ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2924/2007

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1595 din 30

noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul P.A.A.T. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, s-a anulat decizia

de respingere a notificării nr. 153 din 14 august 2001 emisă de pârâtă și s-a

constatat că imobilul situat în Băile Tușnad, înscris în C.F. 7606 Tușnad și C.F.

7596 Tușnad, în suprafață totală de 1018 mp a fost naționalizat și preluat de

Statul Român fără titlu valabil și fără respectarea dispozițiilor legale în

vigoare.

S-a dispus restituirea imobilului

către reclamant și restabilirea în C.F. a situației anterioare înscrierii

dreptului de proprietate al Statului Român.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că tatăl reclamantului, numitul P.M. a dobândit în

anul 1943 printr-un act sub semnătură privată, terenul în suprafață de 700

stânjeni, situat în Tușnad Băi și înscris în C.F. 7596, nr.top 12533/1/2/b/2/b/37

și 12533/1/2/b/2/b/36/1, astfel cum a fost identificat de expertul F.I.

S-a reținut că nu s-a efectuat

transcrierea terenului în C.F. pe numele cumpărătorului, lângă acest teren

fiind amplasat și terenul identificat sub nr. C.F. 7606 Tușnad, nr. top

12533/1/2/b/2/b/28, care a aparținut numitei M.V. și pe care este construită o

vilă.

Construcția a fost trecută în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 92 /1950, iar în baza H.G.

834/1991 și a Legii nr. 15/1990, s-a transcris pe numele pârâtei.

Prima instanță a apreciat că sunt

aplicabile dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, întrucât din

declarațiile martorilor a rezultat că la momentul ridicării construcției, tatăl

reclamantului trăia în relații de concubinaj cu numita M.V., deci există o

prezumție certă că această clădire a fost investiție comună.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâta SC C. SA, solicitând modificarea în tot a sentinței

apelate și, în fond, admiterea acțiunii pentru imobilul din C.F. 7596 Tușnad,

în suprafață de 658 mp, cu nr.top 12533/1/2/b/37 și nr.top 12533/1/2/b/2/b/36/1,

pe care nu se află nici o construcție, ci doar unele anexe având ca proprietar

tabular pe N.Ș.S., de la care a cumpărat P.M., tatăl reclamantului.

De asemenea, s-a invocat excepția

tardivității depunerii actelor doveditoare ale notificării, respectiv după data

de 14 mai 2003.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 32/A

pronunțată la 9 martie 2006, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC C. SA,

reținând că termenul de depunere a actelor doveditoare privind dreptul de

proprietate asupra imobilului supus restituirii, termen prevăzut de art. 22 din

Legea nr. 10/2001, modificată, este un termen de recomandare, nefiind de

conceput ca încălcarea acestuia să atragă pierderea dreptului la măsuri reparatorii.

Referitor la fondul dreptului,

instanța de apel a reținut prin considerentele deciziei că sunt incidente

dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, așa cum a rezultat din

probele administrate vila 35 fiind construită de antecesorul reclamantului, P.M.

pe terenul concubinei M.V. și preluat fără titlu valabil prin Decretul nr. 92/1950.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termen legal SC C. SA invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Pârâta-recurentă a invocat excepția

tardivității depunerii actelor doveditoare ale notificării, raportat la

dispozițiile H.G. 498/2003, și a susținut că, deși prin adresele nr. 505 din 10

aprilie 2002 și 1492 din 12 noiembrie 2002 i s-a adus la cunoștință

reclamantului să depună la dosar certificat de moștenitor și înscrisuri din

care să rezulte identificarea imobilului în litigiu, acesta a refuzat, depunând

certificatul de calitate de moștenitor nr. 71 din 27 aprilie 2004, cu mult

peste termenul legal.

Cea de a doua critică întemeiată pe

art. 304 pct. 6 C. proc. civ. a vizat acordarea a mai mult decât s-a cerut,

respectiv restituirea și a imobilului din C.F. 7606 Tușnad cu nr. top

12533/1/2/b/2/b/28, în suprafață de 360 mp, proprietar tabular SC C. SA, pe

care se găsește și vila 35, care, conform evidențelor de carte funciară a fost

proprietatea tabulară a unei alte persoane, M.V.

Recurenta a susținut că este

inadmisibil ca o proprietate tabulară, astfel cum rezultă din înscrisurile în

cartea funciară și expertizele judiciare, să fie restituită altei persoane

decât fostul proprietar tabular, numai pe baza prezumției că această clădire a

fost investiție comună.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi, la solicitarea instanței de a se depune originalul

contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamantul, (aflat în

copie la fila 26 dosar fond), acesta precizând că se află în imposibilitate de a

prezenta originalul acestui înscris, depus odată cu notificarea la societatea

deținătoare a imobilului.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză raportat la criticile invocate, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Prima critică referitoare la greșita

soluționare a excepției tardivității depunerii actelor doveditoare este

neîntemeiată.

Într-adevăr, potrivit art. 22 din

Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării notificării, termenul de

depunere a actelor doveditoare s-a prelungit până la data de 14 martie 2003.

Această prevedere a fost preluată și

de H.G. nr. 498/2003, cap. 1 pct. 1 lit. b).

Instanța de apel a reținut corect în

ceea ce privește natura juridică a acestui termen, că este un termen de

recomandare, fiind de neconceput ca depunerea peste termen a actelor

doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului supus restituirii,

să conducă la pierderea însuși a dreptului.

Curtea va reține că soluția dată

asupra fondului cauzei este nelegală, raportat la probatoriul administrat,

nefiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia contestată de

reclamantul P.A.A.T., emisă de SC C. SA, s-a respins notificarea nr. N/153 din 14

august 2001, reținându-se că nu a fost identificat imobilul a cărui restituire

s-a solicitat și nici nu a fost dovedită calitatea de moștenitor.

Deși reclamantul a făcut dovada

calității de moștenitor a defunctului P.M., decedat la 9 septembrie 2001, cu

certificatul de calitate de moștenitor nr. 71 din 27 aprilie 2004 eliberat de

BNP G.G. din Covasna, nu a dovedit că imobilul a cărui restituire în natură a

solicitat a fost proprietatea tabulară a antecesorului său.

Așa cum rezultă din extrasele de

carte funciară depuse la dosar, imobilul înscris în C.F. nr. 7596 apare înscris

pe numele proprietarului tabular N.Ș.S., având o suprafață de 658 mp și

reprezentând curtea vilei 35, astfel cum se reține în raportul de expertiză

judiciară efectuat de expert tehnic F.I.

Vila în litigiu se identifică cu C.F.

7606 Tușnad, în corpul funciar cu nr. topografic 12533/1/2/b/2/b/28, cu

suprafața de 360 mp, având ca proprietar tabular Statul Român și ulterior pe

recurenta SC C. SA.

Acesta din urmă a reprezentat

proprietatea tabulară a numitei M.V., de la care a fost naționalizat prin

Decretul nr. 92/1950.

Contractul de vânzare-cumpărare sub

semnătură privată invocat de intimatul–reclamant, încheiat la 20 februarie

1943, depus în copie la fila 26 dosar fond, conține o serie de ștersături și

modificări la rubrica cumpărător și în lipsa originalului, va fi înlăturat.

Declarațiile martorilor P.S. și S.M.,

audiați la cererea reclamantului, în care se menționează că vila 35 a fost

construită de P.M., fără a se putea preciza cine era proprietarul terenului, nu

pot face prin ele însele dovada dreptului de proprietate al autorului

intimatului, necoroborându-se cu alte probe.

De altfel, martorii au precizat că P.M.

era antreprenor de construcții, fapt ce înlătură susținerea reținută de prima instanță

ca o prezumție certă în sensul că această clădire era investiție comună a

numitei M.V. și a autorului reclamantului.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va reține că în mod eronat s-a admis contestația reclamantului în condițiile în

care acesta nu a dovedit că autorul său era proprietarul tabular al terenului

și vilei edificate pe acesta, instanțele de fond și apel apreciind eronat că

sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, urmează ca pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să se admită recursul pârâtei SC C.

SA și în temeiul art. 314 C. proc. civ., să se caseze decizia recurată, nr.

32/A din 9 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, precum și

sentința civilă nr. 1595 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita, în fond

respingându-se contestația reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC

C. SA împotriva deciziei nr. 32/A din 9 martie 2006 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr.1595 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita și în

fond respinge contestația reclamantului ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 aprilie 2007.