ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 144 din 6 iunie 2008 a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta E.M. CMM, formulată în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative -

Inspectoratul General al Poliției Române (M.I.R.A. – I.G.P.R.), având ca obiect

anularea deciziei emise de această autoritate, de respingere a cererii

reclamantei de reînnoire a licenței de funcționare nr. 452/P din 12 aprilie 2005,

comunicată prin adresa nr. 60704/S3NG din 28 martie 2008 și obligarea pârâtei

la îndeplinirea acestei operațiuni.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta, societate cooperatistă, a fost

autorizată, conform licenței de funcționare nr. 452/P din 12 aprilie 2005, să

efectueze activități de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor ca și

activități de consultanță, fiind reorganizată conform Legii nr. 1/2005, privind

organizarea și funcționarea cooperației.

Pârâtul a respins

solicitarea reclamantei de reînnoire a licenței de funcționare, motivat de

împrejurarea că societatea este organizată ca societate cooperatistă, forma sa

de organizare nefiind corespunzătoare prevederilor art. 20 din Legea nr. 333/2003,

potrivit cu care societățile specializate de pază și protecție sunt societăți

comerciale private care se constituie și funcționează potrivit legislației

comerciale, respectiv potrivit Legii nr. 31/1990.

Instanța de fond, reținând

că reclamanta nu îndeplinește condiția expresă prevăzută de Legea nr. 333/2003,

în sensul de-a fi organizată ca societate comercială, a considerat că

respingerea de către pârât a cererii de reînnoire a licenței de funcționare

este legală, apreciind totodată că existența aceleiași forme de organizare și

la data emiterii licenței de funcționare nu este de natură a determina

reînnoirea acesteia prin încălcarea repetată a dispozițiilor legale aplicabile.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs reclamanta E.M. CMM, arătând că instanța de

fond în mod greșit a respins acțiunea sa.

În esență, prin motivele de

recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a omis

faptul că organizarea sa, ca societate cooperatistă, era existentă și la data

emiterii licenței inițiale, Legea nr. 1/2005 intrând în vigoare ulterior și

neavând decât rolul reorganizării activității și nicidecum a schimbării formei

de organizare.

S-a mai arătat că în ciuda

faptului că societatea este organizată ca societate cooperatistă, relațiile existente

între aceasta și terțele persoane sunt pur și simplu relații comerciale, mai cu

seamă că și societățile cooperatiste se înscriu în Registrul Comerțului.

Intimatul-pârât I.G.P.R. a

formulat întâmpinare la recursul reclamantei-recurente, arătând că instanța de

fond a pronunțat o sentință legală și temeinică în condițiile în care s-a

reținut că societatea recurentă nu îndeplinește cumulativ toate condițiile

prevăzute de Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor bunurilor, valorilor

și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, respectiv

au fost încălcate prevederile art. 20 alin. (1) ce impun ca astfel de societăți

să fie societăți comerciale private care se constituie și funcționează potrivit

legislației comerciale.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând

sentința atacată prin prisma prevederilor legale incidente și sub toate

aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ. și raportat la criticile recurentei,

circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reține că nu subzistă motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate

de instanța de fond, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin actul administrativ

contestat, emis de intimatul M.I.R.A. - I.G.P.R., respectiv adresa nr. 60704/53/VG

din 28 martie 2008, s-a comunicat recurentei-reclamante refuzul de reînnoire a

licenței sale de funcționare, motivat de împrejurarea că forma sa de

organizare, de tip cooperatist, nu se încadrează în prevederile art. 20 din

Legea nr. 333/2003.

În acord cu cele reținute și

de instanța de fond, Înalta Curte constată că în mod justificat s-a apreciat că

refuzul autorității pârâte de a proceda la reînnoirea licenței de funcționare a

societății reclamante, nr. 452/P, emisă la 12 aprilie 2005, cu valabilitate

pentru o durată de 3 ani este legal și emis în conformitate cu prevederile

legale aplicabile, fără exces de putere.

Potrivit art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și

protecția persoanelor, cu modificările ulterioare, societățile specializate de

pază și protecție sunt societăți comerciale private care se constituie și

funcționează potrivit legislației comerciale, în baza licenței eliberate de I.G.P.R.,

ce poate fi reînnoită la fiecare 3 ani.

Societatea recurentă nu este

constituită și nu funcționează ca societate comercială privată, fiind

reorganizată, astfel cum de altfel necontestat s-a și reținut, ca societate

cooperatistă, în temeiul Legii privind organizarea și funcționarea cooperației,

nr. 1/2005. Împrejurarea că aceasta era forma de organizare a societății

recurente și la data emiterii licenței inițiale, astfel cum s-a susținut prin

motivele de recurs, nu este de natură a înlătura legalitatea măsurii contestate

în cauză, căci nu se poate acredita ideea că un act, emis inițial cu eventuala

nesocotire a prevederilor legale, trebuie menținut, prin perpetuarea unor

ilegalități.

Reținând așadar că refuzul

autorității intimate de reînnoire a unei autorizații de funcționare este pe

deplin justificat întrucât corect s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele

legale pentru emiterea actului solicitat, raportat la prevederile aplicabile,

respectiv art. 20 din Legea nr. 333/2003, Înalta Curte, constatând netemeinicia

criticilor recurentei, în temeiul art. 712 C. proc. civ. va respinge ca

nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de E.M. CMM, împotriva sentinței nr. 144 din 6 iunie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2009.