ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6614/2008

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

judecată

1.1. Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, la 13 septembrie

2006 A.I. a chemat în judecată Primăria orașului Băile Tușnad pentru ca

instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr.

114/2006 și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate pentru

restituirea imobilului în cotă de 1/1 parte, cu cheltuieli de judecată.

1.2.

În fapt

În motivarea cererii

de chemare în judecată s-a arătat că în calitate de mandatar și donatar,

reclamantul nu este de acord cu modul de soluționare a cererii de restituire în

natură a imobilului, teren și construcție, situat în orașul Băile Tușnad,

înscris în C.F. 1439 corn. Tușnad.

F.G., în calitate de

moștenitoare, și reclamantul au depus notificare prin care au solicitat

restituirea în natură a imobilului, atât construcție cât și teren de 720 mp.

1.3.

În drept

Acțiunea a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 2842 din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins

excepția lipsei calității procesuale active a mandatarului A.I.

A fost admisă în

parte excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâtul orașul Băile

Tușnad, prin primar, în ceea ce privește obligarea pârâtului la emiterea unei

dispoziții motivate pentru restituirea imobilului situat în Băile Tușnad, județ

Harghita, identificat prin C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2 în cotă de 1/1

parte în favoarea reclamantei, și a fost respins acest capăt de cerere formulat

de reclamantă, prin mandatar.

A fost admisă în

parte acțiunea, anulată Dispoziția nr. 114/2006 emisă de pârât, acesta fiind

obligat să emită o nouă dispoziție privind stabilirea unui drept de folosință

specială pentru reclamantă, pentru suprafața de 421 mp, ce reprezintă cota de

½ parte din terenul în suprafață de 842 mp aferent casei de locuit

situat în Băile Tușnad, județ Harghita, C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că deși dispoziția atacată se referă la stabilirea dreptului

de folosință al reclamantei asupra terenului aferent casei de locuit, totuși,

pe lângă solicitarea anulării acestei dispoziții, se reiterează cererea de

restituire în natură a întregului imobil, care a mai făcut obiectul unui proces

soluționat în mod irevocabil.

Fiind incidente dispozițiile art.

163 alin. (1) C. proc. civ., se impune admiterea excepției autorității de lucru

judecat în ceea ce privește obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții

motivate pentru restituirea imobilului situat în Băile Tușnad, județ Harghita,

identificat prin C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2 în cotă de 1/1 parte în

favoarea reclamantei.

Cât privește fondul cauzei, din

probele administrate rezultă că reclamantei i s-a stabilit dreptul de folosință

specială asupra unei suprafețe de teren mai reduse decât aceea la care este

îndreptățită și care se regăsește la fața locului.

Din expertiza care nu

a fost ordonată de instanță, dar care a fost avută în vedere întrucât a fost

efectuată în cadrul urmăririi penale întreprinse împotriva Primarului orașului

Băile Tușnad în urma denunțului penal formulat de mandatarul reclamantei, se

desprinde concluzia că suprafața de teren asupra căruia se poate stabili

dreptul de folosință specială a reclamantei în cotă de ½ este de 842 mp.

Prin decizia

civilă nr. 23 A din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauzele

privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat

de reclamanta F.G., prin mandatar A.I.

Sentința a fost

schimbată în parte în sensul că a fost anulată Dispoziția nr. 114/2006 emisă de

pârât. Pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziție pentru stabilirea unui

drept de proprietate pentru reclamantă pentru suprafața de teren de

421 mp, ce reprezintă cota de ½

parte

din terenul în suprafață de 842 mp, teren

aferent casei de locuit, situat

în Băile Tușnad, județ Harghita, C.F. 1439 nr. top 12533/2/l/74/a/2, care să

fie identificat printr-un plan de situație.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În

considerentele deciziei s-a arătat că, fată de art. 44 alin. (2) din

Constituție, reclamantei i se cuvine a-i fi restituită proprietatea asupra

terenului în litigiu, respectiv asupra cotei de ½ din terenul

identificat prin expertiza extrajudiciară efectuată și care a stat la baza

hotărârii atacate, expertiză necontestată de părți.

P

etitul referitor la suprafața de teren de 585 mp

solicitată în apel față de 421

mp luați în calcul de către instanța de

fond nu este întemeiat.

Din expertiză

reiese că suprafața de teren asupra căreia se poate stabili dreptul de

proprietate în favoarea reclamantei este de ½ parte din 842 mp. Să nu

uităm că proprietatea tabulară asupra suprafeței de 228 mp, ca și suprafața de

570 mp aferentă vilei Avântului, sunt terenuri care au un regim juridic diferit

decât temeiul de drept invocat de reclamant, în Transilvania cu precădere

proprietarul înscris în C.F. având protecția proprietății tabulare, a cărei

radiere este guvernată de legi bine stabilite, dreptul de proprietate fiind un

drept garantat.

4.1.

Motive

Primarul

orașului Băile Tușnad a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

În mod nelegal nu s-a

reținut autoritatea de lucru judecat deoarece notificarea moștenitoarei F.G. a

fost soluționată prin Dispoziția nr. 54/2002 a Primarului orașului Băile

Tușnad, dispoziție atacată în justiție și rămasă definitivă prin decizia civilă

nr. 3192/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin această

hotărâre s-a stabilit că F.G. nu poate cere mai mult decât a avut autorul ei,

iar acesta a avut numai ½ din imobil.

Pe fond, reclamanta

este cetățean străin, și i s-a recunoscut un drept special de folosință asupra

terenului conform art. 41 din Constituția României, nerevizuită la data când a

fost emisă decizia.

Prin Dispoziția nr.

114/2006 s-a modificat art. 2 din Dispoziția nr. 54/2002 în sensul stabilirii

unui drept de folosință specială, reglementată ulterior emiterii dispoziției

inițiale. în același timp s-a abrogat art. 3 din Dispoziția nr. 54/2002 întrucât

acesta stabilea drept la despăgubiri sub formă de titluri de valori nominale,

măsuri care s-au modificat prin dispozițiile Legii nr. 247/2005.

4.2.

Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul nu este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a ținut cont de

soluția dată prin decizia nr. 3192/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, pentru că nu a considerat

întemeiată pretenția de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei

suprafețe de teren mai mare decât cea avută în vedere prin Dispoziția nr.

54/2002, coroborat cu principiul neagravării situației în propria cale de atac.

Or, ambele

instanțe de fond au stabilit că întinderea dreptului reclamantei asupra

terenului în litigiu este de 421 mp teren, ceea ce reprezintă ½ din

întreaga suprafață, corespunzător celor hotărâte de instanța supremă.

Pe de altă parte, în

condițiile art. 44 alin. (2) din Constituție, proprietatea privată este

garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii

străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra

terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea

Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe

bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și

prin moștenire legală.

De vreme ce

reclamanta este moștenitoarea legală a antecesoarei T.M., care a cumpărat cota

de ½ de la proprietarul F.N., în aplicarea textului constituțional

menționat instanța de apel i-a recunoscut acesteia în mod corect dreptul de

proprietate, și nu doar de folosință, asupra terenului menționat.

Față de cele

ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și

interpretarea corectă a dispozițiilor legale sus enunțate, motiv pentru care

criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul orașului Băile Tușnad împotriva deciziei

civile nr. 23 A din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauzele

privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Ir

evocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.