ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra plângerii penale de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată prin Registratura

Generală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție sub nr. 28941 la 25

august 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție

sub nr. 6904/1/2009 la 26 august 2009, petiționara A.R.R. a formulat

plângere penală împotriva rezoluției procurorului

dată la 10 august 2009 în

dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

În

motivarea plângerii, petiționara a arătat în fapt că rezoluția atacate se

găsește în continuarea celor două deja atacate, ordonanța procurorului din 29

iulie 2009 a D.N.A. din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul nr. 179/P/2009, precum și din dosarul nr. 1592/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ambele atacate la Secția

Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 august 2009.

Prezentei

plângeri, petiționara a atașat fotocopia comunicării rezoluției Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică dată în dosarul nr. 1007/P/2009, a rezoluției din 10 august 2009

dată de procuror în dosarul nr. 1007/P/2009 al parchetului menționat, a cărții

de identitate a petiționarei, aflate la filele 3-5 dosarul Înaltei Curți.

Înalta

Curte, prin adresă a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, trimiterea dosarului

nr. 1007/P/2009 și rezoluția procurorului ierarhic superior, fiind necesare

pentru soluționarea plângerii formulată de petiționara A.R.R., adresă aflată la

fila 8 dosarul Înaltei Curți.

La

dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost

înregistrată prin Registratura Generală a

instanței supreme sub nr. 4826 la

29 septembrie 2009, adresa Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, prin care

se comunică că se

înaintează dosarul nr. 1007/P/2009 privind pe petenta

A.R.R., precum și

că petenta nu a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., adresă aflată

la fila 13 dosarul Înaltei Curți.

De asemenea a mai fost depus la dosar

după înregistrarea prin

Registratura

Generală a instanței supreme sub nr. 31859 la 30 septembrie

2009, un

memoriu formulat de petiționara A.R.R., la care aceasta a anexat și fotocopia

unei adrese emisă de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, aflate la filele 15-17 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, din

oficiu, a pus în discuție incidența dispozițiilor art. 278

1

alin. (13)

C. proc. pen.,

întrucât petiționarea s-a

adresat cu plângere direct la instanța de judecată,

fără, ca în

prealabil, să formuleze plângere la procurorul ierarhic superior.

Petiționara,

având cuvântul a solicitat trimiterea cauzei la procurorul

ierarhic superior, în vederea soluționării plângerii.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca

inadmisibilă

a plângerii formulată de către petiționară, întrucât neparcurgerea etapei

plângerii la procurorul ierarhic superior echivalează cu neîndeplinirea unei

condiții de admisibilitate, dispozițiile art. 278

1

alin. (

13) C. proc. pen., fiind incidente

numai în cazul organelor judiciare necompetente.

Examinând

plângerea formulată de petiționara A.R.R.

, în condițiile

art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției din 10 august 2009

dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Secția Urmărire Penală și Criminalistică, Înalta Curte

constată că aceasta a fost greșit îndreptată direct instanței de judecată

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prin

rezoluția din 10 august 2009 dată de procuror în dosarul nr. 1007/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de B.A., judecător în cadrul Curții de Apel București, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există

și față de J.N., judecător în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu

există.

În

considerentele rezoluției, procurorul a constatat că prin ordonanța nr.

179/P/2009 din 29 iulie 2009, Direcția Națională Anticorupție, Secția de

combatere a corupției, a dispus, conform art. 29 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., disjungerea și declinarea cauzei privindu-i pe

judecătorii B.A. din cadrul Curții de Apel

București și J.N.

din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., în favoarea

parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, spre competentă soluționare.

Astfel, la data de 3 iulie 2009, A.R.R.,

domiciliată în București, a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București să efectueze cercetări față de judecătorii mai sus amintiți, precum

și împotriva judecătorilor din cadrul secțiilor penale ale Tribunalului

București, susținând că „m-au prejudiciat de o sentință penală de exonerare de

răspundere penală încă din 2005, favorizând spionajul contra omeniei".

La data de 17 iulie 2009, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel

București a înaintat

plângerea formulată de A.R.R.,

Direcției Naționale Anticorupție.

Fiind audiată de către procuror, la data

de 28 iulie 2009, petenta a

precizat că, în

perioada 2000-2006 a fost parte în mai multe procese civile

și penale

aflate, fie pe rolul Tribunalului București, fie pe rolul Curții de Apel

București, fiind nemulțumită de modul în care judecătorii s-au pronunțat în

cauzele respective.

Totodată, reclamanta a susținut că

judecătorii J.N. și B.A.

„au acționat în

defavoarea mea în dosarele Curții de Apel, secția

a II-a penală, în

sensul că mi se respingeau toate cererile, agravau situații

existente în sensul pronunțării unor decizii

chiar nelegale".

Din analiza declarației mai sus menționată

nu a rezultat la care

dintre decizii se

referă petenta, având în vedere că aceasta a fost parte în mai multe cauze

aflate pe rolul Curții de Apel București.

Față de

cele mai sus expuse, în cauză nu s-a putut reține săvârșirea

vreunei infracțiuni de către judecătorii B.A. din cadrul Curții de Apel

București și J.N. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât,

conform art. 124 alin. (3) din Constituție, „judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii",

soluțiile lor exprimând convingerea

creată de probele administrate de

către părți.

Mai mult, în legislația română,

verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate de către

magistrații judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute

de lege și nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal

îndreptat împotriva acestora.

Împotriva acestei rezoluții a formulat

plângere, pe care a adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce face

obiectul prezentei cauze.

În actuala reglementare a prevederilor

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., așa cum au fost modificate, prin

dispozițiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a statuat că după respingerea

plângerii făcute

conform art. 275-278

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală

sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum

și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de

netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Așadar, introducerea plângerii împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței sau a rezoluției de

clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale

sau a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, la

prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă

curtea de apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de

Casație și Justiție, ori,

după caz, la procurorul ierarhic superior constituie o condiție prealabilă

prevăzută de lege și, totodată, o etapă obligatorie pentru exercitarea

procedurii reglementate în art. 278

1

C. proc. pen.

Anterior modificărilor dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen.

prin

decizia nr. XIII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație

și

Justiție, Secțiile Unite, publicată în M.Of., Partea

I

nr.

119 din 8 februarie 2006 se stabilea că plângerea adresată direct instanței de

judecată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale dată de procuror, fără ca acestea să fie

atacate, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic

superior, respectiv, cu încălcarea dispozițiilor relative la sesizarea

instanței sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., era inadmisibilă.

Prin prevederile Legii nr. 356/2006 în

conținutul art. 278

1

C. proc. pen. a fost introdus un nou alineat,

respectiv alin. (13), care prevede că plângerea greșit îndreptată se trimite

organului judiciar competent.

Astfel, în cazul în care persoana

vătămată nu parcurge etapa obligatorie menționată și se adresează cu plângere

direct instanței, în scopul evitării încălcării accesului la justiție,

plângerea greșit îndreptată la instanță se va trimite organului judiciar

competent.

Or, în contextul cauzei, petiționara A.R.R.

a sesizat direct instanța de judecată, respectiv Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen.

împotriva rezoluției din 10 august

2009 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dată în dosarul nr. 1007/P/2009,

fără a parcurge etapa,

prealabilă și

obligatorie prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.

, așa cum rezultă și

din adresa parchetului, aflată la fila 13 dosarul Înaltei Curți, așa încât

plângerea sa a fost greșit îndreptată, impunându-se a fi trimisă organului

judiciar competent, respectiv procurorului șef al Secției Urmărire Penală și

Criminalistică, spre competentă soluționare.

În raport

cu cele menționate, Înalta Curte nu poate reține concluziile

reprezentantului Ministerului Public referitoare la inadmisibilitatea

plângerii formulată de petiționara A.R.R., având, pe de-o parte, în vedere

modificarea dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., prin introducerea

alin. (13), care reprezintă o garanție a respectării accesului la justiție,

iar, pe de altă parte, manifestarea de voință a petiționarei de a se adresa

direct instanței de judecată, nu poate opera, în condițiile existenței unei

condiții obligatorii prevăzute de lege, în sensul parcurgerii procedurii

prevăzute de art. 275-278 C. proc. pen.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., va trimite plângerea formulată de

petiționara A.R.R. împotriva rezoluției din 10 august 2009

dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală

și Criminalistică,

procurorului șef al

Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, din cadrul

Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (13) C.

proc. pen. trimite plângerea formulată de petiționara A.R.R. împotriva

rezoluției din 10 august 2009 dată în dosarul nr. 1007/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, procurorului șef al Secției de Urmărire

Penală și Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de

Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 octombrie

2009.