ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3872/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35 din 13 mai 2008, Tribunalul Covasna l-a condamnat pe inculpatul G.L. la o pedeapsă de 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prev. și ped. de disp. art. 174 - 175 lit. i) C. pen. În baza art.180 alin. (1) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire. In baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului, de la 02 februarie 2008 la zi. A obligat inculpatul să plătească părții civile B.Z. suma de 7000 lei despăgubiri civile, din care 5000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare și pomeni, iar suma de 2000 lei, daune morale. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în seara de 01 februarie 2008, pe o stradă din jud. Covasna, folosindu-se de un briceag, inculpatul a provocat părții vătămate G.Z.

o leziune traumatică temporală stângă, ce a necesitat pentru vindecare 7 zile îngrijiri medicale, și cu același briceag, a aplicat victimei B.Z. o lovitură în zona latero-cervicală stângă, ce a provocat decesul victimei. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul. În apelul său, parchetul critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor, prea mică față de circumstanțele faptei și de persoana inculpatului. Se critică sentința și pentru nelegalitate, privind greșita încadrare juridică a infracțiunii de loviri sau alte violențe, respectiv art. 180 alin. (1) C. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în cea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Se susține, de asemenea, că prima instanță a omis să se pronunțe asupra mijloacelor materiale de probă, solicitându-se restituirea acestora. În apelul său, inculpatul critică hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate, prea mare în raport de circumstanțele sale personale. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, a dat o justă interpretare probelor administrate, reținând vinovăția inculpatului și existența infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Instanța de apel a constatat, totodată, că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este corectă numai pentru infracțiunea de omor calificat, nu și pentru cea de-a doua infracțiune, a cărei corectă încadrare, față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, ca și raportat la pedeapsa aplicată inculpatului, ar fi cea prevăzută de disp.

art. 180 alin. (2) C. pen. S-a constatat că și cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prima instanță nu a respectat criteriile înscrise în art. 72 C. pen., pedeapsa fiind redusă în raport de limitele de pedeapsă stabilite de textul de lege incriminator, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului, ca și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Modalitatea în care inculpatul a săvârșit faptele, prin atacarea a două persoane, lipsa respectului față de o valoare socială fundamentală protejată de legea penală, respectiv viața persoanei reflectă o periculozitate sporită a inculpatului, față de care reținerea circumstanțelor atenuante nu se justifică.

Inculpatul nu a depus diligente minime pentru a o despăgubi pe partea civilă B.Z., nu s-a prezentat de bunăvoie în fața autorităților, fiind identificat de organele de cercetare penală doar în urma cercetărilor efectuate, declarațiile sale au fost doar parțial sincere. Instanța de apel a constatat întemeiată și critica parchetului referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra restituirii bunurilor ce nu sunt supuse confiscării, sub acest aspect fiind fondat și apelul declarat de inculpat. Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 92/AP din 26 septembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul G.L.

împotriva sentinței penale nr. 35 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care a desființat-o cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, la încadrarea juridică a infracțiunii de omor sau alte violențe și la omisiunea de a se pronunța asupra restituirii lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării și, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., respectiv un an închisoare pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., pe care Ie-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de loviri sau alte violențe din art. 180 alin. (1) C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen., menținând pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru această infracțiune. A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. de la 16 ani închisoare la 18 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară de 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. și art. 109 alin. (3) și (5) C. proc. pen. a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpat, a șepcii, către partea vătămată G.Z. a puloverului și către moștenitorii victimei B.Z. a puloverului, cămășii, blugilor și cizmelor, toate menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a adăugat timpul de arestare scurs de la data de 13 mai 2008 la zi pentru inculpat. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii atacate.

În fața instanței de judecată, inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunii, dar a arătat și că s-a aflat în legitimă apărare, fără însă a putea dovedi această împrejurare, întrucât martorii sunt rude ale părții vătămate. Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Pe baza probelor administrate în cauză, instanțele anterioare au reținut existența infracțiunilor și, stabilind vinovăția inculpatului, au dispus în mod justificat condamnarea acestuia.

Este cert că în seara de 01 februarie 2008, inculpatul, cu un briceag, l-a atacat pe partea vătămată G.Z., provocându-i o leziune traumatică temporală stângă, ce a necesitat 7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, după care, cu același briceag, a aplicat o lovitură victimei B.Z. în zona latero-cervicală stângă, ce a cauzat decesul acestuia. În fața instanței de recurs, inculpatul a încercat să invoce existența unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv existența legitimei apărări, afirmând, în același timp, că nu poate dovedi această împrejurare, pentru că martorii sunt rudele părții vătămate, una din victimele agresiunii sale. Cercetând întregul material probator, Înalta Curte reține că între părți a avut loc un conflict în timpul căruia inculpatul a atacat victimele cu briceagul pe care îl avea asupra sa.

Loviturile aplicate de inculpat au vizat zone deosebit de sensibile, una din lovituri având urmări letale. Nici unul din martori nu declară că inculpatul s-a aflat în fața unui atac material direct, imediat și injust din partea persoanelor pe care Ie-a agresat, ci că atacul său a fost intempestiv, energic și deosebit de vulnerant, aspecte care exced incidenței disp. art. 44 C. pen. Sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunilor, se poate constata că în apel s-a reușit o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen., față de periculozitatea ridicată a inculpatului, care, în același conflict, a atacat cu un briceag două persoane, de conduita parțial nesinceră a inculpatului, care încearcă să construiască fără substanță probatorie un alt scenariu al incidentului și față de conduita ulterioară săvârșirii infracțiunii, constatându-se că nu a încercat să despăgubească partea civilă și a căutat să întârzie tragerea sa la răspundere penală.

În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Î n baza art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 02 februarie 2008 la zi. Văzând și disp. art. 192 alin. (2)C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva deciziei penale nr. 92/AP din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 februarie 2008 la 25 noiembrie 2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 noiembrie 2008.