ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1922/2010

Prin sentința penală nr. 754 din 17 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr. 4438/95/2008, Tribunalul Gorj, secția penală, a dispus, în baza art. 334 C. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., în art. 181 alin. (1) C. pen . În baza art. 181 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen. și i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și urm. C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

și în baza art. 71 pct. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse accesorii. A fost obligat inculpatul la 3.000 lei despăgubiri civile și la 10.000 lei daune morale, în favoarea părții civile H.M.; a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi suportată în avans din bugetul Ministerul Justiției, precum și 38 lei reprezentând taxa expertizei medico-legale către Institutul de Medicină Legală Craiova. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 658/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul N.I., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

În fapt, instanța de fond a constatat că, la data de 22 mai 2007, în jurul orelor 11,30 - 12,00, partea vătămată s-a deplasat la o suprafață de teren ce-i aparținea, situată la aproximativ 100 m de locuința sa, pentru a priponii o vacă, împrejurare în care a fost observat de către inculpat, ce se afla la o distanta de 40 - 50 metri de locul respectiv. În timp ce se întorcea spre locuință, traversând albia unui pârâu, partea vătămată H.M. a fost surprinsă de apariția inculpatului N.I. - care avea asupra sa un obiect contondent, posibil par, cu care i-a aplicat doua lovituri la nivelul capului, producându-i pe regiunea parietala stânga superioara o plaga contuză și o fractură extremitate distala falanga 1 police drept și baza falanga 2 police drept.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 641 din 23 mai 2007 și a completării acestei constatări medico-legale, mecanismul de producere a leziunii parietale stânga este prin lovire cu un corp dur, cu suprafața de contact mică (mecanismul de producere alleziunii degetului I police de la mana dreapta a fost stabilit ca fiind cel mai probabil prin lovire cu corp dur, identic cu cel ce a produs leziunea de la cap), degetul fiind sprijinit pe o suprafață dură ca suport. De asemenea, s-a stabilit că nu este exclus ca leziunea sa fie produsă simultan cu leziunea din regiunea parietala, partea vătămata apărându-se și încercând sa-și protejeze capul. Martorii T.G., P.D.C., T.A. alertați de strigatele de ajutor ale părții vătămate au acordat acesteia primul ajutor, după care martora T.A.

și H.E. - șotia parții vătămate, l-au transportat pe acesta la Postul de Politie Ciuperceni și la Spitalul Județean Tg.Jiu. Din certificatul medico-legal, s-a reținut ca leziunile nu au pus in primejdie viata victimei, iar din probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul a avut intenția de a produce moartea victimei, instanța de fond admițând astfel cerea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

În drept, instanța de fond a constatat că fapta săvârșită de către inculpat - de a aplica parții vătămate doua lovituri cu un corp dur, in zona pari etală stânga superioară, producându-i leziuni ce au necesitat de la data producerii lor 25 - 30 zile îngrijiri medicale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii. La individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia (suspendare condiționată), instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a acestuia, precum și persoana inculpatului, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.

În privința laturii civile a cauzei, instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de partea civilă au fost justificate în parte și l-a obligat astfel pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei reprezentând despăgubiri civile și la 10.000 lei daune morale. Împotriva acestei sentințe, au formulat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul N.I., cât și partea vătămată H.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor, în mod greșit instanța de fond dispunând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., deși, din actele medico-legale rezultă că leziunile părții vătămate s-au produs prin lovire cu corp dur, iar intenția inculpatului de a omorî partea vătămată rezultă din obiectul folosit, intensitatea loviturilor aplicate într-o zonă vitală. S-a solicitat, de asemenea, interzicere; drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Partea vătămată a criticat, de asemenea sentința sub aspectul laturii penale, solicitând condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor. Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând în motivele scrise de apel desființarea hotărârii și achitarea sa. S-au admis apelurile declarate de PARCRETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și inculpatul N.I., împotriva sentinței penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr. 4438/95/2008 al Tribunalului Gorj, secția penală. S-a desființat în parte sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, în sensul că pedeapsa accesorie va consta în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 64 lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată H.M., împotriva sentinței penale menționată mai sus. În continuare s-a înțeles a se declara calea de atac a recursului de către partea vătămată și inculpat. Verificând hotărârea recurată, prin prisma materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat, în baza căruia, fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată în mod corect în prevederile infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen. Singurul recurs ce va fi dezbătut de fond este cel al părții vătămate, cel al inculpatului fiind tardiv.

După cum s-a arătat, partea vătămată a criticat hotărârea dată în primă instanță sub aspectul laturii penale, solicitând condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor. În recurs s-au făcut referiri și cu privire la latura civilă. Pentru verificarea susținerilor invocate în motivele de recurs de către partea vătămată, separat și de inculpat, de altfel, instanța de apel a apreciat util pentru aflarea adevărului în a proceda la readministrarea probelor, respectiv audierea martorilor care au avut cunoștință despre conflictul dintre părți. În mare, au fost audiați în mod nemijlocit martorii N.V., R.E., T.G., T.A. și P.D.C. și, de asemenea, în raport de prevederile legale, s-a procedat la ascultarea inculpatului, care și-a menținut poziția procesuală de nerecunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța de apel, pe baza tuturor probelor aflate la dosarul cauzei și a probelor noi administrate, a constatat just că, în mod legal prima instanță a stabilit vinovăția apelantului - inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., constând în aceea că, la data de 22 mai 207, a aplicat părții vătămate R.M. două lovituri în zona parietală stânga superioară, producându-i leziuni ce au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale de la producere, o plagă contuză și fractura extremității distale falanga 1 police drept și baza falanga police drept. Astfel, martorii T.G., T.A., P.D.C., au declarat că au auzit țipetele părții vătămate și s-au deplasat la locul în care se afla aceasta, aflând de la partea vătămată că a fost lovită de către inculpatul N.I., iar H.E.

a declarat că a văzut pe inculpat cu un par în mână. Este nefondat motivul de recurs formulat de partea vătămată, privind greșita schimbare a încadrării juridice dispusă de prima instanță din art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât infracțiunea de omor presupune intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate, rezultat pe care acesta îl prevede fie ca o consecință sigură a faptei, fie ca o eventualitate, pe această bază delimitându-se infracțiunea de omor de infracțiunea de vătămare corporală. Numai împrejurarea că, în cauza de față, inculpatul a folosit un instrument apt de a produce moartea unei persoane, fără însă a aplica lovituri numeroase și fără ca acestea să aibă o mare intensitate, nu poate duce la concluzia certă că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părții vătămate.

Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care fapta a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită partea vătămată, intensitatea loviturilor și regiunea corpului în care au fost aplicate acestea, precum și consecințele cauzate. Ori, în cauza de față este evident că, aplicând lovituri fără intensitate, chiar dacă într-o regiune vitală a corpului, cauzând leziuni care au necesitat 25 - 30 de zile îngrijiri medicale de la producere, așa cum rezultă din actul medical și care nu au pus în primejdie viața părții vătămate, inculpatul nu a urmărit uciderea pății vătămate ci doar vătămarea corporală a acesteia.

În ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile, este de reținut că partea vătămată nu a formulat apel pe acest aspect, iar, pe de altă parte, cu deplin temei, în funcție de cele arătate, instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de partea civilă au fost justificate în parte și l-a obligat astfel pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei reprezentând despăgubiri civile și la 10.000 lei daune morale. În cea ce privește recursul inculpatului, după cum s-a afirmat, acesta este tardiv introdus. Acesta a fost prezent la pronunțare, în stare de libertate, pentru data de 7 oct. 2009 însă promovarea cererii de recurs s-a realizat abia la 25 noiembrie 2009, așadar cu depășirea termenului legal de 10 zile.

În raport de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a) și b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile declarate de partea vătămată și inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată H.M. împotriva deciziei penale nr. 190 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte vătămată H.M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat N.I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2010.