ÎCCJ, decizie (scj.ro #86825)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86825) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de restituire în natură a unui
imobil formulată de un cetățean străin, care are calitatea
de moștenitor al fostului proprietar. Recunoașterea dreptului de
proprietate.
Cuprins pe materii :
Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate
privată.
Index alfabetic :
dispoziție
a primarului
-
restituire în natură
-
drept de folosință specială
-
drept de proprietate
-
cetățean străin
Constituția
României :
art
. 44 alin. (2)
În condițiile
art
. 44
alin.(2) din Constituție, proprietatea privată este garantată
și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de
proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate
din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate
internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate,
în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin
moștenire legală.
De vreme ce reclamanta este moștenitoarea legală a celei care a
cumpărat o cotă parte din imobil de la proprietarul acestuia, în
aplicarea textului constituțional, trebuie recunoscut dreptul de
proprietate și nu doar de folosință asupra terenului a
cărui restituire în natură o solicită.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia civilă
nr
. 6614 din 4
noiembrie 2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, F.G. a
chemat în judecată Primăria orașului Băile
Tușnad, solicitând să se dispună anularea dispoziției
nr
. 114/2006 emisă de pârâtă și obligarea
acesteia la emiterea unei dispoziții motivate pentru restituirea unui
imobil în cotă parte de 1/1, situat în orașul Băile Tușnad.
Prin sentința civilă
nr
. 2842 din 13
noiembrie 2007, Tribunalul Harghita a admis în parte excepția
autorității lucrului judecat, invocată de pârâtul orașul
Băile Tușnad, prin primar, în ceea ce privește obligarea la
emiterea unei dispoziții motivate pentru restituirea imobilului situat în
Băile Tușnad, în cotă parte de 1/1 în favoarea reclamantei
și a fost respins acest capăt de cerere.
A fost admisă în parte acțiunea și a fost anulată
dispoziția
nr
. 114/2006 emisă de pârât,
acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziție privind
stabilirea unui drept de folosință specială pentru
reclamantă, pentru suprafața de 421
m.p
.,
ce reprezintă cota de ˝ parte din terenul în suprafață de 842
m.p
. aferent casei de locuit.
Prima instanță a reținut că, deși dispoziția
atacată se referă la stabilirea dreptului de folosință al
reclamantei asupra terenului aferent casei de locuit, pe lângă solicitarea
anulării acestei dispoziții, se reiterează cererea de restituire
în natură a întregului imobil, care a mai făcut obiectul unui proces
soluționat în mod irevocabil, fiind incidente astfel dispozițiile
art
. 163 alin.(1)
C.proc.civ
.
Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că din probele
administrate rezultă că reclamantei i s-a stabilit dreptul de
folosință specială asupra unei suprafețe de teren mai
reduse decât aceea la care este îndreptățită și care se
regăsește la fața locului.
Prin decizia civilă
nr
. 23 A din 12 martie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Târgu
Mureș
,
a fost admis apelul declarat de reclamanta F.G.
Sentința a fost schimbată în parte în sensul că a fost
anulată dispoziția
nr
. 114/2006 emisă
de pârât, care a fost obligat să emită o nouă dispoziție
pentru stabilirea unui drept de proprietate în favoarea reclamantei pentru
suprafața de teren de 421
m.p
., ce
reprezintă cota parte de ˝ din terenul în suprafață de 842
m.p
., teren aferent casei de locuit, situat în Băile
Tușnad. Au fost menținute celelalte dispoziții ale
sentinței.
În considerentele deciziei s-a arătat că, față de
prevederile Constituției României, reclamantei i se cuvine a-i fi
restituită proprietatea asupra terenului în litigiu, respectiv asupra
cotei de ˝ din terenul identificat prin expertiza extrajudiciară care a
stat la baza hotărârii atacate, expertiză necontestată de
părți.
Primarul orașului Băile Tușnad a declarat recurs,
motivat în drept pe dispozițiile
art
. 304
pct
. 9 și pct.10
C.proc.civ
.
Recurentul a arătat că în mod nelegal nu s-a reținut autoritatea
de lucru judecat, deoarece notificarea formulată de F.G. a fost
soluționată prin dispoziția
nr
.
54/2002 a Primarului orașului Băile Tușnad, dispoziție
atacată în justiție și rămasă definitivă prin
decizia civilă
nr
. 3192/2005
pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție. Prin această hotărâre s-a stabilit că
F.G. nu poate cere mai mult decât a avut autorul ei, iar acesta a avut numai ˝
din imobil.
S-a mai susținut că reclamanta este cetățean
străin și i s-a recunoscut un drept special de folosință
asupra terenului conform
art
. 41 din Constituția
României,
nerevizuită
la data când a fost
emisă decizia.
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a ținut cont de soluția dată prin decizia
nr
. 3192/2005 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală
pentru că nu a considerat întemeiată pretenția de
recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de
teren mai mare decât cea avută în vedere prin dispoziția
nr
. 54/2002, coroborat cu principiul
neagravării
situației în propria cale de atac.
Ambele instanțe de fond au stabilit că întinderea dreptului
reclamantei asupra terenului în litigiu este de 421
m.p
.
teren, ceea ce reprezintă ˝ din întreaga suprafață,
corespunzător celor hotărâte de instanța supremă.
Pe de altă parte, în condițiile
art
. 44
alin.(2) din Constituție, proprietatea privată este garantată
și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de
proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate
din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate
internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate,
în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin
moștenire legală.
De vreme ce reclamanta este moștenitoarea legală a antecesoarei T.M.,
care a cumpărat cota de ˝ de la proprietarul F.N., în aplicarea textului
constituțional menționat, instanța de apel i-a recunoscut
acesteia în mod corect dreptul de proprietate și nu doar de
folosință asupra terenului menționat.
Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanța
de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a
dispozițiilor legale sus enunțate, motiv pentru care criticile
formulate nu întrunesc cerințele
art
. 304
pct
. 9
C.proc.civ
. și, în
raport de dispozițiile
art
. 312 alin.(1)
C.proc.civ
., recursul a fost respins ca
nefondat
,
cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.