ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4734/2007

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Harghita la data de 21 mai 2003 sub

nr. 1461/2003, reclamanții S.S.H., S.C.L. și S.A.C., au solicitat în

contradictoriu cu pârâții Mitropolia Ardealului și Consiliul Local al Orașului

Băile Tușnad, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

-

restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Băile Tușnad, județul

Harghita, compus din teren și construcții (Vila nr. 2), înscris în C.F. nr. 473

Tușnad, nr. top 12533/l/2/6/2/b/63/l;

-

pârâții să fie obligați să lase în deplină proprietate și posesie terenul și

construcția în suprafața totala de 729 mp;

-

rectificarea înscrierilor in C.F., în sensul reînscrierii dreptului de proprietate

a reclamanților.

În

motivare, s-a arătat că, imobilul pentru care s-a formulat notificare în baza

Legii nr. 10/2001, a aparținut lui W.M.I. (decedată la data de 5 martie 1984)

și reclamanții au calitatea de moștenitori ai acesteia, imobil ce a fost

preluat de către Statul Roman, iar după preluare s-a înscris dreptul de

administrare al întreprinderii Balneoclimaterice din Băile Tușnad, ulterior

acest drept fiind înscris în favoarea Mitropoliei Ardealului - deținătorul

imobilului.

La data

de 9 iunie 2003 pârâta Mitropolia Ardealului a depus o adresă prin care a

înștiințat instanța că proprietara de drept și deținătoarea de fapt a

imobilului este Episcopia Ortodoxă a Harghitei și Covasna, motiv pentru care

instanța de fond a citat-o pe aceasta în calitate de pârâtă.

Pârâta

Episcopia Ortodoxă a Harghitei și Covasna a depus întâmpinare, prin care a

solicitat respingerea acțiunii reclamanților motivat de faptul că imobilul din

litigiu prin H.G. nr. 379 din 8 iulie 1994, a fost trecut in proprietatea

publica a Statului Roman și dat in administrarea Mitropoliei Ardealului, iar în

această situație imobilul nu poate face

obiectul revendicării până când respectivul

act normativ nu v-a fi

desființat.

Prin

sentința civila nr. 1884 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Harghita, a respins

acțiunea reclamanților reținând în esență că, aceștia sunt moștenitorii

defunctei W.M.I. conform certificatului de moștenitor nr. 59 din 9 august 2001,

iar imobilul in litigiu, prin H.G. nr. 379 din 8 iulie 1994, a fost

trecut în proprietatea publica a Statului Roman

și dat în administrarea Mitropoliei

Ardealului - Episcopia Ortodoxa a

Covasnei și Harghitei.

Împotriva

acestei hotărâri reclamanții au declarat in termen legal apel, înregistrat la 5

ianuarie 2004, apel ce a fost respins prin decizia civilă nr. 157/A din 11

martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș. Au fost obligați

apelanții la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că atâta vreme cât H.G.R. nr.

379/1994 este în vigoare, nefiind abrogată sau declarată neconstituțională, își

produce efectele juridice, fiind irelevantă împrejurarea că reclamanții s-au

adresat Secretariatului General al Guvernului României cu o plângere prealabilă

de contencios administrativ.

Î

n contra acestei din urmă decizii au declarat

recurs reclamanții S.S.H.

, S.C.L. și S.A.C., invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

-

instanțele au greșit atunci când au reținut că imobilul în litigiu a trecut în

proprietatea publică a statului și în administrarea Mitropoliei Ardealului,

prin H.G. nr. 379 din 8 iulie 1994, față de situația că actul normativ a fost

dat cu nesocotirea dreptului de proprietate asupra imobilului;

- pârâta Mitropolia Ardealului fiind numai un administrator

al imobilului și

nu titularul dreptului arătat nu poate

formula acte procedurale, acest drept aparținând doar Ministerului Finanțelor,

parte ce s-a omis a fi citată;

- chiar

dacă actul normativ menționat s-a emis anterior aplicării Legii nr. 10/2001,

reclamanții prin antecesorul lor dețineau cu titlu de proprietate imobilul în

litigiu;

- după

preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român, a fost înscris dreptul de

administrare al întreprinderii Balneoclimaterica din Băile Tușnad, iar la 19

octombrie 1995 s-a înscris în Cartea Funciară dreptul de administrare în

favoarea Mitropoliei Ardealului, deși aceștia nu au fost niciodată proprietari

asupra imobilului.

- transmiterea din patrimoniul SC T.

SA a imobilului în proprietatea publică a statului și în administrarea

Mitropoliei Ardealului este nelegală motivat de faptul că, anterior emiterii

actului normativ reținut de instanțe, în foaia de avere a cărții funciare

figura Statul Român, ca efect al naționalizării.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate,

Curtea constată că recursul declarat în cauză

este fondat, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Potrivit

art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie

prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea

adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii,

în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale...„ aceștia putând

ordona probele pe care le consideră necesare.

Înalta

Curte observă, întâi de toate, că instanțele au trecut la rezolvarea cauzei

fără să cerceteze dacă s-a realizat acceptarea succesiunii după defuncta

R.A.M., decedată la data de 22 februarie 1999, (de către fii acesteia care sunt

contestatorii în speță) fiica proprietarei de drept a imobilului în litigiu, la

data naționalizării - defuncta W.M., născută K., probă absolut necesară

dezlegării pricinii.

Pe de

altă parte se impune efectuarea unei expertize pentru identificarea exactă a

suprafeței de teren solicitat în cauză întrucât există neconcordanțe în sensul

că în extrasele de carte funciară se evidențiază o suprafață de 325 mp - fila 8

dosar tribunal care nu coincide cu cea solicitată de contestatori, respectiv

729 mp.

În altă

ordine de idei, la data notificării imobilul solicitat era în administrarea

Mitropoliei Ardealului, iar din adresa depusă la fila 28 dosar fond, rezultă că

Episcopia Ortodoxă Română Miercurea Ciuc este proprietara de drept și

deținătoarea de fapt a Vilei nr. 2 din Băile Tușnad, în calitate de unitate

bisericească și depline drepturi împrejurare față de care se impune ca instanța

de apel să clarifice în deținerea cui se află imobilul.

Numai

după ce, prin completarea probelor în sensul menționat mai sus, instanța va fi

în măsură să stabilească deplin împrejurările de fapt ale pricinii și apoi, în

deplină cunoștință de cauză, să hotărască asupra dispozițiilor legale

aplicabile.

Pentru

cele de mai sus, Înalta Curte va casa hotărârea pronunțată de

instanța de apel și va trimite cauza spre

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat

de reclamanții S.S.H., S.C.L. și S.A.C. împotriva deciziei nr. 157 A din 11 martie

2004 a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 iunie 2007.