ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3872/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3872/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 35 din 13 mai 2008, Tribunalul Covasna l-a
condamnat pe inculpatul G.L. la o pedeapsă de
16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.
pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prev. și
ped. de disp. art. 174 -
175 lit. i) C. pen.
În baza art.180 alin.
(1) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de lovire. In baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând
să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea
drepturilor
prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.
b) C. pen.
În baza art. 71 C.
pen., a interzis inculpatului drepturile
prev.
de
art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,
iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării
preventive a inculpatului, de la 02 februarie 2008 la zi.
A
obligat inculpatul să plătească părții civile B.Z. suma de 7000
lei despăgubiri civile, din care 5000 lei
reprezintă cheltuieli de înmormântare și pomeni, iar suma de 2000 lei, daune
morale.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut că în seara de 01 februarie 2008, pe
o stradă din jud. Covasna,
folosindu-se de
un briceag, inculpatul a provocat părții vătămate G.Z.
o leziune
traumatică temporală stângă, ce a necesitat pentru vindecare 7 zile îngrijiri
medicale, și cu același briceag, a aplicat victimei B.Z. o lovitură în zona
latero-cervicală stângă, ce a provocat decesul victimei.
Împotriva sentinței
au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul.
În apelul
său, parchetul critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, referitor
la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru
infracțiunea de omor, prea mică față de circumstanțele faptei și de persoana
inculpatului.
Se critică
sentința și pentru nelegalitate, privind greșita încadrare juridică a
infracțiunii de loviri sau alte violențe, respectiv art. 180 alin. (1) C. pen.,
solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în cea
prev. de
art. 180 alin. (2) C. pen.
Se susține, de
asemenea, că prima instanță a omis să se pronunțe asupra mijloacelor materiale
de probă, solicitându-se restituirea acestora.
În apelul
său, inculpatul critică hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reducerea
pedepsei aplicate, prea mare în raport de circumstanțele sale personale.
Analizând sentința
atacată prin prisma motivelor de apel formulate, instanța de apel a constatat
că prima instanță a reținut corect situația de fapt, a dat o justă interpretare
probelor administrate, reținând vinovăția inculpatului și existența
infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța de apel a
constatat, totodată, că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este
corectă numai pentru infracțiunea de omor calificat, nu și pentru cea de-a doua
infracțiune, a cărei corectă încadrare, față de numărul de zile de îngrijiri
medicale necesare pentru vindecare, ca și raportat la pedeapsa aplicată
inculpatului, ar fi cea prevăzută de
disp.
art. 180
alin. (2) C.
pen.
S-a constatat că și
cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prima instanță nu a respectat
criteriile înscrise în art. 72 C. pen., pedeapsa fiind redusă în raport de
limitele de pedeapsă stabilite de textul de lege incriminator, de gradul de
pericol social al faptei, de persoana inculpatului, ca și de împrejurările care
agravează sau atenuează răspunderea penală.
Modalitatea în care
inculpatul a săvârșit faptele, prin atacarea a două persoane, lipsa respectului
față de o valoare socială fundamentală protejată de legea penală, respectiv
viața persoanei reflectă o periculozitate sporită a inculpatului, față de care
reținerea circumstanțelor atenuante nu se justifică.
Inculpatul nu a depus
diligente minime pentru a o despăgubi pe partea civilă B.Z., nu s-a prezentat
de bunăvoie în fața autorităților, fiind identificat de organele de cercetare
penală doar în urma cercetărilor efectuate, declarațiile sale au fost doar
parțial sincere.
Instanța de apel a
constatat întemeiată și critica parchetului
referitoare
la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra restituirii
bunurilor
ce nu sunt supuse confiscării, sub acest aspect fiind fondat și apelul declarat
de inculpat.
Față de aceste
considerente, prin decizia penală nr. 92/AP din 26 septembrie 2008, Curtea de
Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul G.L. împotriva
sentinței penale nr. 35 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, pe
care a desființat-o cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei
aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, la încadrarea
juridică a infracțiunii de omor sau alte violențe și la omisiunea de a se
pronunța asupra restituirii lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării și, în
rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea
drepturilor
prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.
b) C. pen. în pedepsele componente de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea
drepturilor
prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.
b) C. pen. pentru infracțiunea de omor calificat,
prev. de
art. 174-175 lit. i) C. pen., respectiv un an
închisoare pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe
prev. de
art. 180 alin. (1) C. pen., pe care Ie-a repus în
individualitatea lor.
În baza art. 334 C.
proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de loviri sau alte violențe
din art. 180 alin. (1) C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen., menținând
pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru această infracțiune.
A majorat pedeapsa
principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat,
prev. de
art. 174 - 175 lit. i) C. pen. de la 16 ani
închisoare la 18 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în
final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare și
pedeapsa complementară de 8 ani interzicerea drepturilor
prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.
pen.
În
baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. și art. 109 alin. (3) și (5) C.
proc. pen. a
dispus restituirea
după rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpat, a șepcii, către partea
vătămată G.Z. a puloverului și către moștenitorii victimei B.Z. a puloverului,
cămășii, blugilor și
cizmelor, toate
menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței
apelate.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a adăugat timpul de arestare
scurs
de la data de 13 mai 2008
la zi pentru inculpat.
În baza art. 350 alin.
(1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva deciziei a
declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate
sau netemeinicie ale hotărârii atacate.
În fața
instanței de judecată, inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul
individualizării judiciare a sancțiunii, dar a arătat și că s-a aflat în
legitimă apărare, fără însă a putea dovedi această împrejurare, întrucât
martorii sunt rude ale părții vătămate.
Examinând
hotărârea în raport de criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de
casare
prev. de
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 și 18 C.
proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru
considerentele ce se vor expune în continuare:
Pe baza probelor
administrate în cauză, instanțele anterioare au reținut existența
infracțiunilor și, stabilind vinovăția inculpatului, au dispus în mod
justificat condamnarea acestuia.
Este cert că în seara
de 01 februarie 2008, inculpatul, cu un briceag, l-a atacat pe partea vătămată G.Z.,
provocându-i o leziune traumatică temporală stângă, ce a necesitat 7 zile îngrijiri
medicale pentru vindecare, după care, cu același briceag, a aplicat o lovitură
victimei B.Z. în zona latero-cervicală stângă, ce a cauzat decesul acestuia.
În fața instanței de
recurs, inculpatul a încercat să invoce existența
unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv
existența
legitimei apărări, afirmând, în același timp, că nu poate
dovedi această împrejurare, pentru că martorii sunt rudele părții vătămate, una
din victimele agresiunii sale.
Cercetând întregul
material probator, Înalta Curte reține că între părți a avut loc un conflict în
timpul căruia inculpatul a atacat victimele cu briceagul pe care îl avea asupra
sa.
Loviturile aplicate
de inculpat au vizat zone deosebit de sensibile, una din lovituri având urmări
letale.
Nici unul din martori
nu declară că inculpatul s-a aflat în fața unui atac material direct, imediat
și injust din partea persoanelor pe care Ie-a agresat, ci că atacul său a fost
intempestiv, energic și deosebit de vulnerant, aspecte care exced incidenței
disp. art. 44
C. pen.
Sub aspectul
individualizării judiciare a sancțiunilor, se poate constata că în apel s-a
reușit o corectă aplicare a
disp.
art. 72
C. pen., față
de periculozitatea ridicată a inculpatului, care, în același conflict, a atacat
cu un briceag două persoane, de conduita parțial nesinceră a inculpatului, care
încearcă să construiască fără substanță probatorie un alt scenariu al
incidentului și față de conduita ulterioară săvârșirii infracțiunii, constatându-se
că nu a încercat să despăgubească partea civilă și a căutat să întârzie
tragerea sa la răspundere penală.
În
consecință, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte va
respinge ca nefondat
recursul declarat de inculpat. Î
n baza art.
385
17
alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va
computa din
pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării
preventive, de la 02 februarie 2008 la zi.
Văzând și
disp. art. 192
alin. (2)C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva deciziei penale nr. 92/AP
din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la
2 februarie 2008 la 25 noiembrie 2008.
Obligă
recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare,
din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul pentru
interpretul de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 25 noiembrie
2008.