ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1310/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/ F din 29 martie 2010,

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, a dispus predarea

persoanei solicitate STAN C.R., fiul lui C. și M., către autoritățile judiciare

italiene în vederea executării mandatului european nr. 15669/09/RGNR, emis de

Tribunalul Penal din Bologna Italia la 28 ianuarie 2010.

Conform art. 90 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea sus-numitului în vederea predării pe

o durată de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului.

Conform art. 90 alin. (1)

3

din Legea nr. 302/2004 s-a emis de îndată mandat de arestare.

S-a luat act că persoana

solicitată S.C.R. a fost reținută 24 de ore de la 22 februarie 2010, iar cu prilejul

audierii nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut în esență, că, la data de 23 februarie 2010 a fost

înaintat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în conformitate cu

prevederile art. 89 alin. (1) și art. 90 din Legea nr. 302/2004 cu modificările

și completările ulterioare, mandatul european de arestare nr. 15669/09/RGNR din

28 ianuarie 2010, emis de autoritățile judiciare ale Tribunalului Penal din

Bologna – Italia pe numele persoanei solicitate S.C.R., în vederea predării

sus-numitului pentru a fi cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de

favorizare și exploatare continuă a activității de proxenetism în dauna mai

multor persoane, incriminate de C. pen. italian în art. 81, art. 110 alin. (3)

– (8) și (4), și art. 7 din Legea nr. 78/1958, pedepsite cu închisoarea de la 4

la 12 ani și amendă de la 516 la 20.658 de euro.

S-a mai reținut de instanța

de fond că nu există nici unul din motivele de refuz al executării prevăzute de

art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sus-menționatei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată S.C.R. pentru

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen., arătând că există două persoane cu același nume, dar cu date diferite de

stare civilă, că toate persoanele implicate în infracțiune sunt din Târgoviște

și că seamănă chiar și fizic cu persoana care este în realitate autorul

infracțiunii, însă acela are un frate, în timp ce el are o soră.

A mai susținut că nu trebuia

admisă cererea autorităților italiene.

La solicitarea instanței

și-a precizat datele de stare civilă, arătând că este fiul lui C. și M.

A mai arătat că a fost în Italia

cu ocazia arestării sale ca urmare a acuzației de viol, dar după ce

autoritățile italiene s-au lămurit că nu este el persoana căutată a fost lăsat

în libertate și s-a întors acasă.

Recursul este nefondat.

Analizând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că nici unul dintre

acestea nu este de natură a duce la altă soluție, decât cea pronunțată de

instanță, hotărârea fiind legală și temeinică.

Contrar susținerilor

apărării persoanei solicitate, instanța de fond a respectat întocmai procedura

prevăzută de lege în această materie.

Curtea constată că în raport

de prevederile Legii nr. 302/2004, instanța română, investită cu cererea

privind executarea mandatului european de arestare, nu are competența de a

verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea

judiciară emitentă dintr-un stat membru al U.E. și nu poate constata decât că

arestarea persoanei solicitate este dispusă de către autoritățile competente

din statul membru al U.E.

Mandatul european de

arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară

internațională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii

reciproce a hotărârilor judiciare care presupun că decizia unei autorități

judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei

persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte

state membre.

Rațiunea mandatului european

de arestare constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției

pe întreg teritoriul U.E., el reprezentând instrumentul de aducere în fața

justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Așa după cum rezultă din

mandatul de arestare, conținutul faptelor imputate persoanei solicitate se

referă la aceea că în concurs moral și material cu alte persoane, supuse în

același timp cercetărilor, prin nenumărate acțiuni având același scop criminal,

a favorizat și exploatat activitatea de proxenetism în dauna numitelor Ș.E.C.,

B.A.Ș., M.E.V., P.R.P., D.E.C., S.M.E. și M.A., furnizându-le protecție și

pretinzând în schimb suma de 50 de euro zilnic, reprezentând plata locului

ocupat pe stradă.

Din examinarea conținutului

faptelor descrise în mandat, în raport de motivele de refuz ale executării mandatului

de arestare european, enumerate de art. 88 din Legea nr. 302/2004, se constată

că în cauză nu este incident nici unul din aceste motive, care să facă

inadmisibilă executarea mandatului.

Nu în ultimul rând, analizându-se

susținerea persoanei solicitate vizând neconcordanța datelor de stare civilă și

existența unei alte persoane care ar fi în realitate autorul infracțiunii,

Curtea verificând în ședință publică, prin chestionarea persoanei solicitate

asupra datelor sale de stare civilă, a constatat că acestea sunt aceleași cu

cele indicate de către autoritățile italiene în mandatul european de arestare.

Ca atare, sus-numitul S.C.R.,

fiul lui C. și M., este persoana pentru care s-a emis mandatul, și fiind cel pe

care îl solicită autoritățile italiene.

Așa fiind, constatându-se că

au fost respectate procedurile prevăzute de lege și după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul

fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată S.C.R. împotriva sentinței penale nr. 39/

F din 29 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurenta persoană

solicitată la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2010.