ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2366/2010

Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația formulată la 3 martie 2009, B.K.I. și B.E., au solicitat instanței, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca, lămurirea înțelesului și respectiv întinderii dispozitivului sentinței nr. 140 din 13 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, în sensul de a se constata că prin această hotărâre le-a fost restituit, alături de apartamentul nr. 6/a, situat în Cluj-Napoca, și garajul, cu suprafața de 17,68 mp, în cotă de 0,58/100, identificat sub nr. 6/b, înscris în C.F. 135848/A Cluj.

Investit în primă instanță, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 386 din 10 iunie 2009, a admis contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu și în consecință a precizat că prin sentința civilă nr. 140/2004 a aceleiași instanțe, s-a restituit în natură contestatorilor, inclusiv garajul ce a intrat în componența inițială a apartamentului nr. 6, înscris în C.F. 135848/A, de sub A + 2, nr. top 23984/S/VI/b, iar dispoziția de întabulare se referă inclusiv la acesta. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că prin sentința ce constituie titlu executoriu, s-a restituit în natură către reclamanți, apartamentul nr. 6, situat în Cluj-Napoca, și s-a dispus ca la rămânerea irevocabilă a hotărârii să se întabuleze în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit de aceștia, cu „titlu de lege”, ca bun comun.

Cum, se mai arată, în cartea funciară apartamentul nr. 6 a fost dezmembrat în apartamentul nr. 6/a, constând din locuința propriu zisă și apartamentul nr. 6/b, constând din garaj, în timp ce sentința civilă nr. 140/2003 a Tribunalului Cluj, se referă generic la apartamentul nr. 6 din Cluj-Napoca, prima instanță a apreciat că lămurirea întinderii titlului executoriu este într-adevăr necesară, respingerea cererii de intabulare formulată în baza acestuia dovedind că dispozițiile hotărârii nu au fost lămuritoare. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, care, prin decizia nr. 235/A din 7 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, reținând că prima instanță a restituit contestatorilor inclusiv garajul ce a intrat în componența inițială a apartamentului nr. 6, din C.F.

nr. 135848/A Cluj, nr. top 23984/S/VI/b. În cauză, au declarat recurs în termen legal atât Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca cât și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, care, fără a indica temeiurile pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, critică hotărârile date în cauză, pe considerentul greșitei restituiri a garajului ce a intrat în componența inițială a apartamentului nr. 6 din C.F. 135848/A Cluj-Napoca. Astfel, se arată, contrar celor susținute de instanțe, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat doar apartamentul nr. 6/a, reprezentând spațiul de locuit, astfel că instanța care a soluționat contestația formulată împotriva dispoziției prin care s-a respins cererea de restituire, nu se putea pronunța decât asupra acestuia.

De altfel, se mai susține, garajul este distinct ca locație și respectiv funcționalitate, de locuința propriu-zisă și ca atare nu se poate presupune că a fost solicitat împreună cu apartamentul, nefiind aferent acestuia, prin însăși destinația sa. Se constată că motivele de recurs formulate, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi examinate în consecință. Recursurile se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed. Este de necontestat că reclamanții, au fost proprietari extratabulari a apartamentului nr. 6, situat în Cluj Napoca, trecut abuziv în proprietatea statului, prin decretul nr. 223/1974.

Din cuprinsul deciziei de preluare, nr. 9 din 16 ianuarie 1984 și respectiv al memoriului tehnic justificativ întocmit în vederea întabulării – ulterior preluării – dreptului de proprietate al Statului Român (fila 12 și 15 – dosar 10891/2003 al Tribunalului Cluj) rezultă fără putință de tăgadă că imobilul în litigiu era compus dintr-un apartament de 4 camere, garaj și dependințe în suprafață construită de 77,66 mp. Tot astfel, procesul verbal de evaluare, întocmit la 28 decembrie 1983, în vederea preluării nemișcătorului, în proprietatea statului, atestă că apartamentul nr. 6, scara 1, etaj II, situat în Municipiul Cluj Napoca, , proprietatea lui B.C.Ș. și B.E. se compunea din 4 camere locuibile, dependințe, pivniță și garaj (fila 18 – dosar 10891/2003 al Tribunalului Cluj).

Chiar dacă, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorii au făcut trimitere la imobilul din str..., apartamentul 6 a, în dezvoltarea acestuia, arătând componența nemișcătorului, persoanele îndreptățite au făcut o referire expresă la restituirea atât a spațiului locuibil cât și a dependințelor și garajului (fila 9 – dosar fond). Ca atare, cererea de restituire în natură a vizat retrocedarea imobilului, în componența pe care acesta a avut-o la data preluării, în care, fără echivoc, intra și garajul auto. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursurile urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primarul municipiului Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 235/A din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.