ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4838/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 iunie 2008, reclamanta SC T. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat anularea deciziei de retragere a licenței de pază și protecție emisă la data de 23 mai 2008 de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Poliției de Ordine Publică. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că decizia emisă de pârâtă este nelegală, întrucât a depus în termenul prevăzut de lege toate documentele necesare pentru reînnoirea licenței de funcționare ca societate specializată de pază și protecție.

Prin sentința nr. 58/F-C din 11 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea ca nefondată, constatându-se că pârâtul a decis în mod legal să retragă licența de funcționare nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005 eliberată reclamantei, deoarece aceasta nu a depus documentația necesară reînnoirii licenței de funcționare pentru a desfășura activități în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și art. 304/1 C. proc. civ. Recurenta a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele reale pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind rezultatul interpretării greșite a actelor normative indicate în acțiune.

În dezvoltarea acestor critici , s-a arătat că instanța de fond nu a analizat înscrisurile aflate la dosarul cauzei și prin care a dovedit respectarea prevederilor art. 7 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 1010/2004, depunând întreaga documentație necesară pentru reînnoirea licențelor de funcționare. De asemenea, recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere sensul prevăzut în actul normativ susmenționat pentru termenii de retragere, reînnoire, suspendare ori anulare a licențelor de funcționare și nu a exercitat rol activ pentru a determina intimatul să depună la dosar documentele în baza cărora a fost emisă decizia atacată. În ultimele două motive de recurs, hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru aplicarea greșită a Legii nr. 333/2003, a H.G.

nr. 1010/2004 și pentru aprecierea eronată a probelor administrate. Recurenta a considerat că instanța de fond a avut în vedere alți termeni decât cei indicați în cele două acte normative și nu a luat în considerare nici una din probele solicitate, deși acestea erau hotărâtoare pentru soluționarea corectă a cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și de dispozițiile art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, societățile specializate de pază și protecție funcționează în baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române care poate fi reînnoită la fiecare 3 ani.

În normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1010/2004 s-a prevăzut la art. 10 că reînnoirea licențelor se poate solicita cu cel puțin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate. Licența de funcționare nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005 eliberată societății recurente a expirat la data de 24 ianuarie 2008, iar anterior acestei date nu s-a depus documentația necesară pentru reînnoirea licenței de desfășurare a activității de pază a transporturilor și servicii de gardă de corp și consultanță în domeniu. Instanța de fond a analizat toate înscrisurile depuse în cauză, stabilind corect situația de fapt, în raport de care a constatat întemeiat legalitatea deciziei contestate prin acțiune.

Astfel, s-a reținut corect că recurenta-reclamantă a întocmit și a înregistrat documentația în vederea reînnoirii licenței de funcționare la data de 19 martie 2008, după expirarea termenului de valabilitate a licenței nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005, astfel că înscrisurile indicate în recurs nu sunt relevante în soluționarea cauzei. De altfel, nici documentația înregistrată sub nr. 96.414 din 19 martie 2008 la Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea nu cuprinde toate documentele prevăzute de art. 7 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1010/2004 și art. 18 lit. d) din Dispoziția I.G.P.R. nr. 422/2006 pentru reînnoirea licenței de funcționare, respectiv certificatul de atestare fiscală de la D.G.F.P. Vâlcea din care să rezulte că societatea nu are înscrise restanțe financiare către bugetul consolidat de stat și avizele eliberate de Serviciul Poliției de Ordine Publică pentru noii asociați ai societății.

Susținerea din acțiune că întreaga documentație necesară reînnoirii licenței de funcționare a fost depusă la Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea la data de 24 septembrie 2007, anterior expirării duratei de valabilitate a licenței nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005, nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză și nu poate fi reținută ca argument pentru îndeplinirea obligației prevăzută de art. 10 din H.G. nr. 1010/2004 pentru reînnoirea licenței. În atare situație, se constată că sunt nefondate motivele de recurs privind interpretarea și aplicarea greșită a legii, precum și cele prin care s-a criticat aprecierea dată elementelor de fapt dovedite în cauză. De asemenea, este neîntemeiată susținerea recurentei că hotărârea atacată nu cuprinde motivele avute în vedere de instanța de fond și că motivele expuse sunt contradictorii ori străine de natura pricinii.

Considerentele sentinței atacate corespund argumentelor de fapt și de drept pentru care a fost respinsă acțiunea, fiind respectate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privind motivarea hotărârii judecătorești. Instanța de fond a interpretat corect și actul administrativ dedus judecății, al cărui obiect a fost stabilit în raport de dispozițiile Legii nr. 333/2003 care reglementează condițiile retragere, reînnoire, suspendare ori anulare a licențelor de funcționare. Această critică nici nu a fost motivată de recurentă, întrucât nu au fost expuse considerentele pentru care s-a apreciat ca fiind eronată calificarea dată de instanța de fond conținutului deciziei contestate și nici consecințele unei asemenea interpretări asupra soluției pronunțate, în condițiile în care reține că prin acțiune s-a contestat numai îndeplinirea cerințelor legale pentru retragerea licenței de funcționare și nu natura juridică a actului prin care s-a luat această măsură.

Față de motivele prezentate, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 58/F-C din 11 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.