ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 144 din 6 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta E.M. CMM, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției Române (M.I.R.A. – I.G.P.R.), având ca obiect anularea deciziei emise de această autoritate, de respingere a cererii reclamantei de reînnoire a licenței de funcționare nr. 452/P din 12 aprilie 2005, comunicată prin adresa nr. 60704/S3NG din 28 martie 2008 și obligarea pârâtei la îndeplinirea acestei operațiuni.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta, societate cooperatistă, a fost autorizată, conform licenței de funcționare nr. 452/P din 12 aprilie 2005, să efectueze activități de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor ca și activități de consultanță, fiind reorganizată conform Legii nr. 1/2005, privind organizarea și funcționarea cooperației. Pârâtul a respins solicitarea reclamantei de reînnoire a licenței de funcționare, motivat de împrejurarea că societatea este organizată ca societate cooperatistă, forma sa de organizare nefiind corespunzătoare prevederilor art. 20 din Legea nr. 333/2003, potrivit cu care societățile specializate de pază și protecție sunt societăți comerciale private care se constituie și funcționează potrivit legislației comerciale, respectiv potrivit Legii nr. 31/1990.

Instanța de fond, reținând că reclamanta nu îndeplinește condiția expresă prevăzută de Legea nr. 333/2003, în sensul de-a fi organizată ca societate comercială, a considerat că respingerea de către pârât a cererii de reînnoire a licenței de funcționare este legală, apreciind totodată că existența aceleiași forme de organizare și la data emiterii licenței de funcționare nu este de natură a determina reînnoirea acesteia prin încălcarea repetată a dispozițiilor legale aplicabile. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta E.M. CMM, arătând că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea sa.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a omis faptul că organizarea sa, ca societate cooperatistă, era existentă și la data emiterii licenței inițiale, Legea nr. 1/2005 intrând în vigoare ulterior și neavând decât rolul reorganizării activității și nicidecum a schimbării formei de organizare. S-a mai arătat că în ciuda faptului că societatea este organizată ca societate cooperatistă, relațiile existente între aceasta și terțele persoane sunt pur și simplu relații comerciale, mai cu seamă că și societățile cooperatiste se înscriu în Registrul Comerțului. Intimatul-pârât I.G.P.R.

a formulat întâmpinare la recursul reclamantei-recurente, arătând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică în condițiile în care s-a reținut că societatea recurentă nu îndeplinește cumulativ toate condițiile prevăzute de Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, respectiv au fost încălcate prevederile art. 20 alin. (1) ce impun ca astfel de societăți să fie societăți comerciale private care se constituie și funcționează potrivit legislației comerciale. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma prevederilor legale incidente și sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc.

civ. și raportat la criticile recurentei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reține că nu subzistă motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în considerarea celor în continuare arătate. Prin actul administrativ contestat, emis de intimatul M.I.R.A. - I.G.P.R., respectiv adresa nr. 60704/53/VG din 28 martie 2008, s-a comunicat recurentei-reclamante refuzul de reînnoire a licenței sale de funcționare, motivat de împrejurarea că forma sa de organizare, de tip cooperatist, nu se încadrează în prevederile art. 20 din Legea nr. 333/2003.

În acord cu cele reținute și de instanța de fond, Înalta Curte constată că în mod justificat s-a apreciat că refuzul autorității pârâte de a proceda la reînnoirea licenței de funcționare a societății reclamante, nr. 452/P, emisă la 12 aprilie 2005, cu valabilitate pentru o durată de 3 ani este legal și emis în conformitate cu prevederile legale aplicabile, fără exces de putere. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările ulterioare, societățile specializate de pază și protecție sunt societăți comerciale private care se constituie și funcționează potrivit legislației comerciale, în baza licenței eliberate de I.G.P.R., ce poate fi reînnoită la fiecare 3 ani.

Societatea recurentă nu este constituită și nu funcționează ca societate comercială privată, fiind reorganizată, astfel cum de altfel necontestat s-a și reținut, ca societate cooperatistă, în temeiul Legii privind organizarea și funcționarea cooperației, nr. 1/2005. Împrejurarea că aceasta era forma de organizare a societății recurente și la data emiterii licenței inițiale, astfel cum s-a susținut prin motivele de recurs, nu este de natură a înlătura legalitatea măsurii contestate în cauză, căci nu se poate acredita ideea că un act, emis inițial cu eventuala nesocotire a prevederilor legale, trebuie menținut, prin perpetuarea unor ilegalități.

Reținând așadar că refuzul autorității intimate de reînnoire a unei autorizații de funcționare este pe deplin justificat întrucât corect s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele legale pentru emiterea actului solicitat, raportat la prevederile aplicabile, respectiv art. 20 din Legea nr. 333/2003, Înalta Curte, constatând netemeinicia criticilor recurentei, în temeiul art. 712 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.M. CMM, împotriva sentinței nr. 144 din 6 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.