ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 953/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 114 din 22 aprilie 2009 a

Tribunalului Gorj, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. la 8 ani

și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

confiscat de la inculpat o coasă cu lungimea lamei de 69 cm; coada din lemn de

178 cm.

A fost obligat inculpatul la

1.756,55 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean Gorj cu dobânzile

legale aferente de la rămânerea definitivă a sentinței penale până la achitarea

integrală a sumei; la 1.073,33 lei rentă globală către partea vătămată începând

cu data de 26 mai 2008 până la data de 22 aprilie 2009, data pronunțării

sentinței și în continuare la 100 RON rentă periodică lunară până la încetarea

stării de nevoie; la 5.000 RON despăgubiri civile, la 3.500 RON cu titlu de

daune morale și la 838 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată R.D. și

la 3.000 RON cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut în fapt că în noaptea de

25 - 26 mai 2008, pe fondul unor discuții contradictorii și sub influența

băuturilor alcoolice a tăiat cu coasa pe partea vătămată R.D. în zona

abdominală, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecarea 40 - 45

zile îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața acestuia.

Inculpatul a recunoscut faptele

declarând că fiind într-o stare avansată de ebrietate, l-a tăiat cu coasa pe

partea vătămată R.D. în zona abdominală, regretând fapta comisă.

Partea vătămată R.D., a declarat că

înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 30.000 RON

reprezentând despăgubiri materiale, 70.000 RON daune morale și obligarea

inculpatului la plata unei rente viagere lunare, solicitând totodată efectuarea

unei expertize medico-legale care să stabilească în ce măsură i-a fost afectată

capacitatea de muncă, gradul de infirmitate, procentul și perioada și dacă se

menține numărul de zile de îngrijiri medico-legale.

Spitalul Județean Tg. Jiu, s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.756,55 RON despăgubiri civile, ce

reprezintă cheltuielile de spitalizare a părții vătămate R.D..

Starea de fapt de mai sus, a fost

demonstrată cu declarațiile martorilor A.L.C., R.I., P.I., C.I și I.R.,

declarațiile părții civile R.D. și declarația de recunoaștere a inculpatului și

raportul de constatare medico-legal din 27 mai 2008 de către SML Gorj, care a

concluzionat că R.D. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin

lovire cu corp tăietor înțepător cu lamă ascuțită, "posibil vârful și

tăișul coasei", că necesită de la producere 45 - 50 zile îngrijiri

medicale și leziunile au pus în primejdie viața victimei.

Din raportul de expertiză

medico-legală efectuat de SML Gorj din 6 februarie 2009, a rezultat că partea

vătămată, urmare a agresiunii suferite în data de 26 mai 2008 prezintă

"Splenectomie posttraumatică, plăgi suturate ale colonului. Eventrație mediană

postoperatorie."

Același raport a concluzionat că

splenectomia posttraumatică constituie lipsă de organ și infirmitate fizică

posttraumatică permanentă și în momentul de față, prezintă o deficiență

funcțională ușoară, neîncadrabilă în grad de invaliditate cu o incapacitate

adaptativă până în prezent și în continuare de circa 25 - 30 la sută, iar după

realizarea intervenției chirurgicale recomandate, va rămâne cu o deficiență

funcțională de 10 - 15 la sută permanentă datorită lipsei splinei

(splenectomie).

Având în vedere concluziile acestui

raport de expertiză medico-legal, cât și declarațiile martorilor C.I. și I.R.,

din care a rezultat că partea vătămată, înainte de conflict realiza venituri

sporadice prin diferite activități ca zilier la diferite persoane, (câte 30 RON

pe zi), tribunalul a apreciat că se justifică obligarea inculpatului către

partea vătămată la plata unei rente periodice de 100 RON lunar până la

încetarea stării de nevoie și la o rentă globală începând cu data de 26 mai

2008, până la data pronunțării prezentei sentințe, în sumă de 1.073,33 RON.

Din depozițiile martorilor audiați

pe latură civilă, a rezultat că partea vătămată a fost ajutată cu suma de 5.000

RON sub formă de împrumut de către martorul I.R., sumă ce i-a fost necesară

părții vătămate pentru medicamente, hrană și spitalizare, sumă pe care a fost

nevoit să o restituie după circa 4 luni de zile.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel inculpatul și partea vătămată.

În apelul formulat, partea vătămată

a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și majorarea pedepsei

aplicate inculpatului precum și a cuantumului despăgubirilor civile.

În apelul formulat de inculpat, s-a

arătat că pedeapsa aplicată este prea mare, întrucât din probele administrate

rezultă că se impunea reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen.

Din materialul probator, rezultă că

tatăl părții vătămate, R.I., a ieșit cu o furcă, cu care l-a înțepat pe

inculpat producându-i leziuni.

În cauză se impunea reținerea disp.

art. 74 lit. a) și c) C. pen., 76 C. pen., având în vedere conduita bună a

inculpatului înainte de săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale,

atitudinea sinceră în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă.

A mai arătat că în cauză se poate

face aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau a disp. art. 86

1

C. pen.

În privința laturii civile, a arătat

că partea vătămată nu era îndreptățită să primească o rentă lunară, întrucât nu

se încadrează în gradul de invaliditate care să îi confere acest drept.

Prin Decizia penală nr. 193 din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova s-au respins ca nefondate apelurile

declarate de partea civilă R.D. și inculpatul P.V..

Instanța de prim control judiciar a

reținut că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

întrucât inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, aruncând cu scânduri

luate din gardul din apropiere, iar pedeapsa a fost just individualizată în

raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a

apreciat că deficiența funcțională a părții vătămate a determinat o reducere a

veniturilor obținute de aceasta ceea ce impune obligarea inculpatului la plata

unei prestații periodice lunare.

De asemenea, s-a dispus în mod

corect obligarea inculpatului la plata sumei de 3.500 RON daune morale, având

în vedere suferința fizică și psihică încercată de partea civilă ca urmare a

faptei săvârșite de inculpat.

Împotriva Deciziei penale nr. 193

din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul P.V., solicitând redozarea pedepsei aplicate, prin reținerea

în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 74 lit. a) - c) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. sau art. 81 C. pen.

Cu privire la latura civilă,

inculpatul a solicitat înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la plata

unei rente viagere către partea civilă întrucât aceasta nu se încadrează

într-un grad de invaliditate care să-i confere acest drept.

Inculpatul și-a întemeiat recursul

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de

inculpat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat pentru considerentele ce urmează.

Pe baza probelor administrate,

instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

raportat la art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 25 -

26 mai 2008 a tăiat-o cu coasa pe partea vătămată R.D. în zona abdominală,

provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri

medicale și au pus în primejdie viața acestuia.

Susținerea inculpatului în sensul că

sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât a fost lovit

inițial de tatăl părții vătămate - R.I. - cu o furcă sunt nefondate.

Pentru a fi incidente dispozițiile

legale invocate este necesar ca inculpatul să săvârșească infracțiunea sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din

partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din declarațiile mertorilor R.P.,

R.I. coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului rezultă că

cel care a inițiat conflictul a fost inculpatul, care, aflându-se în stare de

ebrietate, a început să arunce cu scânduri luate dintr-un gard din apropiere

spre partea vătămată și martora R.P..

Partea vătămată nu l-a provocat în

nici un fel pe inculpat, astfel că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

De altfel, inculpatul invocă

existența unei acțiuni provocatoare din partea unei alte persoane, respectiv

martorul R.I..

Pedeapsa aplicată a fost just individualizată

la aplicarea acesteia avându-se în vedere gradul de pericol social concret al

infracțiunii comise, împrejurările săvârșirii acesteia, persoana inculpatului,

care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă pe

parcursul procesului penal, recunoscând inițial fapta comisă pentru ca ulterior

să declare că partea vătămată a fost cea care l-a lovit cu o furcă în zona

abdominală în timp ce se întorcea de la bar.

În favoarea inculpatului nu pot fi

reținute circumstanțe atenuante având în vedere că acesta a comis o faptă cu un

grad ridicat de pericol social.

În ceea ce privește latura civilă a

a cauzei și aceasta a fost soluționată corespunzător de instanța de fond,

acordarea unei prestații periodice părții civile impunându-se în raport cu

împrejurarea că aceasta, ca urmare a faptei inculpatului, prezintă o deficiență

funcțională permanentă ce nu îi mai permite realizarea veniturilor anterioare.

Față de aspectele arătate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care îl va obliga la

plata de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 193 din 13 octombrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2010.