ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4196/2008

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 346 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția

penală, a fost condamnat inculpatul L.I. la o pedeapsă rezultantă de 30 de ani

închisoare pentru infracțiunile de omor calificat și lipsire de libertate în

mod ilegal, prevăzute de art. 174-175 lit. d) C. pen. și art. 189 alin. (2) C.

pen., reținându-se, în sinteză, că la data de 20 septembrie 2006, minorul I.M.,

de 2 ani, a dispărut de la domiciliul mamei sale, răpit de inculpat, cadavrul

acestuia fiind identificat la data de 19 octombrie 2006, pe raza orașului

Săveni, într-un sac

din naylon, aflat în

interiorul unui puț din beton din apropierea gropii de

gunoi a orașului,

având membrele inferioare și superioare depășite, ochii scoși și organele

genitale externe tăiate.

împotriva

sentinței inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții

de Apel Suceava.

Prin

încheierea din 10 decembrie 2008, curtea de apel a menținut starea

de arest a inculpatului reținând, în esență, următoarele (pag. 2-3 a

încheierii):

-

subzistă temeiurile care au impus luarea măsurii

preventive;

-

în cursul urmării penale, inculpatul a evadat din

Spitalul de psihiatrie Botoșani, unde fusese internat pentru efectuarea

expertizei psihiatrice, fiind prins în seara aceleiași zile (3 noiembrie 2006).

Împotriva încheierii, inculpatul a

declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a

deciziei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300/2 cu referire la art. 160/b C.

proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și

temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării

preventive.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că instanța de apel a dispus legal și temeinic menținerea stării

de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale [art. 143

și art. 148 lit. f) C. proc. pen.] nu a dispărut, iar pe de altă parte, în

cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa de 30 de ani

închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de

către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de

libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a)

din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost

interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra

Germaniei.

Susținerea apărării potrivit căreia, în

opinia sa, la dosar nu sunt probe de vinovăție constituie, după judecarea

inculpatului în primă instanță, o chestiune de fond care va fi examinată de

instanța de apel, competentă să devolueze cauza în fapt și în drept, procedând

la soluționarea apelului declarat de acesta.

Pentru soluționarea prezentului recurs,

respectiv a aspectului adiacent cauzei penale (arestarea), la dosar sunt probe

suficiente, astfel cum au fost menționate în sentința instanței de fond - în

sensul art. 143 C. proc. pen. - care fac rezonabilă presupunerea săvârșirii de

către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în

primă instanță.

În consecință, Înalta Curte, constatând

că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în

materia verificării arestării inculpatului în cursul judecății, în temeiul art.

385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca

nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul L.I., împotriva încheierii din 10 decembrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie, în dosarul nr. 1677/40/2007.

Obligă recurentul la pata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 17 decembrie 2008.