ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4734/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Harghita la data de 21 mai 2003 sub nr. 1461/2003, reclamanții S.S.H., S.C.L. și S.A.C., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Mitropolia Ardealului și Consiliul Local al Orașului Băile Tușnad, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Băile Tușnad, județul Harghita, compus din teren și construcții (Vila nr. 2), înscris în C.F. nr. 473 Tușnad, nr. top 12533/l/2/6/2/b/63/l; - pârâții să fie obligați să lase în deplină proprietate și posesie terenul și construcția în suprafața totala de 729 mp; - rectificarea înscrierilor in C.F., în sensul reînscrierii dreptului de proprietate a reclamanților.

În motivare, s-a arătat că, imobilul pentru care s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, a aparținut lui W.M.I. (decedată la data de 5 martie 1984) și reclamanții au calitatea de moștenitori ai acesteia, imobil ce a fost preluat de către Statul Roman, iar după preluare s-a înscris dreptul de administrare al întreprinderii Balneoclimaterice din Băile Tușnad, ulterior acest drept fiind înscris în favoarea Mitropoliei Ardealului - deținătorul imobilului. La data de 9 iunie 2003 pârâta Mitropolia Ardealului a depus o adresă prin care a înștiințat instanța că proprietara de drept și deținătoarea de fapt a imobilului este Episcopia Ortodoxă a Harghitei și Covasna, motiv pentru care instanța de fond a citat-o pe aceasta în calitate de pârâtă.

Pârâta Episcopia Ortodoxă a Harghitei și Covasna a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților motivat de faptul că imobilul din litigiu prin H.G. nr. 379 din 8 iulie 1994, a fost trecut in proprietatea publica a Statului Roman și dat in administrarea Mitropoliei Ardealului, iar în această situație imobilul nu poate face obiectul revendicării până când respectivul act normativ nu v-a fi desființat. Prin sentința civila nr. 1884 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Harghita, a respins acțiunea reclamanților reținând în esență că, aceștia sunt moștenitorii defunctei W.M.I. conform certificatului de moștenitor nr. 59 din 9 august 2001, iar imobilul in litigiu, prin H.G.

nr. 379 din 8 iulie 1994, a fost trecut în proprietatea publica a Statului Roman și dat în administrarea Mitropoliei Ardealului - Episcopia Ortodoxa a Covasnei și Harghitei. Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat in termen legal apel, înregistrat la 5 ianuarie 2004, apel ce a fost respins prin decizia civilă nr. 157/A din 11 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș. Au fost obligați apelanții la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că atâta vreme cât H.G.R. nr. 379/1994 este în vigoare, nefiind abrogată sau declarată neconstituțională, își produce efectele juridice, fiind irelevantă împrejurarea că reclamanții s-au adresat Secretariatului General al Guvernului României cu o plângere prealabilă de contencios administrativ.

Î n contra acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanții S.S.H. , S.C.L. și S.A.C., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte: - instanțele au greșit atunci când au reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea publică a statului și în administrarea Mitropoliei Ardealului, prin H.G.

nr. 379 din 8 iulie 1994, față de situația că actul normativ a fost dat cu nesocotirea dreptului de proprietate asupra imobilului; - pârâta Mitropolia Ardealului fiind numai un administrator al imobilului și nu titularul dreptului arătat nu poate formula acte procedurale, acest drept aparținând doar Ministerului Finanțelor, parte ce s-a omis a fi citată; - chiar dacă actul normativ menționat s-a emis anterior aplicării Legii nr. 10/2001, reclamanții prin antecesorul lor dețineau cu titlu de proprietate imobilul în litigiu; - după preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român, a fost înscris dreptul de administrare al întreprinderii Balneoclimaterica din Băile Tușnad, iar la 19 octombrie 1995 s-a înscris în Cartea Funciară dreptul de administrare în favoarea Mitropoliei Ardealului, deși aceștia nu au fost niciodată proprietari asupra imobilului.

- transmiterea din patrimoniul SC T. SA a imobilului în proprietatea publică a statului și în administrarea Mitropoliei Ardealului este nelegală motivat de faptul că, anterior emiterii actului normativ reținut de instanțe, în foaia de avere a cărții funciare figura Statul Român, ca efect al naționalizării. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale...„ aceștia putând ordona probele pe care le consideră necesare.

Înalta Curte observă, întâi de toate, că instanțele au trecut la rezolvarea cauzei fără să cerceteze dacă s-a realizat acceptarea succesiunii după defuncta R.A.M., decedată la data de 22 februarie 1999, (de către fii acesteia care sunt contestatorii în speță) fiica proprietarei de drept a imobilului în litigiu, la data naționalizării - defuncta W.M., născută K., probă absolut necesară dezlegării pricinii. Pe de altă parte se impune efectuarea unei expertize pentru identificarea exactă a suprafeței de teren solicitat în cauză întrucât există neconcordanțe în sensul că în extrasele de carte funciară se evidențiază o suprafață de 325 mp - fila 8 dosar tribunal care nu coincide cu cea solicitată de contestatori, respectiv 729 mp.

În altă ordine de idei, la data notificării imobilul solicitat era în administrarea Mitropoliei Ardealului, iar din adresa depusă la fila 28 dosar fond, rezultă că Episcopia Ortodoxă Română Miercurea Ciuc este proprietara de drept și deținătoarea de fapt a Vilei nr. 2 din Băile Tușnad, în calitate de unitate bisericească și depline drepturi împrejurare față de care se impune ca instanța de apel să clarifice în deținerea cui se află imobilul. Numai după ce, prin completarea probelor în sensul menționat mai sus, instanța va fi în măsură să stabilească deplin împrejurările de fapt ale pricinii și apoi, în deplină cunoștință de cauză, să hotărască asupra dispozițiilor legale aplicabile. Pentru cele de mai sus, Înalta Curte va casa hotărârea pronunțată de instanța de apel și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanții S.S.H., S.C.L. și S.A.C. împotriva deciziei nr. 157 A din 11 martie 2004 a Curții de Apel Târgu - Mureș, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2007.