel se învederează că terenul a trecut în proprietatea Statului prin

legi restrictive, ceea ce denotă caracterul abuziv al preluării.

Cum construcția a fost demolată ulterior abuziv, nu beneficiază de

prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 și ca atare nu au o altă cale de a

obține o reparație echitabilă decât prin prisma dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Recurenții mai susțin că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare

a cauzei întrucât, instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere din

acțiunea introductivă prin care au solicitat și despăgubiri pentru

construcțiile demolate.

Intimatul Primarul Comunei Dudeștii Vechi nu a depus întâmpinare.

Examinând hotărârea prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a actelor de la dosar, Înalta Curte reține că

recursul este nefundat pentru următoarele considerente.

Prin dispoziția nr. 2 din 2 iulie 2008 emisă de Primarul Comunei

Dudeștii Vechi s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului

(construcție și teren) situată în C.F. 9772 nr. top. 749 – 751/b Dudeștii Vechi

în suprafață de 1122 mp ulterior transnotat în C.F. nr. 3523 Dudeștii Vechi

formulată de reclamanți prin notificarea nr. 335 din 4 septembrie 2001 întrucât

imobilul construcție a cărui restituire se solicită s-au edificat construcții

noi, ce ulterior au fost înstrăinate.

Prin aceeași dispoziție nr. 2/2008 s-a dispus acordarea de despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul

proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și

completările ulterioare, pentru imobilul notificat înscris în C.F. 9772 nr.

top. 749 – 751/b Dudeștii Vechi și teren în suprafață de 1122 mp.

Această dispoziție a fost contestată de reclamanți, solicitându-se

anularea ei în ce privește soluția de respingere a cererii de restituire în

natură a imobilului teren de 887,57 mp liber de construcții înscris inițial în C.F.

nr. 9772 Dudeștii Vechi nr. 749 – 751/a – b/2, 887,57 mp, înscris în C.F. menționat

mai sus, dezmembrarea parcelelor 749 – 750/a-b/1 și 749 – 751/a-b/2 conform

expertizei de specialitate, radierea dreptului de proprietate al Statului Român

asupra parcelei de 887,57 mp și întabularea dreptului de proprietate a

reclamanților cu titlu de măsură reparatorie prevăzut de Legea nr. 10/2001,

precum și obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor pentru diferența de teren de 234,43 mp ce nu poate fi restituită

în natură și pentru construcția demolată înscrise în C.F. 9772 Dudeștii Vechi

nr. top. 751/b.

Reclamanții în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 4428 din 5

martie 1950 fila 22 dosarul instanței de fond au dobândit nuda proprietate a

imobilului înb C.F. 9772 Dudeștii Vechi cu nr. top. 749 – 751/b casa nr. 344 și

construcțiile anexe. Cota de 250/1/22 parte din terenul în suprafață de 1122 mp

aferent construcțiilor vândute a trecut în proprietatea Statului Român în baza

Legii nr. 58/1974, atribuindu-se în folosința reclamanților pe durata

existenței construcției suprafața de 250 mp teren.

Astfel așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, reclamanții

au dobândit dreptul de proprietate doar asupra construcțiilor, terenul trecând

în proprietatea Statului Român în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Astfel în ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului în

proprietatea Statului în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974,

chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției

nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului; deoarece, prin lege

terenul era trecut în proprietatea Statului, direct din proprietatea

vânzătorului.

De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de

proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din

patrimoniul căruia a fost preluat bunul și nu de către cumpărător, căruia prin

contractul de vânzare-cumpărare nu li s-a transmis dreptul de proprietate

asupra terenului.

Ca atare, reclamanților nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra

terenului, întrucât terenul ce face obiectul notificării, aferent

construcțiilor cumpărate de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 4498 din 5 martie 1950 (fila 2 dosarul instanței de fond)

a trecut în proprietatea Statului în momentul încheierii contractului în baza

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Faptul că terenul aferent construcției a urmat regimul art. 30 din Legea

nr. 58/1974 este consemnat în contractul de vânzare-cumpărare contract prin

care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcției,

iar terenul a fost preluat de Stat din patrimoniul foștilor proprietari,

vânzătorilor L.

Conform art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor

la data preluării în mod abuziv, precum și moștenitorii legali sau testamentari

ai acestora.

Condiția esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza

Legii nr. 10/2001 este ca titularii cererii să facă dovada că ei sau autorul

său dețineau imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat.

Or, reclamanții nu erau proprietari ai terenului din litigiu la data

preluării de către Stat. Trecerea în proprietatea statului nu s-a făcut prin

expropriere.

Dispozițiile art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 se coroborează cu art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, în raport de care sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în baza

acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului la

data trecerii acestuia în proprietatea statului ori moștenitori ai acestora.

Or, în ipoteza înstrăinării construcției și trecerii terenului în

proprietatea statului, în condițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974

chiar dacă înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului construcției

nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece prin lege,

terenul era trecut în proprietatea statului direct din proprietatea

vânzătorului.

Cu toate acestea, deși reclamanții nu erau îndreptățiți la măsuri

reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, totuși prin Dispoziția nr. 2 din 2 iulie

2007 emisă de Primarul comunei Dudeștii Vechi atacată de reclamanți s-a propus

acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat înscris în C.F. 9772 nr.

top. 749 – 751/b.

Cum însă reclamanților nu li se poate agrava situația în propria cale de

atac, și cum în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul reclamanților urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții T.P. și T.N. împotriva deciziei nr. 108 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 ianuarie 2010

.