ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9486/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 10 aprilie 2007, reclamanții P.D.A., T.A., N.O.C., P.I.R. și C.A.G. au chemat în judecată pe pârâții B.S., Primăria Municipiului București și SC C. SA, solicitând constatarea nevalabilității titlului statului cu privire la apartamentul nr. 8, situat în imobilul din București, sector 5, precum și obligarea părților adverse la predarea acestui imobil. În motivarea cererii, întemeiată pe art. 480-481 C. civ., reclamanții au susținut că apartamentul revendicat a aparținut autorului lor și a fost preluat de stat conform Decretului nr. 92/1950, care era contrar Constituției din 1948, astfel că înstrăinarea ulterioară a acestui imobil către pârâtul B.S.

nu este valabilă. Judecătoria sectorului 5 București, secția civilă, prin sentința nr. 5514 din 6 septembrie 2007, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, pe considerentul că, potrivit precizărilor făcute de reclamanți la 6 septembrie 2007, valoarea apartamentului revendicat depășește 500.000 lei. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1882 din 16 decembrie 2008, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București și a trimis dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență. S-a reținut că inițial reclamanții au evaluat apartamentul la 75.000 Euro, astfel că declarația lor ulterioară este ineficientă cu privire la stabilirea competenței, mai ales că din relațiile comunicate de organele fiscale rezultă că valoarea de impunere a imobilului revendicat se ridică la 84.500 lei.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 29 din 18 mai 2009, a stabilit competența în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că reclamanții au acționat conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ., astfel că opțiunea lor, chiar subiectivă, este prioritară, iar relațiile comunicate de organele fiscale sunt irelevante, fiind notorie neconcordanța dintre valoarea de impozitare și valoarea de circulație. Pârâta SC C. SA a declarat recurs, prin care a solicitat stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 299-316 C. proc. civ., pârâta recurentă a susținut că dreptul reclamantului de a indica valoarea obiectului pricinii nu este absolut, neputându-se ignora realitatea economică existentă la data chemării în judecată, acest raționament a fost însușit de un alt complet al Curții de Apel București într-o speță similară, iar conform art. 129 C. proc.

civ. trebuia ca instanțele să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize prețuitoare. Recursul este tardiv declarat deoarece, deși regulatorul de competență a fost comunicat pârâtei SC C. SA la 1 iunie 2009, această parte a exercitat calea de atac în discuție de abia la 9 iunie 2009, depășind termenul de 5 zile prevăzut de art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva sentinței nr. 29 din 18 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.