ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 58/F-C din 11 martie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, reținând că pârâtul a decis în mod legal să retragă licența de funcționare nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005 eliberată reclamantei, deoarece aceasta nu a depus documentația necesară reînnoirii licenței de funcționare pentru a desfășura activități în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4838 din 4 noiembrie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte a reținut că licența de funcționare nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005 eliberată societății recurente a expirat la data de 24 ianuarie 2008, iar anterior acestei date nu s-a depus documentația necesară pentru reînnoirea licenței.
Această documentație a fost întocmită și înregistrată la data de 19 martie 2008, după expirarea termenului de valabilitate a licenței nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005. Susținerea din acțiune că întreaga documentație necesară reînnoirii licenței de funcționare a fost depusă la Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea la data de 24 septembrie 2007, nu a fost dovedită, reține instanța de recurs, și nu poate fi reținută ca argument pentru îndeplinirea obligației prevăzută de art. 10 din H.G. nr. 1010/2004 pentru reînnoirea licenței. Împotriva deciziei nr. 4838 din 4 noiembrie 2009, reclamanta SC T. SRL Râmnicu Vâlcea a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc.
civ. Recurentul a susținut, în esență, că decizia atacată este netemeinică și nelegală, întrucât la pronunțarea ei instanța a făcut o gravă greșeală materială, în sensul că a apreciat că recursul a fost tardiv formulat, ori din analiza actelor de la dosar rezultă că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege. Contestatoarea susține că a luat cunoștință de soluția pronunțată prin decizia nr. 4838 din 4 noiembrie 2009 la data de 6 noiembrie 2009 de pe pagina de net a instanței. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată, pentru următoarele considerente: Art. 317 C. proc. civ. deschide calea extraordinară a contestației în anulare împotriva hotărârilor definitive, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina n-a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când judecata s-a făcut fără competență.
Această cale de atac este o aplicare a principiului contradictorialității în procesul civil, care cerere ca judecarea procesului, în toate fazele sale, să se facă cu regulata citare a părților, spre a le da putința să-și apere interesele. Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Motivul pentru care contestatoarea a solicitat retractarea deciziei nr. 4838 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu se încadrează în ipotezele juridice reglementate pentru calea extraordinară de atac exercitată.
În cauză, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de recurentă și a dispus respingerea acestuia ca nefondat. Faptul că pe pagina de net a instanței a apărut o altă soluție, respectiv că recursul a fost respins ca tardiv, este o eroare care nu afectează soluția pronunțată în cauză și nu se înscrie în motivele limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute expres în art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC T. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 4838 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.