ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2391/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Pitești la 29 iulie 2009, B.G. a formulat, în contradictoriu cu

intimații M.G. și M.E., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 839/R din 5

iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, susținând că aceasta este

potrivnică deciziei civile nr. 1412/R din 13 noiembrie 2008, pronunțată în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane, tot de către Tribunalul Vâlcea.

În drept, au fost invocate dispoz. art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, s-a

susținut că ultima decizie pronunțată în cauză contravine celei dintâi,

încălcând autoritatea de lucru judecat a acesteia, ceea ce deschide calea

revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Curtea de Apel Pitești a pronunțat

sentința nr. 110/F-CM din 30 septembrie 2009, prin care a respins revizuirea ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, potrivit deciziei nr. 839/R/2009 Tribunalul Vâlcea a respins

recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr. 7274/2008 a

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Anterior, prin decizia nr. 1412/R din 13 noiembrie

2008 se admisese recursul aceleiași părți împotriva sentinței civile nr. 2535

din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, casată sentința și cauza

trimisă spre rejudecare instanței de fond.

S-a apreciat, față de conținutul dispoz.

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., că rostul reglementării acestui caz de revizuire

este acela al sancționării încălcării autorității de lucru judecat, în acele

situații în care, soluționându-se separat două sau mai multe cauze și,

neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice,

ale căror dispoziții nu se pot concilia și nu pot fi aduse la îndeplinire

simultan.

În speță însă, nu există această

contrarietate între dispozitive, câtă vreme prin decizia nr. 1412/R din 13

noiembrie 2008 s-a dispus casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar

prin decizia nr. 839/R/2009 a fost respins recursul.

În realitate, după pronunțarea deciziei

de casare, instanța de trimitere nu a ținut seama de îndrumările date de

instanța de control judiciar, de a reuni cauzele ce fuseseră disjunse, numai că

această nemulțumire nu poate fi valorificată prin promovarea unei cereri de

revizuire.

Stabilindu-se că nu sunt întrunite

cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă

în consecință.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs B.G., care a susținut caracterul ei nelegal, întrucât cea de-a doua

hotărâre, pronunțată în urma trimiterii spre rejudecare a nesocotit practic

îndrumările instanței de recurs privitoare la necesitatea reunirii pricinilor

care fuseseră disjunse în mod artificial.

Ca atare, au rămas două hotărâri

definitive date în una și aceeași cauză care au dat rezolvări diferite

aceleiași chestiuni.

Deși instanța de revizuire reține că,

într-adevăr, la rejudecare nu s-a ținut seama de îndrumările deciziei de

casare, în același timp, constată că nu se regăsesc elementele specifice pentru

încălcarea lucrului judecat și că ar exista doar o nemulțumire a revizuentului

care nu poate însă, să fie îndreptată pe calea revizuirii, dar fără să se

precizeze care ar fi calea de urmat.

În această modalitate, prin respingerea

cererii de revizuire se încalcă ordinea de drept și se nesocotesc hotărâri care

se bucură de puterea lucrului judecat.

În drept, au fost invocate dispoz. art.

304 C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare în

cauză, obligatorie în condițiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând criticile deduse judecății,

Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor

considerente:

Prin formularea cererii de revizuire

întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a pretins că a fost

nesocotită puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1412/R/2008 a Tribunalului

Vâlcea (prin care, admițându-se recursul exercitat, s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare, urmând ca la reluarea judecății să fie reunite cauze

care fuseseră disjunse în mod artificial), prin pronunțarea deciziei nr. 839

din 5 iunie 2009 a aceleiași instanțe.

Or, această din urmă decizie respinge

recursul exercitat de B.G. împotriva sentinței nr. 7274 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, reținând în considerente că motivele de nelegalitate invocate nu

se încadrează în dispoz. art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea exercita

controlul în drept asupra soluției pronunțate. În plus, s-a reținut, recurentul

nu justifică o vătămare care să impună casarea sentinței.

O asemenea soluție, care nu face decât să

constate că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut cu neobservarea

prevederilor art. 304 C. proc. civ. care reglementează motivele de nelegalitate

în limitele cărora poate fi cenzurată hotărârea de primă instanță nu poate

nesocoti și încălca, așa cum se pretinde, statuările deciziei anterioare

(pronunțată în cadrul aceluiași proces), de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Ceea ce a tranșat această a doua hotărâre

împotriva căreia a fost îndreptată cererea de revizuire, solicitându-se

anularea ei, nu a fost decât un aspect de ordin formal, procedural, respectiv,

acela legat de posibilitatea încadrării criticilor în dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

De aceea, o astfel de hotărâre, care în

al doilea ciclu procesual a cenzurat hotărârea dată la momentul rejudecării

doar sub aspect formal, procedural, nu poate încălca autoritatea de lucru

judecat a deciziei de casare.

Ceea ce greșește în analiză instanța de

revizuire (conform hotărârii atacate cu prezentul recurs) este faptul că se

bucură de autoritate de lucru judecat numai dispozitivele hotărârilor, iar

cazul de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ar fi incident doar

în situația în care hotărârile ar conține dispoziții de neconciliat, care nu se

pot executa simultan.

Or, în egală măsură cu dispozitivul,

intră în autoritate de lucru judecat considerentele necesare ale hotărârii,

cele care explică și sprijină soluția din dispozitiv.

În speță însă, așa cum s-a menționat,

considerentele pentru care s-a respins cel de-al doilea recurs nu sunt de

natură să contrazică soluția din decizia de casare, pentru a fi deschisă

astfel, calea revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, care vin

să suplinească în parte, considerentele din sentința atacată, recursul a fost

apreciat ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul,

declarat de revizuentul B.G. împotriva sentinței nr. 110/F-CM din 30 septembrie

2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

aprilie 2010.