ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 58/F-C
din 11 martie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată
acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, reținând
că pârâtul a decis în mod legal să retragă licența de
funcționare nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005 eliberată reclamantei,
deoarece aceasta nu a depus documentația necesară reînnoirii
licenței de funcționare pentru a desfășura
activități în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor
și protecția persoanelor.
Recursul declarat de reclamantă
împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de către Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4838 din 4 noiembrie 2009.
Pentru a pronunța această
hotărâre Înalta Curte a reținut că licența de
funcționare nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005 eliberată
societății recurente a expirat la data de 24 ianuarie 2008, iar
anterior acestei date nu s-a depus documentația necesară pentru
reînnoirea licenței. Această documentație a fost întocmită
și înregistrată la data de 19 martie 2008, după expirarea
termenului de valabilitate a licenței nr. 0123/P din 24 ianuarie 2005.
Susținerea din acțiune că
întreaga documentație necesară reînnoirii licenței de
funcționare a fost depusă la Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea la data de 24 septembrie 2007, nu a fost dovedită, reține instanța
de recurs, și nu poate fi reținută ca argument pentru
îndeplinirea obligației prevăzută de art. 10 din H.G. nr. 1010/2004
pentru reînnoirea licenței.
Împotriva deciziei nr. 4838 din 4
noiembrie 2009, reclamanta SC T. SRL Râmnicu Vâlcea a formulat contestație
în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ.
Recurentul a susținut, în
esență, că decizia atacată este netemeinică și
nelegală, întrucât la pronunțarea ei instanța a făcut o
gravă greșeală materială, în sensul că a apreciat
că recursul a fost tardiv formulat, ori din analiza actelor de la dosar
rezultă că recursul a fost declarat și motivat în termenul
prevăzut de lege.
Contestatoarea susține că a
luat cunoștință de soluția pronunțată prin
decizia nr. 4838 din 4 noiembrie 2009 la data de 6 noiembrie 2009 de pe pagina
de net a instanței.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca
nefondată, pentru următoarele considerente:
Art. 317 C. proc. civ. deschide calea
extraordinară a contestației în anulare împotriva hotărârilor
definitive, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a
judecat pricina n-a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii
și când judecata s-a făcut fără competență.
Această cale de atac este o aplicare a
principiului contradictorialității în procesul civil, care cerere ca
judecarea procesului, în toate fazele sale, să se facă cu regulata
citare a părților, spre a le da putința să-și apere
interesele.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când
instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis
din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau
de casare.
Motivul pentru care contestatoarea a
solicitat retractarea deciziei nr. 4838 din 4 noiembrie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, nu se încadrează în ipotezele
juridice reglementate pentru calea extraordinară de atac exercitată.
În cauză, instanța de recurs a
analizat toate motivele de recurs invocate de recurentă și a dispus
respingerea acestuia ca nefondat.
Faptul că pe pagina de net a
instanței a apărut o altă soluție, respectiv că
recursul a fost respins ca tardiv, este o eroare care nu afectează
soluția pronunțată în cauză și nu se înscrie în
motivele limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Față de considerentele expuse,
constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute expres în
art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta
contestație în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de SC T. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 4838 din 4
noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 28 ianuarie 2010.