ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1922/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1922/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin sentința penală nr. 754

din 17 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr. 4438/95/2008,

Tribunalul Gorj, secția penală, a dispus, în baza art. 334 C. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 C. pen., în art. 181 alin. (1) C. pen .

În baza art. 181 alin. (1) C. pen., a

fost condamnat inculpatul N.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada

prevăzută de art. 82 C. pen. și i s-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 83 și urm. C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe perioada

prevăzută de art. 71 C. pen. și în baza art. 71 pct. 5 C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse accesorii.

A fost obligat inculpatul la 3.000 lei

despăgubiri civile și la 10.000 lei daune morale, în favoarea

părții civile H.M.; a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli

judiciare statului, din care, suma 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu,

va fi suportată în avans din bugetul Ministerul Justiției, precum

și 38 lei reprezentând taxa expertizei medico-legale către Institutul

de Medicină Legală Craiova.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 658/P/2007, a

fost trimis în judecată inculpatul N.I., pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

În fapt, instanța de fond a

constatat că, la data de 22 mai 2007, în jurul orelor 11,30 - 12,00,

partea vătămată s-a deplasat la o suprafață de teren

ce-i aparținea, situată la aproximativ 100 m de locuința sa,

pentru a priponii o vacă, împrejurare în care a fost observat de

către inculpat, ce se afla la o distanta de 40 - 50 metri de locul respectiv. În timp ce se întorcea spre locuință, traversând albia unui

pârâu, partea vătămată H.M. a fost surprinsă de

apariția inculpatului N.I. - care avea asupra sa un obiect contondent,

posibil par, cu care i-a aplicat doua lovituri la nivelul capului, producându-i

pe regiunea parietala stânga superioara o plaga contuză și o

fractură extremitate distala falanga 1 police drept și baza falanga 2

police drept.

Potrivit certificatului medico-legal nr.

641 din 23 mai 2007 și a completării acestei constatări

medico-legale, mecanismul de producere a leziunii parietale stânga este prin

lovire cu un corp dur, cu suprafața de contact mică (mecanismul de

producere alleziunii degetului I police de la mana dreapta a fost stabilit ca

fiind cel mai probabil prin lovire cu corp dur, identic cu cel ce a produs

leziunea de la cap), degetul fiind sprijinit pe o suprafață dură

ca suport.

De asemenea, s-a stabilit că nu este

exclus ca leziunea sa fie produsă simultan cu leziunea din regiunea

parietala, partea vătămata apărându-se și încercând

sa-și protejeze capul.

Martorii T.G., P.D.C., T.A. alertați

de strigatele de ajutor ale părții vătămate au acordat

acesteia primul ajutor, după care martora T.A. și H.E. - șotia

parții vătămate, l-au transportat pe acesta la Postul de Politie Ciuperceni și la Spitalul Județean Tg.Jiu.

Din certificatul medico-legal, s-a

reținut ca leziunile nu au pus in primejdie viata victimei, iar din

probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul a avut intenția

de a produce moartea victimei, instanța de fond admițând astfel cerea

de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin.

(1) C. pen.

În drept, instanța de fond a

constatat că fapta săvârșită de către inculpat - de a

aplica parții vătămate doua lovituri cu un corp dur, in zona

pari etală stânga superioară, producându-i leziuni ce au necesitat de

la data producerii lor 25 - 30 zile îngrijiri medicale - întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 181 alin.

(1) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei și a

modului de executare a acesteia (suspendare condiționată),

instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții

generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea

specială a acestuia, precum și persoana inculpatului, împrejurarea

că nu este cunoscut cu antecedente penale.

În privința laturii civile a cauzei,

instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de partea

civilă au fost justificate în parte și l-a obligat astfel pe inculpat

la plata sumei de 3.000 lei reprezentând despăgubiri civile și la 10.000

lei daune morale.

Împotriva acestei sentințe, au

formulat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul

Gorj, inculpatul N.I., cât și partea vătămată H.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Gorj a criticat sentința ca nelegală și netemeinică,

solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe

fond, condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de

omor, în mod greșit instanța de fond dispunând schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C.

pen., deși, din actele medico-legale rezultă că leziunile

părții vătămate s-au produs prin lovire cu corp dur, iar

intenția inculpatului de a omorî partea vătămată

rezultă din obiectul folosit, intensitatea loviturilor aplicate într-o

zonă vitală. S-a solicitat, de asemenea, interzicere; drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Partea vătămată a

criticat, de asemenea sentința sub aspectul laturii penale, solicitând

condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor.

Inculpatul a criticat sentința

pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând în motivele scrise de apel

desființarea hotărârii și achitarea sa.

S-au

admis apelurile declarate de

PARCRETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și inculpatul N.I., împotriva

sentinței penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunțată în

dosarul cu nr. 4438/95/2008 al Tribunalului Gorj, secția penală.

S-a

desființat în parte sentința penală

atacată, sub aspectul laturii penale, în sensul că pedeapsa accesorie

va consta în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și art. 64 lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunțată

de Tribunalul Gorj, secția penală.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat

de partea vătămată H.M., împotriva sentinței penale

menționată mai sus.

În continuare s-a înțeles a se

declara calea de atac a recursului de către partea vătămată

și inculpat.

Verificând hotărârea recurată,

prin prisma materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că

prima instanță a reținut o situație de fapt exactă,

bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat, în baza

căruia, fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată

în mod corect în prevederile infracțiunii prevăzută de art. 181 C.

pen.

Singurul recurs ce va fi dezbătut de

fond este cel al părții vătămate, cel al inculpatului fiind

tardiv.

După cum s-a arătat, partea

vătămată a criticat hotărârea dată în primă

instanță sub aspectul laturii penale, solicitând condamnarea

inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor. În recurs s-au

făcut referiri și cu privire la latura civilă.

Pentru verificarea susținerilor

invocate în motivele de recurs de către partea vătămată,

separat și de inculpat, de altfel, instanța de apel a apreciat util

pentru aflarea adevărului în a proceda la readministrarea probelor,

respectiv audierea martorilor care au avut cunoștință despre

conflictul dintre părți. În mare, au fost audiați în mod

nemijlocit martorii N.V., R.E., T.G., T.A. și P.D.C. și, de asemenea,

în raport de prevederile legale, s-a procedat la ascultarea inculpatului, care

și-a menținut poziția procesuală de nerecunoaștere a

faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța de apel, pe baza tuturor

probelor aflate la dosarul cauzei și a probelor noi administrate, a

constatat just că, în mod legal prima instanță a stabilit

vinovăția apelantului - inculpat pentru infracțiunea

prevăzută de art. 181 C. pen., constând în aceea că, la data de

22 mai 207, a aplicat părții vătămate R.M. două

lovituri în zona parietală stânga superioară, producându-i leziuni ce

au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale de la producere, o plagă

contuză și fractura extremității distale falanga 1 police

drept și baza falanga police drept.

Astfel, martorii T.G., T.A., P.D.C., au

declarat că au auzit țipetele părții vătămate

și s-au deplasat la locul în care se afla aceasta, aflând de la partea

vătămată că a fost lovită de către inculpatul N.I.,

iar H.E. a declarat că a văzut pe inculpat cu un par în mână.

Este nefondat motivul de recurs formulat

de partea vătămată, privind greșita schimbare a

încadrării juridice dispusă de prima instanță din art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare

corporală prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât

infracțiunea de omor presupune intenția inculpatului de a suprima

viața părții vătămate, rezultat pe care acesta îl

prevede fie ca o consecință sigură a faptei, fie ca o eventualitate,

pe această bază delimitându-se infracțiunea de omor de

infracțiunea de vătămare corporală.

Numai împrejurarea că, în cauza de

față, inculpatul a folosit un instrument apt de a produce moartea

unei persoane, fără însă a aplica lovituri numeroase și

fără ca acestea să aibă o mare intensitate, nu poate duce

la concluzia certă că acesta a prevăzut posibilitatea producerii

decesului părții vătămate. Relevante pentru caracterizarea

juridică a unei fapte, ca tentativă de omor sau ca vătămare

corporală, sunt împrejurările în care fapta a fost comisă,

natura instrumentului cu care a fost lovită partea

vătămată, intensitatea loviturilor și regiunea corpului în

care au fost aplicate acestea, precum și consecințele cauzate.

Ori, în cauza de față este

evident că, aplicând lovituri fără intensitate, chiar dacă

într-o regiune vitală a corpului, cauzând leziuni care au necesitat 25 -

30 de zile îngrijiri medicale de la producere, așa cum rezultă din

actul medical și care nu au pus în primejdie viața părții

vătămate, inculpatul nu a urmărit uciderea pății

vătămate ci doar vătămarea corporală a acesteia.

În ceea ce privește modalitatea de

soluționare a laturii civile, este de reținut că partea

vătămată nu a formulat apel pe acest aspect, iar, pe de

altă parte, cu deplin temei, în funcție de cele arătate,

instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de partea

civilă au fost justificate în parte și l-a obligat astfel pe inculpat

la plata sumei de 3.000 lei reprezentând despăgubiri civile și la 10.000

lei daune morale.

În cea ce privește recursul

inculpatului, după cum s-a afirmat, acesta este tardiv introdus.

Acesta a fost prezent la pronunțare,

în stare de libertate, pentru data de 7 oct. 2009 însă promovarea cererii

de recurs s-a realizat abia la 25 noiembrie 2009, așadar cu

depășirea termenului legal de 10 zile.

În raport de aceste considerente, în baza

art. 385/15 pct. 1 lit. a) și b) C. proc. pen., se vor respinge

recursurile declarate de partea vătămată și inculpat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de partea vătămată H.M. împotriva deciziei penale nr. 190 din 7

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

inculpatul N.I. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta parte

vătămată H.M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat N.I. la

plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2010.