ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4196/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 346 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția penală, a fost condamnat inculpatul L.I. la o pedeapsă rezultantă de 30 de ani închisoare pentru infracțiunile de omor calificat și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 174-175 lit. d) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen., reținându-se, în sinteză, că la data de 20 septembrie 2006, minorul I.M., de 2 ani, a dispărut de la domiciliul mamei sale, răpit de inculpat, cadavrul acestuia fiind identificat la data de 19 octombrie 2006, pe raza orașului Săveni, într-un sac din naylon, aflat în interiorul unui puț din beton din apropierea gropii de gunoi a orașului, având membrele inferioare și superioare depășite, ochii scoși și organele genitale externe tăiate.

împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava. Prin încheierea din 10 decembrie 2008, curtea de apel a menținut starea de arest a inculpatului reținând, în esență, următoarele (pag. 2-3 a încheierii): - subzistă temeiurile care au impus luarea măsurii preventive; - în cursul urmării penale, inculpatul a evadat din Spitalul de psihiatrie Botoșani, unde fusese internat pentru efectuarea expertizei psihiatrice, fiind prins în seara aceleiași zile (3 noiembrie 2006). Împotriva încheierii, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300/2 cu referire la art. 160/b C. proc.

pen., în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale [art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen.] nu a dispărut, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa de 30 de ani închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra Germaniei. Susținerea apărării potrivit căreia, în opinia sa, la dosar nu sunt probe de vinovăție constituie, după judecarea inculpatului în primă instanță, o chestiune de fond care va fi examinată de instanța de apel, competentă să devolueze cauza în fapt și în drept, procedând la soluționarea apelului declarat de acesta.

Pentru soluționarea prezentului recurs, respectiv a aspectului adiacent cauzei penale (arestarea), la dosar sunt probe suficiente, astfel cum au fost menționate în sentința instanței de fond - în sensul art. 143 C. proc. pen. - care fac rezonabilă presupunerea săvârșirii de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță. În consecință, Înalta Curte, constatând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia verificării arestării inculpatului în cursul judecății, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.I., împotriva încheierii din 10 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie, în dosarul nr. 1677/40/2007. Obligă recurentul la pata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 17 decembrie 2008.