ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 31/ CA din 8 februarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor din 22 iulie 2008, întocmit de A.N.M.A.P., excepție invocată de S.G. și A.V., în dosarul nr. 489/244/2009, în cauza având ca obiect cererea formulată de C.B.A., de obligare, în solidar, a autorilor excepției de nelegalitate la plata sumei de 35.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a plătirii amenzii aplicate prin procesul-verbal atacat pe calea excepției de nelegalitate.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență faptul că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai cu privire la actele care pot forma și obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ or, procesele-verbale de sancționare contravențională pot fi atacate în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, cu o plângere ce se soluționează, în primă instanță de judecătorie, iar nu de către instanța de contencios administrativ indicată în art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, reclamanții S.G. și A.V. au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, reclamanții au susținut că respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a unui proces-verbal de contravenție, invocată de către un terț față de acest act administrativ (având în vedere că S.G.

și A.V. nu sunt persoane menționate în procesul-verbal de contravenție) dar care manifestă un interes legitim în condițiile în care împotriva sa autoritatea contravenientă vine cu acțiune în regres, cu scopul recuperării amenzii contravenționale achitate fără a uza de calea plângerii contravenționale, echivalează cu nerecunoașterea acestor persoane a dreptului de a contesta legalitatea și temeinicia actului administrativ în baza căruia li se solicită contravaloarea prejudiciului (respectiv a amenzii contravenționale). Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata A.N.M.A.P. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a soluției primei instanțe.

Intimata a arătat, în esență, faptul că, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, procesele verbale contravenționale nu pot fi atacate cu acțiune directă în fața instanței de contencios administrativ, indiferent dacă persoana care se consideră vătămată este sau nu, contravenientul, și aplicând principiul simetriei, acestea nu pot fi atacate în contencios administrativ nici pe cale de excepție de nelegalitate. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art. 4 alin. (1) fraza I din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate". În cauză, este necontestat că obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă procesul-verbal de constatare a contravențiilor din 22 iulie 2008, întocmit de A.N.M.A.P., prin care C.B.A. a fost sancționată contravențional cu o amendă de 100.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 293 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare.

În doctrina de specialitate, precum și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut în mod constant că din coroborarea art. 4 și art. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepției de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 296 din O.U.G. nr. 34/2006, contravențiilor prevăzute la art. 293 din această ordonanță, le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că întrucât competența instanței de contencios administrativ, de a verifica pe calea excepției legalitatea unui act administrativ, nu poate fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desființarea căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială, procesul verbal în cauză, nefiind supus jurisdicției instanței de contencios administrativ în ceea ce privește atacarea acestuia pe calea acțiunii directe, nu poate fi supus jurisdicției acesteia nici pe calea excepției de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.G. și A.V., împotriva sentinței civile nr. 31/ CA din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2010.