ÎCCJ, decizie (scj.ro #86825)

3. Cerere de restituire în natură a unui imobil formulată de un cetățean străin, care are calitatea de moștenitor al fostului proprietar. Recunoașterea dreptului de proprietate. Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată. Index alfabetic : dispoziție a primarului - restituire în natură - drept de folosință specială - drept de proprietate - cetățean străin Constituția României : art . 44 alin. (2) În condițiile art . 44 alin.(2) din Constituție, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

De vreme ce reclamanta este moștenitoarea legală a celei care a cumpărat o cotă parte din imobil de la proprietarul acestuia, în aplicarea textului constituțional, trebuie recunoscut dreptul de proprietate și nu doar de folosință asupra terenului a cărui restituire în natură o solicită. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr . 6614 din 4 noiembrie 2008 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, F.G. a chemat în judecată Primăria orașului Băile Tușnad, solicitând să se dispună anularea dispoziției nr . 114/2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei dispoziții motivate pentru restituirea unui imobil în cotă parte de 1/1, situat în orașul Băile Tușnad.

Prin sentința civilă nr . 2842 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Harghita a admis în parte excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâtul orașul Băile Tușnad, prin primar, în ceea ce privește obligarea la emiterea unei dispoziții motivate pentru restituirea imobilului situat în Băile Tușnad, în cotă parte de 1/1 în favoarea reclamantei și a fost respins acest capăt de cerere. A fost admisă în parte acțiunea și a fost anulată dispoziția nr . 114/2006 emisă de pârât, acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziție privind stabilirea unui drept de folosință specială pentru reclamantă, pentru suprafața de 421 m.p ., ce reprezintă cota de ˝ parte din terenul în suprafață de 842 m.p . aferent casei de locuit.

Prima instanță a reținut că, deși dispoziția atacată se referă la stabilirea dreptului de folosință al reclamantei asupra terenului aferent casei de locuit, pe lângă solicitarea anulării acestei dispoziții, se reiterează cererea de restituire în natură a întregului imobil, care a mai făcut obiectul unui proces soluționat în mod irevocabil, fiind incidente astfel dispozițiile art . 163 alin.(1) C.proc.civ . Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că din probele administrate rezultă că reclamantei i s-a stabilit dreptul de folosință specială asupra unei suprafețe de teren mai reduse decât aceea la care este îndreptățită și care se regăsește la fața locului. Prin decizia civilă nr . 23 A din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș , a fost admis apelul declarat de reclamanta F.G.

Sentința a fost schimbată în parte în sensul că a fost anulată dispoziția nr . 114/2006 emisă de pârât, care a fost obligat să emită o nouă dispoziție pentru stabilirea unui drept de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de teren de 421 m.p ., ce reprezintă cota parte de ˝ din terenul în suprafață de 842 m.p ., teren aferent casei de locuit, situat în Băile Tușnad. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În considerentele deciziei s-a arătat că, față de prevederile Constituției României, reclamantei i se cuvine a-i fi restituită proprietatea asupra terenului în litigiu, respectiv asupra cotei de ˝ din terenul identificat prin expertiza extrajudiciară care a stat la baza hotărârii atacate, expertiză necontestată de părți.

Primarul orașului Băile Tușnad a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art . 304 pct . 9 și pct.10 C.proc.civ . Recurentul a arătat că în mod nelegal nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat, deoarece notificarea formulată de F.G. a fost soluționată prin dispoziția nr . 54/2002 a Primarului orașului Băile Tușnad, dispoziție atacată în justiție și rămasă definitivă prin decizia civilă nr . 3192/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin această hotărâre s-a stabilit că F.G. nu poate cere mai mult decât a avut autorul ei, iar acesta a avut numai ˝ din imobil. S-a mai susținut că reclamanta este cetățean străin și i s-a recunoscut un drept special de folosință asupra terenului conform art . 41 din Constituția României, nerevizuită la data când a fost emisă decizia.

Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Instanța de apel a ținut cont de soluția dată prin decizia nr . 3192/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală pentru că nu a considerat întemeiată pretenția de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mare decât cea avută în vedere prin dispoziția nr . 54/2002, coroborat cu principiul neagravării situației în propria cale de atac. Ambele instanțe de fond au stabilit că întinderea dreptului reclamantei asupra terenului în litigiu este de 421 m.p . teren, ceea ce reprezintă ˝ din întreaga suprafață, corespunzător celor hotărâte de instanța supremă. Pe de altă parte, în condițiile art . 44 alin.(2) din Constituție, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală. De vreme ce reclamanta este moștenitoarea legală a antecesoarei T.M., care a cumpărat cota de ˝ de la proprietarul F.N., în aplicarea textului constituțional menționat, instanța de apel i-a recunoscut acesteia în mod corect dreptul de proprietate și nu doar de folosință asupra terenului menționat.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale sus enunțate, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art . 304 pct . 9 C.proc.civ . și, în raport de dispozițiile art . 312 alin.(1) C.proc.civ ., recursul a fost respins ca nefondat , cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.