ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 775/2010

Deliberând

asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Harghita, la 16 octombrie 2007, reclamantul P.C. a chemat în

judecată pârâta Primăria orașului Băile Tușnad, prin primar solicitând

restituirea în natură a terenului situat în orașul Băile Tușnad înscris în C.F.

Tușnad, în suprafață de 3.501 mp.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a înaintat notificarea prevăzută de Legea nr.

10/2001 unității deținătoare, SC C. SA Băile Tușnad din 2001, care a fost

soluționată prin Decizia nr. 259/2002 emisă de SC C. SA, realizându-se ulterior

punerea în posesie, conform procesului - verbal din data de 10 aprilie 2002.

Prin procesul

verbal menționat, reclamantului i s-a adus la cunoștință că terenul în litigiu

nu a fost preluat în patrimoniul S.C. C. SA, ci a rămas în administrarea

Primăriei Băile Tușnad, astfel că notificarea a fost transmisă Primăriei

orașului Băile Tușnad, prin primar din 2001, iar prin dispoziția din 30

septembrie 2002, aceasta a aprobat restituirea în natură a terenului de 2.746

mp, mai sus individualizat, pentru diferența de teren de 230 mp propunându-se

acordarea de despăgubiri.

Reclamantul a

susținut că o parte din teren, în suprafață de 324 mp este ocupat fără titlu de

către K.B.

La termenul din

21 noiembrie 2007, reclamantul și-a modificat acțiunea introductivă de

instanță, solicitând a se constata nulitatea extrasului de C.F. Tușnad, precum

și a titlului de proprietate din 1993 având ca titular pe K.B. și restabilirea

situației anterioare.

Finalitatea

precizării de acțiune a reclamantului constă în obligarea lui K.B., să-i predea

în deplină proprietate și posesie o suprafață de 324 mp, considerată a fi teren

aferent casei de locuit, care, în realitate se reduce la suprafața de 100 mp.

De asemenea,

s-a solicitat și anularea dispoziției din 2002 emisă de pârâtul Primarul

orașului Băile Tușnad.

La termenul din

5 decembrie 2007, fila 125 dosar fond, reclamantul a precizat că înțelege să se

judece în contradictoriu cu pârâții K.B. și Comisia județeană de fond funciar Harghita.

Prin sentința

civilă nr. 1138 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Harghita s-a admis excepția

tardivității capătului de cerere privind anularea dispoziției din 2002 a

Primarului orașului Băile Tușnad, față de depășirea termenului prevăzut de art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a admis

excepția autorității de lucru judecat pentru petitul vizând anularea titlului

de proprietate din 1993 emis de Comisia județeană Harghita pentru stabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtului K.B.,

întrucât cererea pentru anularea acestuia a fost soluționată irevocabil, pe

fond, între aceleași părți, prin Decizia civilă nr. 399/ R din 11 octombrie

2005 a Tribunalului Harghita, prin respingerea recursului declarat de

reclamantul P.C. împotriva sentinței civile nr. 767 din 22 mai 2003 a

Judecătoriei Miercurea - Ciuc, pronunțată în Dosarul nr. 2291/2002.

Prin această

hotărâre, Tribunalul Harghita a constatat irevocabil că titlul de proprietate,

emis în baza Legii nr. 18/1991 al pârâtului K.B. este legal.

În temeiul art.

111 C. proc. civ., instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității

pentru capătul de cerere privind constatarea ocupării nelegale de către pârâtul

K.B. a unei suprafețe de 324 mp din terenul revendicat,astfel că reclamantul

și-a precizat acțiunea, ca fiind una în realizarea dreptului, respectiv acțiune

în revendicare.

S-a admis în

parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului K.B. și s-a dispus

anularea planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, care include

identificarea și dezmembrarea bunului imobil, din 2000, întocmit de ing.L.D.

S-a dispus

obligarea pârâtului K.B. să-i lase reclamantului în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafața de 61 mp teren, aparținând corpului funciar înscris

în C.F. Tușnad, așa cum a fost identificat de expertul S.D. în anexa III din

raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, care face parte integrantă

din sentință.

S-au respins

celelalte capete de cerere formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții

din prezenta cauză.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a soluționat excepțiile invocate, conform celor

reținute prin încheierea din 13 februarie 2008.

Astfel,

instanța a reținut că termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

era împlinit la data introducerii acțiunii.

Tribunalul

Harghita este instanța competentă a soluționa prezentul litigiu, iar în ceea ce

privește anularea dispoziției din 2002 a Primăriei orașului Băile Herculane și

a titlului de proprietate emis în baza Legii fondului funciar în favoarea pârâtului

K.B., s-a reținut că există autoritate de lucru judecat, raportat la Decizia civilă

nr. 399/ R din 11 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita.

Prin această

din urmă hotărâre s-a stabilit irevocabil că titlul de proprietate emis în

favoarea pârâtului K.B. este legal și că, în afara suprafeței de 116 mp, pe

care o ocupă în baza acestui titlu, suprafața de 61 mp este liberă și trebuie

restituită în natură reclamantului.

Cât privește

dispoziția din 2002 s-a reținut că reclamantul nu a contestat-o în justiție.

Împotriva

sentinței Tribunalului Harghita a declarat apel reclamantul, invocând în

esență, nedeclararea în termen a apelului, interpretarea greșită de către

instanța de fond a probatoriilor, nelămurirea de către expertiza tehnică

administrată a tuturor obiectivelor solicitate, neluarea de către instanța de

fond a niciunei măsuri pentru restabilirea situației anterioare ocupării de

către intimatul - pârât K.B. a unei suprafețe de teren de 324 mp din terenul

învecinat din C.F. Tușnad, respingerea de către instanța de fond a petitelor

privind anularea și radierea din C.F. Tușnad a memoriului tehnic din 2000.

Prin Decizia nr.

73/ A din 20 mai 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și

asigurări sociale pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul

reclamantului P.C., menținând ca legală și temeinică sentința Tribunalului

Harghita.

Motivând

soluția de respingere a apelului, instanța de control judiciar ordinar a

reținută că imobilul solicitat a fi restituit a făcut obiectul Legii nr. 10/2001,

reclamantul obținând restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.746 mp

și a construcției vilei, conform dispoziției din 2002 emisă de Primăria

orașului Băile Tușnad prin primar.

Pentru

diferența de 230 mp s-a propus acordarea de despăgubiri.

Actul de

restituire mai sus menționat nu a fost contestat de reclamant și pe

considerentul că terenul pentru care i s-au acordat despăgubiri se regăsește în

titlul de proprietate emis pe numele pârâtului K.B.

Din expertiza

tehnică efectuată la instanța de fond a rezultat că pârâtului K.B. i s-a

atribuit în proprietate o suprafață mai mare decât cea necesară utilizării

normale a construcției, însă, întrucât reclamantul nu a contestat Decizia nr. 161/2001,

acestuia nu i se poate acorda mai mult decât a deținut.

În apel,

reclamantul a invocat o expertiză topografică extrajudiciară, (filele 153 și

urm. dosar apel) care a concluzionat că suprafața totală a imobilului în

litigiu este de 3.002 mp și că, din suprafața de 400 mp întabulată în favoarea

lui K.B., o parcelă de 230 mp se suprapune cu amplasamentul aferent vilei, ce a

fost restituită reclamantului.

Raportul de

expertiză invocat de apelantul - reclamant, fiind o probă extrajudiciară nu a

putut fi avută în vedere în raport de respectarea principiului

contradictorialității procesului civil, critica fiind de neprimit cu atât mai

mult cu cât, în apel, grație caracterului devolutiv al acestei căi de atac,

reclamantul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice de

specialitate.

Cu această

motivare, instanța de apel și-a însușit concluziile primului raport de

expertiză, potrivit cu care s-a reținut că numai o suprafață de 61 mp, care

excede titlului de proprietate al pârâtului trebuia restituită în natură

reclamantului, dreptul de proprietate fiind corect și legal stabilit de

instanța de fond.

Cu privire la

excepțiile soluționate de prima instanță prin încheierea din 13 februarie 2008,

instanța de apel Ie-a menținut păstrând motivarea tribunalului.

Împotriva Deciziei

nr. 73/ A din 20 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș a declarat recurs

reclamantul, reiterând punctual critici invocate prin motivele de apel, legate

de greșita administrare a probatoriilor, cu referire la expertiza topo

extrajudiciară, precum și la împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat

cu privire la posibilitatea soluționării pe cale amiabilă a litigiului dedus

judecății.

Susținerile de

fapte și afirmații, din cuprinsul recursului, nu sunt structurate din punct de

vedere juridic, și, în modalitatea în care sunt descrise, acestea nu îmbracă

caracterul unor critici de nelegalitate, asftel că nu se pot reține, cel puțin

din oficiu,critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de casare și

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată

exercita controlul judiciar.

Recursul este

nul.

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Fără să se

conformeze obligației de a formula cererea de recurs cu respectarea exigențelor

procedurale menționate, recurentul - reclamant se limitează la a arăta și

descrie chestiuni legate de aprecierea eronată a probelor, motiv de

netemeinicie, ce nu poate fi analizat din perspectiva verificării legalității

deciziei atacate.

Se susține de

către recurentul - reclamant că decizia atacată este nelegală.

O asemenea

susținere, cu caracter general și echivoc nu este susceptibilă de încadrare în

niciunul din motivele de recurs, strict reglementate prin dispozițiile art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ. și nu poate declanșa controlul judiciar al

legalității, pe calea recursului.

Simpla

nemulțumire a părții cu privire la hotărârea atacată nu este suficientă,

nefiind pertinentă nici afirmația cu titlul generic în sensul că decizia este

nelegală, recurenta fiind obligată să își sprijine recursul pe unul dintre

motivele, expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca atare, a

motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin

indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar,

pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici

privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la

motivul de recurs inovocat.

Cum aceste

exigențe nu au fost îndeplinite în cauză, deși reclamantul a declarat recurs în

termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face

posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) și art 306 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere că, în

speță nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin.

(2) din același cod Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva Deciziei nr. 73/ A din 20 mai

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.