ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3030/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3030/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

A

supra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 387 din

29 aprilie 2002 a Tribunalului Dâmbovița

s-a admis în parte acțiunea petenților D.C.G.I.

, D.V., H.M.D.G.,

S.I.S.

împotriva pârâtului Spitalul Rural Nicolești,

dispunându-se obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilelor

compuse din două corpuri de clădire („Interne" și „Pediatrie")

și

terenul aferent acestora, în suprafață de

2,67 ha, astfel cum au fost

identificate

în expertiză și schițele anexă întocmite de expert A.D.

în dosarul nr. 11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște,

imobile situate în Movila, comuna Nicolești, județul Dâmbovița.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut

următoarele:

S-a

reținut că petenții au făcut dovada că sunt moștenitorii

defuncților E.D., H.A., fiicele defuncților

I.M. și A.M., care au fost proprietarii imobilului

solicitat, anume cele două clădiri în care funcționează secțiile de

„Interne" și „Pediatrie" ale Spitalului

Rural Nicolești și pentru terenul

de

2,67 ha aferent și îngrădit - prin certificatele de moștenitor depuse în copie

la dosar și prin actele de proprietate: contractul de vânzare-

cumpărare

autentificat și transcris la Grefa Tribunalului Ilfov sub nr. 9777 la 23 iunie

1939 la același tribunal.

S-a

reținut că din aceste acte reiese cu claritate, că imobilele

solicitate de petenți au fost proprietatea

bunicilor acestora, terenul

aferent

celor două construcții și acele construcții figurând în schițele de

plan

întocmite cu ocazia partajului din 1939.

A mai

reieșit din probatoriul administrat, că imobilele nu au fost

preluate cu

vreun titlu de către stat, că până în anul 1955 Centrul

Școlar Silvic Periș a avut contract de închiriere pentru aceste clădiri

cu

autorii petenților, dată după

care, prin organizarea administrativă a

zonei, ele au rămas în teritoriul comunei Nicolești, județul Dâmbovița,

în ele funcționând Spitalul Rural al

comunei Nicolești.

Aceste

imobile - construcții și teren, au fost identificate prin

raportul de expertiză și schițele anexă, întocmit

de expert A.D.

în dosarul nr.

11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște, dosar în

care petenții au

promovat o acțiune în revendicarea imobilelor, suspendată la 24 aprilie 2001 în

baza art. 47 pct. 1 din Legea

nr. 10/2001;

raportul de expertiză întocmit în acest dosar identifică

clădirile ca figurând în inventarul spitalului,

una sub denumirea de

„Interne",

conform schiței 2, cealaltă „Pediatrie", conform schiței 3,

precum și terenul aferent și îngrădit, în

suprafață de 2,67 ha.

Cu ocazia cercetării locale, s-a

constatat că imobilul „Interne" era folosit de personalul de specialitate,

având paturi pentru bolnavi și câțiva pacienți, însă cealaltă clădire

„Pediatrie" se găsea într-o evidentă stare de degradare, cu geamurile

sparte, cu... dezafectat, într-o încăpere a parterului funcționând o farmacie

particulară.

Având în vedere probatoriile administrate

în cauză, tribunalul a reținut că petenții au făcut dovada că sunt succesorii

proprietarilor imobilelor solicitate a le fi restituite, că autorii lor au fost

proprietarii acestor imobile, că imobilele au fost preluate fără titlu, astfel

că nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001 privitoare la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fiind

îndreptățiți să primească în natură imobilele, așa cum au fost ele identificate

prin expertiza și schițele anexe întocmite de expertul A.D. în dosarul nr.

11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște.

Tribunalul nu a putut reține ca

întemeiată susținerea pârâtului Spitalul Rural Nicolești potrivit căreia

imobilele și terenul aferent acestora au intrat în domeniul privat al comunei,

în temeiul Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic

prin hotărârea Consiliului Local Nicolești nr. 22/1999, întrucât, potrivit

art.6 din această lege „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau

unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989, adică au intrat în proprietatea statului în

temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției, a Tratatelor

internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data

preluării lor de către stat", iar „bunurile preluate de stat fără un titlu

valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă

nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".

A reieșit deci, că nu este suficientă

doar o hotărâre a conciliului local al unei unități administrativ-teritoriale

de trecere în proprietate privată a unui asemenea imobil, dacă aceasta nu se

fundamentează pe dobândirea lui de către stat, printr-un titlu valabil, ceea ce

nu se regăsește în cauza de față, în care imobilele au fost preluate fără

titlu.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel Spitalul Nicolești, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în

sensul că prin Hotărârea nr. 22/1999 a Consiliului local al comunei Nicolești,

imobilele revendicate au fost trecute în proprietatea comunei Nicolești, ceea

ce face ca apelantul. Să fie doar un deținător al acestui imobil, fiind lipsit

de calitate procesuală pasivă.

Prin

decizia nr. 69 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești s-a respins

ca

nefondat apelul formulat.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că

apelantul-pârât

este persoana juridică în a cărei folosință se află

imobilele revendicate și care are personalitate juridică și calitate

procesuală

pasivă.

Se precizează de instanța de apel că

apelantul are calitate

procesuală pasivă

întrucât, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001,

notificarea se adresează persoanei juridice

deținătoare a imobilului

pentru care se solicită retrocedarea ori

despăgubiri, iar în speță, apelantul este cel care deține imobilul.

De

asemenea, s-a precizat că aspectul invocat prin motivele de apel, vizând

împrejurarea că titulara dreptului de proprietate asupra

imobilelor revendicate ar fi Consiliul local al

comunei Nicolești, a fost

analizat de

către instanța de fond care a constatat, în temeiul art. 6 din

Legea nr.

213/1998, că decizia de trecere în patrimoniul privat al

primăriei este lipsită de orice eficiență

juridică pentru că imobilul a fost

preluat de stat fără titlu.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs apelantul-pârât Spitalul Rural Nicolești.

In motivarea cererii de recurs a fost

reiterată excepția lipsei

calității

procesuale pasive invocată în fazele procesuale anterioare în

baza

Hotărârii nr. 22/1999 a Consiliului local Nicolești, prin care

imobilul în litigiu a fost trecut în domeniul

public local.

S-a susținut de recurent că această

hotărâre administrativă nu

este lipsită de

eficiență juridică deoarece nu a fost anulată de către

emitent și nici

nu a fost constatată nulitatea prin hotărâre judecătorească.

Prin încheierea interlocutorie pronunțată

în condițiile art. 28

alin. (3) C. proc.

civ., Curtea a dispus citarea în cauză, în calitate

de recurenți-pârâți, a Centrului Medico-Social Nicolești,

în calitate de

continuator al

Spitalului Rural Nicolești, a Consiliului local Nicolești și

a Primăriei

comunei Nicolești.

Recurentul Centrul Medico-Social Nicolești

a depus în

completarea motivului inițial de

recurs precizări, în cuprinsul cărora a susținut nelegalitatea soluției de

restituire în natură a construcțiilor noi

edificate de recurent și a

suprafețelor de teren aferente acestora,

invocând

prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost

modificate

prin Legea nr. 247/2005.

Prin

decizia nr. 1682 din 22 februarie 2007 s-a admis recursul declarat de

pârâtul

Spitalul Rural Nicolești, continuat de Centrul de Asistență Medico-Socială Nicolești,

Consiliul Local Nicolești și Primăria

comunei

Nicolești, s-a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la

aceeași

instanță.

Pentru a pronunța această decizie,

s-a reținut că motivul formulat

de Spitalul Rural Nicolești, antecesorul

Centrului Medico-Social Nicolești, privind lipsa calității procesuale pasive de

unitate

deținătoare, nu a mai fost susținut

cu ocazia dezbaterilor și nu este

fondat.

S-a

reținut că Centrul Medico-Social Nicolești a fost înființat prin

reorganizarea

Spitalului Rural Nicolești, în baza art. 11 din O.G.

nr. 70/2002, dar și a prevederilor H.G. nr. 412/2003, care îi conferă

nu

doar un simplu drept de folosință asupra bunurilor aferente

funcționării sale, ci chiar dreptul de administrare.

Se apreciază că impreciziunea și

imprevizibilitatea actelor normative menționate justifică în prezenta cauză

aprecierea că au

calitate de unitate

deținătoare, atât Centrul Medico-Social Nicolești, cât

și unitatea

administrativ-teritorială.

S-a

mai arătat în decizie că la termenul de dezbateri, recurentul a

invocat lipsa calității reclamanților de persoane

îndreptățite, respectiv

lipsa

calității procesuale active de a pretinde restituirea imobilului, iar

în

susținerea motivului de ordine publică, s-a depus contractul de schimb

autentificat sub nr. 1294/1941, intervenit între Primăria comunei Vulpești -

județul Ilfov și bunicii reclamanților – I. și

A.M. - cu privire la două suprafețe de teren (7489 mp

terenul

oferit la schimb de primărie și 7493 mp terenul familiei M.).

Reține

instanța de recurs că s-a depus contractul autentificat sub

nr.

1166/1945, act de comodat, prin care moștenitoarele defunctului

I.M. au dat în folosință Ministerului Sănătății

și Ocrotirii

Sociale, pe o durată de

29 ani, începând de la 23 aprilie 1943, cu titlu gratuit, imobilul construcție,

a cărui compunere este consemnată în cuprinsul contractului, edificat pe

terenul primit în cadrul imobiliar

efectuat în anul 1941.

Prin

concluziile scrise formulate de intimatul-reclamant S.I.S.

, acesta nu a contestat că, în realitate,

titlurile care atestă

titlurile de proprietate ale autorilor asupra

imobilului solicitat în

procedura Legii nr.

10/2001 sunt cele depuse de recurent la termenul

de dezbateri și nu titlurile invocate inițial prin notificare și care

au fost

avute în vedere de instanțele anterioare.

S-a

reținut de către instanța de recurs că intimații-reclamanți sunt

persoane

îndreptățite, în calitate de moștenitori ai proprietarilor

deposedați abuziv prin nerestituirea imobilului,

la expirarea termenului

prevăzut în

contractul de comodat, discutabilă fiind întinderea și felul

măsurilor reparatorii ce li se cuvin a fi acordate

în temeiul legii speciale

de reparație.

A

precizat instanța de recurs că, în condițiile în care în cuprinsul

contractului

de comodat se arată că imobilul se compune dintr-un

singur corp de clădire alcătuit dintr-un total de 22 camere, se impune

suplimentarea probatoriului, efectuarea unei

expertize de specialitate pentru identificarea și individualizarea clădirii

proprietatea autorilor

reclamanților, în raport de titlurile de

proprietate depuse în cadrul

probei cu

înscrisuri, în etapa procesuală a recursului, în limitele căreia

se justifică restituirea în natură, conform art. 16

din Legea nr. 10/2001,

modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005 și art. 10 din același

act normativ.

Urmare

a deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Ploiești

și înregistrat sub

nr. 1540/42/2007.

Pe linia deciziei de casare, la termenul

de judecată din 2 octombrie 2007, s-a încuviințat pentru apelanții-pârâți proba

cu

expertiză tehnică de specialitate, având

ca obiective identificarea,

individualizarea

clădirii proprietatea reclamanților, în raport de titlurile

de

proprietate depuse la dosar.

Expertiza

dispusă de instanța de apel a fost efectuată de expert

I.M.

Astfel,

prin decizia civilă nr. 268 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Ploiești s-a respins ca nefondat apelul pârâtului

Spitalul Rural Nicolești

continuat

de Centrul Medico-Social Nicolești, Consiliul local Nicolești

și

Primăria comunei Nicolești.

Pentru

a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele:

Examinând

sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a

actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere

decizia nr. 1682/2007 a Înalt

ei Curți de Casație și Justiție, precum și

dispozițiile legale incidente, Curtea va reține că apelul este nefondat,

potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Așa cm

a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de

casare nr. 1682 din 22 februarie 2007, chiar

dacă, la data promovării cererii de chemare în judecată, față de Hotărârea nr. 22/1999

a Consiliului local Nicolești, imobilul era atestat ca făcând parte din

bunurile proprietate publică a localității, transmisiunile ulterioare,

repetate, prin acte

administrative ce privesc atât titularul dreptului

de administrare,

precum și reorganizarea

Spitalului Rural Nicolești în Centrul Medico-

Social Nicolești,

instituție publică cu personalitate juridică, aflată, conform art. 1 din HG.

nr. 412/2003, în subordinea autorităților administrației publice locale, exclud

incidența în cauză a motivului privind lipsa calității procesuale pasive.

Centrul Medico-Social Nîculești a fost

înființat prin reorganizarea Spitalului Rural Nicolești, în baza art. 11 din

O.G. nr. 70/2002, dar și a prevederilor H.G. nr. 412/2003, care îi conferă nu

numai un simplu drept de folosință a bunurilor afectate funcționării sale, ci

chiar dreptul de administrare.

Instanța de apel a mai reținut problema

lipsei calității procesuale pasive, invocată de către apelantă, a fost rezolvată

de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, menționând

în mod expres că prin impreciziunea și imprevizibilitatea actelor menționate

justifică aprecierea că au calitate de unitate deținătoare atât Centrul Social Nicolești,

cât și unitatea administrativ-teritorială.

Expertul I.M., în lucrarea efectuată, a

arătat că imobilul construcție este alcătuit din zidărie din cărămidă, cu

subsol, parter și etaj, cu șarpantă din lemn acoperită cu tablă, cu finisaje

medii.

In aceeași expertiză

se menționează că prin procesului-verbal nr. 1166/1945 se predă Statului Român

o clădire complet terminată, compusă din 22 camere, cu instalație electrică,

apă curentă, canal, WC, sobe de teracotă, parchet în camerele de locuit și

mozaic în camerele de consultație și în dependințe, obloane rulante la

ferestre.

Ca urmare a

formulării de obiecțiuni de către apelanții-pârâți și încuviințate de instanța

de apel în ședința din 22 mai 2008, expertul I.M. a făcut lucrarea, precizând

că în actul de comodat s-a specificat că suprafața terenului este de 7494 mp.

De asemenea, s-a

arătat că în conformitate cu actul de comodat, construcția identificată pe

teren ca fiind secția internă este alcătuită din demisol, parter și etaj, cu o

structură din cărămidă, cu planșee din beton armat și tâmplărie din lemn, cu

șarpantă din lemn și învelitoare din tablă, finisajele interioare fiind medii,

pardoselile fiind în cea mai mare parte, din mozaic.

Expertul precizează

în refacerea la raportul de expertiză că în curtea care are suprafața de 2,67

ha, se mai găsesc și alte construcții în afară de cea evaluată, respectiv o

centrală termică construită în anul 1974 de către primărie, în prezent

dezafectată și folosită ca depozit, iar pe cealaltă parte a accesului la secția

interne, se găsește un șopron cu o vechime de cea 13-15 ani, precum și fosta

secție pediatrie, în cea mai mare parte nefolosită, deoarece din lipsa banilor

nu se pot face reparațiile necesare.

P

otrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 74/2007, în situația

imobilelor având

destinația arătată în

anexa nr. 2 lit. a pct. 2, care face parte integrantă din

prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și

nemijlocit activităților de

interes

public de sănătate, foștilor proprietari sau moștenitorilor li se

restituie imobilul în proprietate cu obligația de

a-i menține afectațiunea

pe o perioadă de până la 5 ani.

Și în Hotărârea nr. 250/2007

de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001, în

art. 16.1 se menționează că dispoziția de restituire în

natură trebuie

să cuprindă obligația expresă a proprietarului de a

menține afectațiunea imobilului restituit și termenul până la care îi

revine

această obligație.

Întrucât

în motivele de apel nu s-a contestat nici calitatea de proprietari a autorilor

moștenitorilor asupra imobilelor în litigiu, nici

întinderea acestui drept de

proprietate, s-a reținut că petenții-intimați

sunt îndreptățiți la restituirea imobilului format din 2 corpuri de

clădire, „Interne" și „Pediatrie", identificate atât la instanța de

fond,

cât și la instanța de apel după

casare, precum și terenului de 2,67 ha,

astfel cum a fost identificat de către expertul A.D. la

instanța

de fond, filele 75-79.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâții Centrul

Medico-Social

Nicolești, Consiliul local Nicolești, Primăria comunei Nicolești solicitând în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

modificarea ei în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost

formulat.

Criticile

aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei

sub următoarele aspecte:

Se susține că

instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., față

de recomandările deciziei civile

nr. 69 din 15

iulie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de

proprietate intelectuală.

Se

mai susține că raportat la decizia sus evocată, instanța de apel

a interpretat greșit actul dedus

judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) atât în privința numărului de clădiri

cât și a suprafeței de teren

aferente, în condițiile în care pe teren se mai găsesc și alte

construcții

edificate de Primărie.

Se

mai susține că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei

legal și este nemotivată în fapt și în drept.

Se

mai susține că în dispozitiv instanța nu dispune obligația ce

decurge din art. 16 pct. 1 a

H.G. nr. 250/2007, deși se impunea această

obligație a proprietarului de a menține

afectațiunea imobilului restituit.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs

invocate, dar și raportat la

dispozițiile art. 315 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

următoarele:

Potrivit

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârea instanței de

recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe, sunt obligatorii

pentru judecătorii fondului.

Astfel,

soluția consacrată de art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

are și justificare deplină și o

legitimare ce decurge din chiar rațiunea

controlului judiciar, dispozițiile legale sus evocate

limitând însă

obligativitatea deciziei

instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea

administrării unor probe.

Ca

atare, modul de interpretare a unui text de lege în aplicarea

unui anumit principiu de drept,

în condițiile determinate de instanța de

recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului,

iar instanța în

rejudecare

nu poate face o altă interpretare sau aplicare a legii.

Astfel

raportând cele expuse la dispozițiile obligatorii rezultate

din decizia civilă nr. 1682 din 22 februarie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă, prin care s-a casat hotărârea

anterioară și s-a

trimis cauza spre

rejudecare instanței de apel, este de reținut că instanța în rejudecare s-a

conformat îndrumărilor date prin decizia de casare.

Or,

prin decizia de casare s-a reținut că reclamanții sunt persoane

îndreptățite în calitate de moștenitori ai

proprietarilor deposedați anterior prin nerestituirea imobilului.

Problemele

de drept dezlegate de instanța de casare cuprinse în

decizia sus evocată vizează

atât calitatea procesuală pasivă a Centrului

Medico-Social Nicolești cât și natura juridică a actului juridic

autentificat sub nr. 1166/1945, ce este

caracterizat ca fiind un act de

comodat

ce cuprinde clauze specifice (art. 1560 C. civ.), respectiv

perioada de timp pentru care s-a convenit între

părțile contractante

remiterea spre folosință gratuită a imobilului.

Față de dispozițiile

instanței de recurs, în rejudecare s-a

suplimentat

probatoriul prin efectuarea unei expertize de specialitate

pentru identificarea și individualizarea

imobilului din litigiu în raport de

titlurile

de proprietate depuse în cadrul probei cu înscrisuri, în limitele căreia se

justifică restituirea în natură conform prevederilor art. 16 din

Legea

nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 247/2005 și art. 10 din același act

normativ.

Cum instanța de apel

s-a conformat tuturor problemelor de

drept

dezlegate prin decizia de casare precum și îndrumărilor în ce

privește necesitatea suplimentării probatoriului prin

efectuarea

expertizei a cărei directivă a fost stabilită prin decizia de

casare, urmează a fi înlăturate susținerile recurentei în ce privește

nerespectarea dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ.

In

condițiile în care imobilul din litigiu face parte din cele vizate de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, obligația de menținere a

afectațiunii pe termenul stabilit decurge din dispozițiile exprese și

imperative ale legii.

Ca atare, câtă vreme

dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea

nr.

10/2001 impun foștilor proprietari sau după caz moștenitorilor

acestora, obligația de a menține afectațiunea

imobilului restituit pe o

perioadă

stabilită în anexa nr. 2, nu sunt fondate nici celelalte motive de

recurs, invocate prin prisma dispozițiilor art. 304

pct. 6 C. proc. civ.

Hotărârea instanței

de apel întrunind cerințele art. 261 C. proc. civ.

, nu este prezent nici motivul de recurs ce vizează

nemotivarea

hotărârii.

Așa

fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâții Centrul

Medico-Social Nicolești,

Consiliul Local Nicolești și Primăria comunei

Nicolești împotriva deciziei nr. 268 din 25

noiembrie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 mai 2010.