ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2617/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2617/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2296 din 13
octombrie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a respins ca neîntemeiată acțiunea
reclamantei SC S & MG SRL Cluj - Napoca în contradictoriu cu pârâta SC
T.A.C. SRL Oradea, având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului
intitulat „Promisiune de vânzare - cumpărare” nr. 1 din 25 iulie 2006, pretins
încheiat între reclamantă în calitate de vânzător și pârâtă în calitate de
cumpărător și privind imobilul „modelăria de lemn” situat pe platforma CUG din
Cluj -Napoca.
Prin decizia nr. 9 din 27 ianuarie 2009
Curtea de Apel Cluj a admis excepția netimbrării apelului și drept urmare a
anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva menționatei
sentințe. Curtea a constatat că deși apelanta - reclamantă a fost înștiințată
să achite 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar nu și-a
îndeplinit obligația, fiind supusă sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (39 din
Legea nr. 146/1997 și art. 308 alin. (4) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs,
în termen, reclamanta SC S & MG SRL solicitând casarea deciziei și
trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj sau modificarea deciziei
în sensul admiterii apelului și a acțiunii introductive.
În motivarea recursului, sub aspectul
casării deciziei atacate, se arată că reclamanta achitase taxa judiciară de
timbru și timbrul judiciar cu cinci zile înainte de termen dar că dovada
achitării acestora nu a fost transferată din dosarul tribunalului în dosarul
curții de apel, așa încât instanța nu a observat-o.
Cu
privire la solicitarea de modificare a deciziei, întemeiată în drept pe
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține, în esență, că
promisiunea de vânzare - cumpărare ce face obiectul litigiului este nulă
deoarece s-a încheiat cu nesocotirea limitelor atribuțiilor administratorului,
pentru cauză ilicită, respectiv vânzarea bunului altuia, pentru lipsa prețului
real și serios și pentru nerespectarea cerinței privind forma autentică.
Examinând recursul prin prisma motivului
de casare invocat Înalta Curte constată că acesta este întemeiat.
Reclamanta
a formulat apelul la 5 decembrie 2008, dosarul a fost înaintat la Curtea de
Apel Cluj în 8 ianuarie 2009, la 14 ianuarie 2009 reclamanta -apelantă a primit
citația cu menționarea taxei judiciare și a timbrului judiciar iar la 23
ianuarie 2009 a depus motivele de apel. În motivele de apel aflate la dosarul
curții de apel se menționează că se anexează și taxa de timbru și timbru
judiciar (fila 11), care însă nu sunt atașate, în schimb, în dosarul
Tribunalului Comercial Cluj se află încă un exemplar al motivelor de apel, fără
a fi atașate acestui dosar, cu mențiunea înregistrării la Curtea de Apel Cluj
la 23 ianuarie 2009 și la care este atașată dovada achitării taxei judiciare de
timbru și timbrul judiciar.
Față de cele de mai sus, Înalta Curte
urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită recursul
reclamantei, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC S & MG SRL Cluj - Napoca, împotriva deciziei Curții de Apel
Cluj nr. 9 din 27 ianuarie 2009, casează decizia atacată și trimite cauza
aceleiași instanțe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
28 octombrie 2009.