ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința nr. 31/ CA din 8 februarie 2010, Curtea

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca

inadmisibilă excepția de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a

contravențiilor din 22 iulie 2008, întocmit de A.N.M.A.P., excepție invocată de

S.G. și A.V., în dosarul nr. 489/244/2009, în cauza având ca obiect cererea

formulată de C.B.A., de obligare, în solidar, a autorilor excepției de

nelegalitate la plata sumei de 35.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca

urmare a plătirii amenzii aplicate prin procesul-verbal atacat pe calea

excepției de nelegalitate.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în

esență faptul că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai cu privire la

actele care pot forma și obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor

de contencios administrativ or, procesele-verbale de sancționare

contravențională pot fi atacate în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001, cu o plângere ce se soluționează, în primă instanță de

judecătorie, iar nu de către instanța de contencios administrativ indicată în

art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții S.G. și A.V.

au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, reclamanții au susținut că respingerea

ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a unui proces-verbal de

contravenție, invocată de către un terț față de acest act administrativ (având

în vedere că S.G. și A.V. nu sunt persoane menționate în procesul-verbal de

contravenție) dar care manifestă un interes legitim în condițiile în care

împotriva sa autoritatea contravenientă vine cu acțiune în regres, cu scopul

recuperării amenzii contravenționale achitate fără a uza de calea plângerii

contravenționale, echivalează cu nerecunoașterea acestor persoane a dreptului

de a contesta legalitatea și temeinicia actului administrativ în baza căruia li

se solicită contravaloarea prejudiciului (respectiv a amenzii

contravenționale).

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata

A.N.M.A.P. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat cu

consecința menținerii ca legală și temeinică a soluției primei instanțe.

Intimata a arătat, în esență, faptul că, astfel cum în mod corect a reținut și

instanța de fond, procesele verbale contravenționale nu pot fi atacate cu

acțiune directă în fața instanței de contencios administrativ, indiferent dacă

persoana care se consideră vătămată este sau nu, contravenientul, și aplicând

principiul simetriei, acestea nu pot fi atacate în contencios administrativ

nici pe cale de excepție de nelegalitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art. 4 alin. (1) fraza I din Legea nr.

554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

În cauză, este necontestat că obiectul excepției de

nelegalitate îl reprezintă procesul-verbal de constatare a contravențiilor din 22

iulie 2008, întocmit de A.N.M.A.P., prin care C.B.A. a fost sancționată

contravențional cu o amendă de 100.000 lei pentru săvârșirea contravenției

prevăzută de art. 293 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări

publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și

completările ulterioare.

În doctrina de specialitate, precum și în

jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a reținut în mod constant că din coroborarea art. 4 și

art. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe

calea acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de

nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele

administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă

procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepției

de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de

evitare a unei proceduri judiciare speciale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 296 din O.U.G. nr.

34/2006, contravențiilor prevăzute la art. 293 din această ordonanță, le sunt

aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002,

cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că

întrucât competența instanței de contencios administrativ, de a verifica pe

calea excepției legalitatea unui act administrativ, nu poate fi atrasă prin

invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, atunci când este vorba de un act

administrativ pentru modificarea sau desființarea căruia legea specială prevede

o procedură judiciară specială, procesul verbal în cauză, nefiind supus

jurisdicției instanței de contencios administrativ în ceea ce privește atacarea

acestuia pe calea acțiunii directe, nu poate fi supus jurisdicției acesteia

nici pe calea excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.G. și A.V., împotriva

sentinței civile nr. 31/ CA din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie

2010.