ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 775/2010

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la 16 octombrie 2007, reclamantul P.C. a chemat în judecată pârâta Primăria orașului Băile Tușnad, prin primar solicitând restituirea în natură a terenului situat în orașul Băile Tușnad înscris în C.F. Tușnad, în suprafață de 3.501 mp. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a înaintat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 unității deținătoare, SC C. SA Băile Tușnad din 2001, care a fost soluționată prin Decizia nr. 259/2002 emisă de SC C. SA, realizându-se ulterior punerea în posesie, conform procesului - verbal din data de 10 aprilie 2002. Prin procesul verbal menționat, reclamantului i s-a adus la cunoștință că terenul în litigiu nu a fost preluat în patrimoniul S.C.

C. SA, ci a rămas în administrarea Primăriei Băile Tușnad, astfel că notificarea a fost transmisă Primăriei orașului Băile Tușnad, prin primar din 2001, iar prin dispoziția din 30 septembrie 2002, aceasta a aprobat restituirea în natură a terenului de 2.746 mp, mai sus individualizat, pentru diferența de teren de 230 mp propunându-se acordarea de despăgubiri. Reclamantul a susținut că o parte din teren, în suprafață de 324 mp este ocupat fără titlu de către K.B. La termenul din 21 noiembrie 2007, reclamantul și-a modificat acțiunea introductivă de instanță, solicitând a se constata nulitatea extrasului de C.F. Tușnad, precum și a titlului de proprietate din 1993 având ca titular pe K.B. și restabilirea situației anterioare.

Finalitatea precizării de acțiune a reclamantului constă în obligarea lui K.B., să-i predea în deplină proprietate și posesie o suprafață de 324 mp, considerată a fi teren aferent casei de locuit, care, în realitate se reduce la suprafața de 100 mp. De asemenea, s-a solicitat și anularea dispoziției din 2002 emisă de pârâtul Primarul orașului Băile Tușnad. La termenul din 5 decembrie 2007, fila 125 dosar fond, reclamantul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții K.B. și Comisia județeană de fond funciar Harghita. Prin sentința civilă nr. 1138 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Harghita s-a admis excepția tardivității capătului de cerere privind anularea dispoziției din 2002 a Primarului orașului Băile Tușnad, față de depășirea termenului prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a admis excepția autorității de lucru judecat pentru petitul vizând anularea titlului de proprietate din 1993 emis de Comisia județeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtului K.B., întrucât cererea pentru anularea acestuia a fost soluționată irevocabil, pe fond, între aceleași părți, prin Decizia civilă nr. 399/ R din 11 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita, prin respingerea recursului declarat de reclamantul P.C. împotriva sentinței civile nr. 767 din 22 mai 2003 a Judecătoriei Miercurea - Ciuc, pronunțată în Dosarul nr. 2291/2002. Prin această hotărâre, Tribunalul Harghita a constatat irevocabil că titlul de proprietate, emis în baza Legii nr. 18/1991 al pârâtului K.B.

este legal. În temeiul art. 111 C. proc. civ., instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității pentru capătul de cerere privind constatarea ocupării nelegale de către pârâtul K.B. a unei suprafețe de 324 mp din terenul revendicat,astfel că reclamantul și-a precizat acțiunea, ca fiind una în realizarea dreptului, respectiv acțiune în revendicare. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului K.B. și s-a dispus anularea planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, care include identificarea și dezmembrarea bunului imobil, din 2000, întocmit de ing.L.D. S-a dispus obligarea pârâtului K.B. să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 61 mp teren, aparținând corpului funciar înscris în C.F.

Tușnad, așa cum a fost identificat de expertul S.D. în anexa III din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, care face parte integrantă din sentință. S-au respins celelalte capete de cerere formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a soluționat excepțiile invocate, conform celor reținute prin încheierea din 13 februarie 2008. Astfel, instanța a reținut că termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 era împlinit la data introducerii acțiunii. Tribunalul Harghita este instanța competentă a soluționa prezentul litigiu, iar în ceea ce privește anularea dispoziției din 2002 a Primăriei orașului Băile Herculane și a titlului de proprietate emis în baza Legii fondului funciar în favoarea pârâtului K.B., s-a reținut că există autoritate de lucru judecat, raportat la Decizia civilă nr. 399/ R din 11 octombrie 2005 a Tribunalului Harghita.

Prin această din urmă hotărâre s-a stabilit irevocabil că titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului K.B. este legal și că, în afara suprafeței de 116 mp, pe care o ocupă în baza acestui titlu, suprafața de 61 mp este liberă și trebuie restituită în natură reclamantului. Cât privește dispoziția din 2002 s-a reținut că reclamantul nu a contestat-o în justiție. Împotriva sentinței Tribunalului Harghita a declarat apel reclamantul, invocând în esență, nedeclararea în termen a apelului, interpretarea greșită de către instanța de fond a probatoriilor, nelămurirea de către expertiza tehnică administrată a tuturor obiectivelor solicitate, neluarea de către instanța de fond a niciunei măsuri pentru restabilirea situației anterioare ocupării de către intimatul - pârât K.B.

a unei suprafețe de teren de 324 mp din terenul învecinat din C.F. Tușnad, respingerea de către instanța de fond a petitelor privind anularea și radierea din C.F. Tușnad a memoriului tehnic din 2000. Prin Decizia nr. 73/ A din 20 mai 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului P.C., menținând ca legală și temeinică sentința Tribunalului Harghita. Motivând soluția de respingere a apelului, instanța de control judiciar ordinar a reținută că imobilul solicitat a fi restituit a făcut obiectul Legii nr. 10/2001, reclamantul obținând restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.746 mp și a construcției vilei, conform dispoziției din 2002 emisă de Primăria orașului Băile Tușnad prin primar.

Pentru diferența de 230 mp s-a propus acordarea de despăgubiri. Actul de restituire mai sus menționat nu a fost contestat de reclamant și pe considerentul că terenul pentru care i s-au acordat despăgubiri se regăsește în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului K.B. Din expertiza tehnică efectuată la instanța de fond a rezultat că pârâtului K.B. i s-a atribuit în proprietate o suprafață mai mare decât cea necesară utilizării normale a construcției, însă, întrucât reclamantul nu a contestat Decizia nr. 161/2001, acestuia nu i se poate acorda mai mult decât a deținut. În apel, reclamantul a invocat o expertiză topografică extrajudiciară, (filele 153 și urm. dosar apel) care a concluzionat că suprafața totală a imobilului în litigiu este de 3.002 mp și că, din suprafața de 400 mp întabulată în favoarea lui K.B., o parcelă de 230 mp se suprapune cu amplasamentul aferent vilei, ce a fost restituită reclamantului.

Raportul de expertiză invocat de apelantul - reclamant, fiind o probă extrajudiciară nu a putut fi avută în vedere în raport de respectarea principiului contradictorialității procesului civil, critica fiind de neprimit cu atât mai mult cu cât, în apel, grație caracterului devolutiv al acestei căi de atac, reclamantul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate. Cu această motivare, instanța de apel și-a însușit concluziile primului raport de expertiză, potrivit cu care s-a reținut că numai o suprafață de 61 mp, care excede titlului de proprietate al pârâtului trebuia restituită în natură reclamantului, dreptul de proprietate fiind corect și legal stabilit de instanța de fond.

Cu privire la excepțiile soluționate de prima instanță prin încheierea din 13 februarie 2008, instanța de apel Ie-a menținut păstrând motivarea tribunalului. Împotriva Deciziei nr. 73/ A din 20 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș a declarat recurs reclamantul, reiterând punctual critici invocate prin motivele de apel, legate de greșita administrare a probatoriilor, cu referire la expertiza topo extrajudiciară, precum și la împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la posibilitatea soluționării pe cale amiabilă a litigiului dedus judecății. Susținerile de fapte și afirmații, din cuprinsul recursului, nu sunt structurate din punct de vedere juridic, și, în modalitatea în care sunt descrise, acestea nu îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate, asftel că nu se pot reține, cel puțin din oficiu,critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de casare și modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar. Recursul este nul. Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Fără să se conformeze obligației de a formula cererea de recurs cu respectarea exigențelor procedurale menționate, recurentul - reclamant se limitează la a arăta și descrie chestiuni legate de aprecierea eronată a probelor, motiv de netemeinicie, ce nu poate fi analizat din perspectiva verificării legalității deciziei atacate. Se susține de către recurentul - reclamant că decizia atacată este nelegală. O asemenea susținere, cu caracter general și echivoc nu este susceptibilă de încadrare în niciunul din motivele de recurs, strict reglementate prin dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. și nu poate declanșa controlul judiciar al legalității, pe calea recursului. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea atacată nu este suficientă, nefiind pertinentă nici afirmația cu titlul generic în sensul că decizia este nelegală, recurenta fiind obligată să își sprijine recursul pe unul dintre motivele, expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs inovocat.

Cum aceste exigențe nu au fost îndeplinite în cauză, deși reclamantul a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art 306 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere că, în speță nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din același cod Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva Deciziei nr. 73/ A din 20 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.