ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2391/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 29 iulie 2009, B.G. a formulat, în contradictoriu cu intimații M.G. și M.E., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 839/R din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, susținând că aceasta este potrivnică deciziei civile nr. 1412/R din 13 noiembrie 2008, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, tot de către Tribunalul Vâlcea. În drept, au fost invocate dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, s-a susținut că ultima decizie pronunțată în cauză contravine celei dintâi, încălcând autoritatea de lucru judecat a acesteia, ceea ce deschide calea revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Curtea de Apel Pitești a pronunțat sentința nr. 110/F-CM din 30 septembrie 2009, prin care a respins revizuirea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit deciziei nr. 839/R/2009 Tribunalul Vâlcea a respins recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr. 7274/2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Anterior, prin decizia nr. 1412/R din 13 noiembrie 2008 se admisese recursul aceleiași părți împotriva sentinței civile nr. 2535 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, casată sentința și cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond. S-a apreciat, față de conținutul dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., că rostul reglementării acestui caz de revizuire este acela al sancționării încălcării autorității de lucru judecat, în acele situații în care, soluționându-se separat două sau mai multe cauze și, neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice, ale căror dispoziții nu se pot concilia și nu pot fi aduse la îndeplinire simultan. În speță însă, nu există această contrarietate între dispozitive, câtă vreme prin decizia nr. 1412/R din 13 noiembrie 2008 s-a dispus casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar prin decizia nr. 839/R/2009 a fost respins recursul. În realitate, după pronunțarea deciziei de casare, instanța de trimitere nu a ținut seama de îndrumările date de instanța de control judiciar, de a reuni cauzele ce fuseseră disjunse, numai că această nemulțumire nu poate fi valorificată prin promovarea unei cereri de revizuire.

Stabilindu-se că nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă în consecință. Împotriva acestei soluții a declarat recurs B.G., care a susținut caracterul ei nelegal, întrucât cea de-a doua hotărâre, pronunțată în urma trimiterii spre rejudecare a nesocotit practic îndrumările instanței de recurs privitoare la necesitatea reunirii pricinilor care fuseseră disjunse în mod artificial. Ca atare, au rămas două hotărâri definitive date în una și aceeași cauză care au dat rezolvări diferite aceleiași chestiuni. Deși instanța de revizuire reține că, într-adevăr, la rejudecare nu s-a ținut seama de îndrumările deciziei de casare, în același timp, constată că nu se regăsesc elementele specifice pentru încălcarea lucrului judecat și că ar exista doar o nemulțumire a revizuentului care nu poate însă, să fie îndreptată pe calea revizuirii, dar fără să se precizeze care ar fi calea de urmat.

În această modalitate, prin respingerea cererii de revizuire se încalcă ordinea de drept și se nesocotesc hotărâri care se bucură de puterea lucrului judecat. În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 C. proc. civ. Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză, obligatorie în condițiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ. Examinând criticile deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente: Prin formularea cererii de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a pretins că a fost nesocotită puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1412/R/2008 a Tribunalului Vâlcea (prin care, admițându-se recursul exercitat, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca la reluarea judecății să fie reunite cauze care fuseseră disjunse în mod artificial), prin pronunțarea deciziei nr. 839 din 5 iunie 2009 a aceleiași instanțe.

Or, această din urmă decizie respinge recursul exercitat de B.G. împotriva sentinței nr. 7274 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, reținând în considerente că motivele de nelegalitate invocate nu se încadrează în dispoz. art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea exercita controlul în drept asupra soluției pronunțate. În plus, s-a reținut, recurentul nu justifică o vătămare care să impună casarea sentinței. O asemenea soluție, care nu face decât să constate că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut cu neobservarea prevederilor art. 304 C. proc. civ. care reglementează motivele de nelegalitate în limitele cărora poate fi cenzurată hotărârea de primă instanță nu poate nesocoti și încălca, așa cum se pretinde, statuările deciziei anterioare (pronunțată în cadrul aceluiași proces), de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Ceea ce a tranșat această a doua hotărâre împotriva căreia a fost îndreptată cererea de revizuire, solicitându-se anularea ei, nu a fost decât un aspect de ordin formal, procedural, respectiv, acela legat de posibilitatea încadrării criticilor în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. De aceea, o astfel de hotărâre, care în al doilea ciclu procesual a cenzurat hotărârea dată la momentul rejudecării doar sub aspect formal, procedural, nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare. Ceea ce greșește în analiză instanța de revizuire (conform hotărârii atacate cu prezentul recurs) este faptul că se bucură de autoritate de lucru judecat numai dispozitivele hotărârilor, iar cazul de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. ar fi incident doar în situația în care hotărârile ar conține dispoziții de neconciliat, care nu se pot executa simultan. Or, în egală măsură cu dispozitivul, intră în autoritate de lucru judecat considerentele necesare ale hotărârii, cele care explică și sprijină soluția din dispozitiv. În speță însă, așa cum s-a menționat, considerentele pentru care s-a respins cel de-al doilea recurs nu sunt de natură să contrazică soluția din decizia de casare, pentru a fi deschisă astfel, calea revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Pentru toate aceste argumente, care vin să suplinească în parte, considerentele din sentința atacată, recursul a fost apreciat ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul, declarat de revizuentul B.G. împotriva sentinței nr. 110/F-CM din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.