ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9486/2009

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 10 aprilie 2007, reclamanții P.D.A.,

T.A., N.O.C., P.I.R. și C.A.G. au chemat în judecată pe pârâții B.S., Primăria

Municipiului București și SC C. SA, solicitând constatarea nevalabilității

titlului statului cu privire la apartamentul nr. 8, situat în imobilul din

București, sector 5, precum și obligarea părților adverse la predarea acestui

imobil.

În motivarea cererii, întemeiată pe

art. 480-481 C. civ., reclamanții au susținut că apartamentul revendicat a

aparținut autorului lor și a fost preluat de stat conform Decretului nr.

92/1950, care era contrar Constituției din 1948, astfel că înstrăinarea

ulterioară a acestui imobil către pârâtul B.S. nu este valabilă.

Judecătoria sectorului 5 București, secția

civilă, prin sentința nr. 5514 din 6 septembrie 2007, și-a declinat competența

în favoarea Tribunalului București, pe considerentul că, potrivit precizărilor

făcute de reclamanți la 6 septembrie 2007, valoarea apartamentului revendicat

depășește 500.000 lei.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 1882 din 16 decembrie 2008, și-a declinat competența

în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București și a trimis dosarul Curții de

Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut că inițial reclamanții

au evaluat apartamentul la 75.000 Euro, astfel că declarația lor ulterioară

este ineficientă cu privire la stabilirea competenței, mai ales că din

relațiile comunicate de organele fiscale rezultă că valoarea de impunere a imobilului

revendicat se ridică la 84.500 lei.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 29 din 18 mai 2009, a stabilit competența în favoarea

Tribunalului București, cu motivarea că reclamanții au acționat conform art.

112 pct. 3 C. proc. civ., astfel că opțiunea lor, chiar subiectivă, este

prioritară, iar relațiile comunicate de organele fiscale sunt irelevante, fiind

notorie neconcordanța dintre valoarea de impozitare și valoarea de circulație.

Pârâta SC C. SA a declarat recurs,

prin care a solicitat stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei

sectorului 5 București.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 299-316 C. proc. civ., pârâta recurentă a susținut că dreptul

reclamantului de a indica valoarea obiectului pricinii nu este absolut,

neputându-se ignora realitatea economică existentă la data chemării în

judecată, acest raționament a fost însușit de un alt complet al Curții de Apel

București într-o speță similară, iar conform art. 129 C. proc. civ. trebuia ca

instanțele să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize

prețuitoare.

Recursul este tardiv declarat

deoarece, deși regulatorul de competență a fost comunicat pârâtei SC C. SA la 1

iunie 2009, această parte a exercitat calea de atac în discuție de abia la 9

iunie 2009, depășind termenul de 5 zile prevăzut de art. 22 alin. (5) C. proc.

civ.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat

de pârâta SC C. SA împotriva sentinței nr. 29 din 18 mai 2009 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2009.