ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 28941 la 25 august 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6904/1/2009 la 26 august 2009, petiționara A.R.R. a formulat plângere penală împotriva rezoluției procurorului dată la 10 august 2009 în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. În motivarea plângerii, petiționara a arătat în fapt că rezoluția atacate se găsește în continuarea celor două deja atacate, ordonanța procurorului din 29 iulie 2009 a D.N.A.

din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 179/P/2009, precum și din dosarul nr. 1592/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ambele atacate la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 august 2009. Prezentei plângeri, petiționara a atașat fotocopia comunicării rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică dată în dosarul nr. 1007/P/2009, a rezoluției din 10 august 2009 dată de procuror în dosarul nr. 1007/P/2009 al parchetului menționat, a cărții de identitate a petiționarei, aflate la filele 3-5 dosarul Înaltei Curți.

Înalta Curte, prin adresă a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, trimiterea dosarului nr. 1007/P/2009 și rezoluția procurorului ierarhic superior, fiind necesare pentru soluționarea plângerii formulată de petiționara A.R.R., adresă aflată la fila 8 dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 4826 la 29 septembrie 2009, adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care se comunică că se înaintează dosarul nr. 1007/P/2009 privind pe petenta A.R.R., precum și că petenta nu a formulat plângere conform art. 278 C. proc.

pen., adresă aflată la fila 13 dosarul Înaltei Curți. De asemenea a mai fost depus la dosar după înregistrarea prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 31859 la 30 septembrie 2009, un memoriu formulat de petiționara A.R.R., la care aceasta a anexat și fotocopia unei adrese emisă de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, aflate la filele 15-17 dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție incidența dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., întrucât petiționarea s-a adresat cu plângere direct la instanța de judecată, fără, ca în prealabil, să formuleze plângere la procurorul ierarhic superior.

Petiționara, având cuvântul a solicitat trimiterea cauzei la procurorul ierarhic superior, în vederea soluționării plângerii. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă a plângerii formulată de către petiționară, întrucât neparcurgerea etapei plângerii la procurorul ierarhic superior echivalează cu neîndeplinirea unei condiții de admisibilitate, dispozițiile art. 278 1 alin. ( 13) C. proc. pen., fiind incidente numai în cazul organelor judiciare necompetente. Examinând plângerea formulată de petiționara A.R.R. , în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției din 10 august 2009 dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Urmărire Penală și Criminalistică, Înalta Curte constată că aceasta a fost greșit îndreptată direct instanței de judecată pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prin rezoluția din 10 august 2009 dată de procuror în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.A., judecător în cadrul Curții de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există și față de J.N., judecător în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. În considerentele rezoluției, procurorul a constatat că prin ordonanța nr. 179/P/2009 din 29 iulie 2009, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, a dispus, conform art. 29 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., disjungerea și declinarea cauzei privindu-i pe judecătorii B.A. din cadrul Curții de Apel București și J.N. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., în favoarea parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare. Astfel, la data de 3 iulie 2009, A.R.R., domiciliată în București, a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București să efectueze cercetări față de judecătorii mai sus amintiți, precum și împotriva judecătorilor din cadrul secțiilor penale ale Tribunalului București, susținând că „m-au prejudiciat de o sentință penală de exonerare de răspundere penală încă din 2005, favorizând spionajul contra omeniei". La data de 17 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat plângerea formulată de A.R.R., Direcției Naționale Anticorupție.

Fiind audiată de către procuror, la data de 28 iulie 2009, petenta a precizat că, în perioada 2000-2006 a fost parte în mai multe procese civile și penale aflate, fie pe rolul Tribunalului București, fie pe rolul Curții de Apel București, fiind nemulțumită de modul în care judecătorii s-au pronunțat în cauzele respective. Totodată, reclamanta a susținut că judecătorii J.N. și B.A. „au acționat în defavoarea mea în dosarele Curții de Apel, secția a II-a penală, în sensul că mi se respingeau toate cererile, agravau situații existente în sensul pronunțării unor decizii chiar nelegale". Din analiza declarației mai sus menționată nu a rezultat la care dintre decizii se referă petenta, având în vedere că aceasta a fost parte în mai multe cauze aflate pe rolul Curții de Apel București.

Față de cele mai sus expuse, în cauză nu s-a putut reține săvârșirea vreunei infracțiuni de către judecătorii B.A. din cadrul Curții de Apel București și J.N. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât, conform art. 124 alin. (3) din Constituție, „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", soluțiile lor exprimând convingerea creată de probele administrate de către părți. Mai mult, în legislația română, verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate de către magistrații judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege și nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, pe care a adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce face obiectul prezentei cauze.

În actuala reglementare a prevederilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., așa cum au fost modificate, prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a statuat că după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu. Așadar, introducerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței sau a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale sau a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ori, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie o condiție prealabilă prevăzută de lege și, totodată, o etapă obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 278 1 C. proc.

pen. Anterior modificărilor dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. prin decizia nr. XIII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în M.Of., Partea I nr. 119 din 8 februarie 2006 se stabilea că plângerea adresată direct instanței de judecată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic superior, respectiv, cu încălcarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., era inadmisibilă. Prin prevederile Legii nr. 356/2006 în conținutul art. 278 1 C. proc. pen. a fost introdus un nou alineat, respectiv alin. (13), care prevede că plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent. Astfel, în cazul în care persoana vătămată nu parcurge etapa obligatorie menționată și se adresează cu plângere direct instanței, în scopul evitării încălcării accesului la justiție, plângerea greșit îndreptată la instanță se va trimite organului judiciar competent. Or, în contextul cauzei, petiționara A.R.R. a sesizat direct instanța de judecată, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, cu plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dată în dosarul nr. 1007/P/2009, fără a parcurge etapa, prealabilă și obligatorie prevăzută de art. 275-278 C. proc.

pen. , așa cum rezultă și din adresa parchetului, aflată la fila 13 dosarul Înaltei Curți, așa încât plângerea sa a fost greșit îndreptată, impunându-se a fi trimisă organului judiciar competent, respectiv procurorului șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare. În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate reține concluziile reprezentantului Ministerului Public referitoare la inadmisibilitatea plângerii formulată de petiționara A.R.R., având, pe de-o parte, în vedere modificarea dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., prin introducerea alin. (13), care reprezintă o garanție a respectării accesului la justiție, iar, pe de altă parte, manifestarea de voință a petiționarei de a se adresa direct instanței de judecată, nu poate opera, în condițiile existenței unei condiții obligatorii prevăzute de lege, în sensul parcurgerii procedurii prevăzute de art. 275-278 C. proc.

pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., va trimite plângerea formulată de petiționara A.R.R. împotriva rezoluției din 10 august 2009 dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. trimite plângerea formulată de petiționara A.R.R. împotriva rezoluției din 10 august 2009 dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.