ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1478/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

4334/2001, reclamantul S.T. a chemat în judecată Primăria orașului Băile Tușnad

pentru a se dispune restituirea în echivalent a suprafeței ocupate din terenul

său, situat în Băile Tușnad, de către Primăria Băile Tușnad prin construirea

drumului pe malul Oltului, suprafața ocupată fiind de 108 mp; a mai cerut

restituirea porțiunii de teren în pantă, în suprafață de 250 mp, aflat în

intravilan, împădurit, neîntabulat și să se dispună intabularea acestui teren

pe numele său.

În motivarea acțiunii reclamantul

arată că în anul 1938 părinții săi au cumpărat suprafața de 520 mp teren de la

I.L. Suprafața de 270 mp este intabulată pe numele său, iar pe restul

terenului, în anul 1980 Primăria a construit un drum ocupând circa 108 mp.

A mai arătat reclamantul că nu a

primit nici un răspuns la notificarea trimisă primăriei; în drept a invocat

dispozițiile Legii nr. 29/1990 și Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Harghita, prin sentința

civilă nr. 939 din 14 august 2002, a respins acțiunea ca nefondată.

Instanța a reținut că imobilul în

litigiu este format din două corpuri funciare, unul în suprafață de 270 mp

înscris în CF 2574 sub nr. cadastral 12478 – 12493/6/2 care este înscris pe

numele reclamantului și unul cu nr. cadastral 12478 – 12493/6/1 ce este înscris

în CF 2561 Tușnad.

S-a reținut că din probele

administrate, respectiv certificatul de moștenitor nr. 52/1979 și nr. 2086/1991

rezultă că prima parcelă a aparținut părinților reclamantului, care au

dobândit-o prin cumpărare de la I.L. în 1939. Reclamantul fiind singurul

moștenitor, a fost trecut în calitate de proprietar asupra suprafeței de 270 mp

în CF 2574 Tușnad, nr. top 12478 – 12493/6/2.

În cursul procesului reclamantul

și-a completat acțiunea solicitând să se constate că prin actul sub semnătură

privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare provizoriu” încheiat la 1

ianuarie 1938 între vânzătoarea I.L. și părinții săi, cei din urmă au dobândit

dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de încă 250 mp.

Instanța de fond reține, din

probatoriul administrat, că reclamantul are calitate de moștenitor după S.M. și

S.R., or, nu rezultă că ei au fost proprietarii imobilului solicitat de

reclamant.

Reclamantul a declarat apel

împotriva acestei sentințe; prin decizia nr. 9/A din 12 februarie 2003, Curtea

de Apel Târgu-Mureș a respins apelul ca nefondat, menținând, astfel, soluția

primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, reclamantul

a formulat recurs, criticând soluția instanței de apel pentru că a interpretat

greșit actul dedus judecății și anume concluziile raportului de expertiză

efectuată în cauză în sensul că reclamantul nu a făcut dovada dobândirii

dreptului de proprietate de către părinții săi și în privința suprafeței de 250

mp teren; în consecință, acesta solicită să-i fie restituită în natură, prin

compensare, suprafața de teren alăturată celei intabulate, de 270 mp, suprafață

pe care o are în posesie netabulară.

Recursul nu este fondat.

Potrivit actelor existente la dosar,

instanțele au statuat corect că reclamantul este proprietarul suprafeței de 270

mp teren înscris în CF nr. 2574 Tușnad, nr. top 12.478 – 12.493/6/2, dobândită

prin moștenire de la părinții săi S.N. și S.R., care au cumpărat terenul

respectiv de la I.L. cu contractul de vânzare – cumpărare autentificat,

încheiat la 13 decembrie 1939.

În privința suprafeței de 520 mp

teren având nr. topografic 12.478 – 12.493, la care face referire reclamantul

și se prevalează de contractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat la 13

noiembrie 1938 între I.L. – vânzătoare și părinții săi, în calitate de

cumpărători, trebuie remarcat că, așa cum corect a arătat curtea de apel, acest

înscris nu este un act translativ de proprietate, știut fiind că înstrăinarea

imobilelor s-a făcut și se face în condiții legale, numai prin act autentic, pe

baza căruia se face înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel

dobândit.

Acest contract provizoriu nu

constituie temei legal pentru revendicarea terenului în litigiu și înscrierea

în CF a dreptului de proprietate cu privire la acesta. El a făcut doar dovada

dobândirii legale a dreptului de proprietate de către părinții săi numai asupra

suprafeței de 270 mp teren, iar susținerea că din această suprafață o parte ar

fi ocupată prin construirea drumului pe malul râului Olt, este neîntemeiată.

De altfel, cererea reclamantului de

a i se atribui prin compensare teren alăturat celui intabulat și aflat în

posesia sa netabulară nu își găsește consacrarea în prevederile Legii nr.

10/2001 la care a făcut referire.

Față de argumentele mai sus

exprimate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul S.T. împotriva deciziei nr. 9 A din 12 februarie 2003 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2004.