ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3030/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 387 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Dâmbovița s-a admis în parte acțiunea petenților D.C.G.I. , D.V., H.M.D.G., S.I.S. împotriva pârâtului Spitalul Rural Nicolești, dispunându-se obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilelor compuse din două corpuri de clădire („Interne" și „Pediatrie") și terenul aferent acestora, în suprafață de 2,67 ha, astfel cum au fost identificate în expertiză și schițele anexă întocmite de expert A.D. în dosarul nr. 11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște, imobile situate în Movila, comuna Nicolești, județul Dâmbovița. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: S-a reținut că petenții au făcut dovada că sunt moștenitorii defuncților E.D., H.A., fiicele defuncților I.M.

și A.M., care au fost proprietarii imobilului solicitat, anume cele două clădiri în care funcționează secțiile de „Interne" și „Pediatrie" ale Spitalului Rural Nicolești și pentru terenul de 2,67 ha aferent și îngrădit - prin certificatele de moștenitor depuse în copie la dosar și prin actele de proprietate: contractul de vânzare- cumpărare autentificat și transcris la Grefa Tribunalului Ilfov sub nr. 9777 la 23 iunie 1939 la același tribunal.

S-a reținut că din aceste acte reiese cu claritate, că imobilele solicitate de petenți au fost proprietatea bunicilor acestora, terenul aferent celor două construcții și acele construcții figurând în schițele de plan întocmite cu ocazia partajului din 1939. A mai reieșit din probatoriul administrat, că imobilele nu au fost preluate cu vreun titlu de către stat, că până în anul 1955 Centrul Școlar Silvic Periș a avut contract de închiriere pentru aceste clădiri cu autorii petenților, dată după care, prin organizarea administrativă a zonei, ele au rămas în teritoriul comunei Nicolești, județul Dâmbovița, în ele funcționând Spitalul Rural al comunei Nicolești. Aceste imobile - construcții și teren, au fost identificate prin raportul de expertiză și schițele anexă, întocmit de expert A.D.

în dosarul nr. 11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște, dosar în care petenții au promovat o acțiune în revendicarea imobilelor, suspendată la 24 aprilie 2001 în baza art. 47 pct. 1 din Legea nr. 10/2001; raportul de expertiză întocmit în acest dosar identifică clădirile ca figurând în inventarul spitalului, una sub denumirea de „Interne", conform schiței 2, cealaltă „Pediatrie", conform schiței 3, precum și terenul aferent și îngrădit, în suprafață de 2,67 ha. Cu ocazia cercetării locale, s-a constatat că imobilul „Interne" era folosit de personalul de specialitate, având paturi pentru bolnavi și câțiva pacienți, însă cealaltă clădire „Pediatrie" se găsea într-o evidentă stare de degradare, cu geamurile sparte, cu...

dezafectat, într-o încăpere a parterului funcționând o farmacie particulară. Având în vedere probatoriile administrate în cauză, tribunalul a reținut că petenții au făcut dovada că sunt succesorii proprietarilor imobilelor solicitate a le fi restituite, că autorii lor au fost proprietarii acestor imobile, că imobilele au fost preluate fără titlu, astfel că nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privitoare la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fiind îndreptățiți să primească în natură imobilele, așa cum au fost ele identificate prin expertiza și schițele anexe întocmite de expertul A.D. în dosarul nr. 11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște.

Tribunalul nu a putut reține ca întemeiată susținerea pârâtului Spitalul Rural Nicolești potrivit căreia imobilele și terenul aferent acestora au intrat în domeniul privat al comunei, în temeiul Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic prin hotărârea Consiliului Local Nicolești nr. 22/1999, întrucât, potrivit art.6 din această lege „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, adică au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției, a Tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat", iar „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație". A reieșit deci, că nu este suficientă doar o hotărâre a conciliului local al unei unități administrativ-teritoriale de trecere în proprietate privată a unui asemenea imobil, dacă aceasta nu se fundamentează pe dobândirea lui de către stat, printr-un titlu valabil, ceea ce nu se regăsește în cauza de față, în care imobilele au fost preluate fără titlu.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Spitalul Nicolești, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că prin Hotărârea nr. 22/1999 a Consiliului local al comunei Nicolești, imobilele revendicate au fost trecute în proprietatea comunei Nicolești, ceea ce face ca apelantul. Să fie doar un deținător al acestui imobil, fiind lipsit de calitate procesuală pasivă. Prin decizia nr. 69 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești s-a respins ca nefondat apelul formulat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelantul-pârât este persoana juridică în a cărei folosință se află imobilele revendicate și care are personalitate juridică și calitate procesuală pasivă.

Se precizează de instanța de apel că apelantul are calitate procesuală pasivă întrucât, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare a imobilului pentru care se solicită retrocedarea ori despăgubiri, iar în speță, apelantul este cel care deține imobilul. De asemenea, s-a precizat că aspectul invocat prin motivele de apel, vizând împrejurarea că titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate ar fi Consiliul local al comunei Nicolești, a fost analizat de către instanța de fond care a constatat, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, că decizia de trecere în patrimoniul privat al primăriei este lipsită de orice eficiență juridică pentru că imobilul a fost preluat de stat fără titlu.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul-pârât Spitalul Rural Nicolești. In motivarea cererii de recurs a fost reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în fazele procesuale anterioare în baza Hotărârii nr. 22/1999 a Consiliului local Nicolești, prin care imobilul în litigiu a fost trecut în domeniul public local. S-a susținut de recurent că această hotărâre administrativă nu este lipsită de eficiență juridică deoarece nu a fost anulată de către emitent și nici nu a fost constatată nulitatea prin hotărâre judecătorească. Prin încheierea interlocutorie pronunțată în condițiile art. 28 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a dispus citarea în cauză, în calitate de recurenți-pârâți, a Centrului Medico-Social Nicolești, în calitate de continuator al Spitalului Rural Nicolești, a Consiliului local Nicolești și a Primăriei comunei Nicolești.

Recurentul Centrul Medico-Social Nicolești a depus în completarea motivului inițial de recurs precizări, în cuprinsul cărora a susținut nelegalitatea soluției de restituire în natură a construcțiilor noi edificate de recurent și a suprafețelor de teren aferente acestora, invocând prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005. Prin decizia nr. 1682 din 22 februarie 2007 s-a admis recursul declarat de pârâtul Spitalul Rural Nicolești, continuat de Centrul de Asistență Medico-Socială Nicolești, Consiliul Local Nicolești și Primăria comunei Nicolești, s-a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că motivul formulat de Spitalul Rural Nicolești, antecesorul Centrului Medico-Social Nicolești, privind lipsa calității procesuale pasive de unitate deținătoare, nu a mai fost susținut cu ocazia dezbaterilor și nu este fondat.

S-a reținut că Centrul Medico-Social Nicolești a fost înființat prin reorganizarea Spitalului Rural Nicolești, în baza art. 11 din O.G. nr. 70/2002, dar și a prevederilor H.G. nr. 412/2003, care îi conferă nu doar un simplu drept de folosință asupra bunurilor aferente funcționării sale, ci chiar dreptul de administrare. Se apreciază că impreciziunea și imprevizibilitatea actelor normative menționate justifică în prezenta cauză aprecierea că au calitate de unitate deținătoare, atât Centrul Medico-Social Nicolești, cât și unitatea administrativ-teritorială.

S-a mai arătat în decizie că la termenul de dezbateri, recurentul a invocat lipsa calității reclamanților de persoane îndreptățite, respectiv lipsa calității procesuale active de a pretinde restituirea imobilului, iar în susținerea motivului de ordine publică, s-a depus contractul de schimb autentificat sub nr. 1294/1941, intervenit între Primăria comunei Vulpești - județul Ilfov și bunicii reclamanților – I. și A.M. - cu privire la două suprafețe de teren (7489 mp terenul oferit la schimb de primărie și 7493 mp terenul familiei M.). Reține instanța de recurs că s-a depus contractul autentificat sub nr. 1166/1945, act de comodat, prin care moștenitoarele defunctului I.M.

au dat în folosință Ministerului Sănătății și Ocrotirii Sociale, pe o durată de 29 ani, începând de la 23 aprilie 1943, cu titlu gratuit, imobilul construcție, a cărui compunere este consemnată în cuprinsul contractului, edificat pe terenul primit în cadrul imobiliar efectuat în anul 1941. Prin concluziile scrise formulate de intimatul-reclamant S.I.S. , acesta nu a contestat că, în realitate, titlurile care atestă titlurile de proprietate ale autorilor asupra imobilului solicitat în procedura Legii nr. 10/2001 sunt cele depuse de recurent la termenul de dezbateri și nu titlurile invocate inițial prin notificare și care au fost avute în vedere de instanțele anterioare.

S-a reținut de către instanța de recurs că intimații-reclamanți sunt persoane îndreptățite, în calitate de moștenitori ai proprietarilor deposedați abuziv prin nerestituirea imobilului, la expirarea termenului prevăzut în contractul de comodat, discutabilă fiind întinderea și felul măsurilor reparatorii ce li se cuvin a fi acordate în temeiul legii speciale de reparație.

A precizat instanța de recurs că, în condițiile în care în cuprinsul contractului de comodat se arată că imobilul se compune dintr-un singur corp de clădire alcătuit dintr-un total de 22 camere, se impune suplimentarea probatoriului, efectuarea unei expertize de specialitate pentru identificarea și individualizarea clădirii proprietatea autorilor reclamanților, în raport de titlurile de proprietate depuse în cadrul probei cu înscrisuri, în etapa procesuală a recursului, în limitele căreia se justifică restituirea în natură, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 și art. 10 din același act normativ. Urmare a deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Ploiești și înregistrat sub nr. 1540/42/2007.

Pe linia deciziei de casare, la termenul de judecată din 2 octombrie 2007, s-a încuviințat pentru apelanții-pârâți proba cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiective identificarea, individualizarea clădirii proprietatea reclamanților, în raport de titlurile de proprietate depuse la dosar. Expertiza dispusă de instanța de apel a fost efectuată de expert I.M. Astfel, prin decizia civilă nr. 268 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Spitalul Rural Nicolești continuat de Centrul Medico-Social Nicolești, Consiliul local Nicolești și Primăria comunei Nicolești.

Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele: Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere decizia nr. 1682/2007 a Înalt ei Curți de Casație și Justiție, precum și dispozițiile legale incidente, Curtea va reține că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare: Așa cm a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare nr. 1682 din 22 februarie 2007, chiar dacă, la data promovării cererii de chemare în judecată, față de Hotărârea nr. 22/1999 a Consiliului local Nicolești, imobilul era atestat ca făcând parte din bunurile proprietate publică a localității, transmisiunile ulterioare, repetate, prin acte administrative ce privesc atât titularul dreptului de administrare, precum și reorganizarea Spitalului Rural Nicolești în Centrul Medico- Social Nicolești, instituție publică cu personalitate juridică, aflată, conform art. 1 din HG.

nr. 412/2003, în subordinea autorităților administrației publice locale, exclud incidența în cauză a motivului privind lipsa calității procesuale pasive. Centrul Medico-Social Nîculești a fost înființat prin reorganizarea Spitalului Rural Nicolești, în baza art. 11 din O.G. nr. 70/2002, dar și a prevederilor H.G. nr. 412/2003, care îi conferă nu numai un simplu drept de folosință a bunurilor afectate funcționării sale, ci chiar dreptul de administrare. Instanța de apel a mai reținut problema lipsei calității procesuale pasive, invocată de către apelantă, a fost rezolvată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, menționând în mod expres că prin impreciziunea și imprevizibilitatea actelor menționate justifică aprecierea că au calitate de unitate deținătoare atât Centrul Social Nicolești, cât și unitatea administrativ-teritorială.

Expertul I.M., în lucrarea efectuată, a arătat că imobilul construcție este alcătuit din zidărie din cărămidă, cu subsol, parter și etaj, cu șarpantă din lemn acoperită cu tablă, cu finisaje medii. In aceeași expertiză se menționează că prin procesului-verbal nr. 1166/1945 se predă Statului Român o clădire complet terminată, compusă din 22 camere, cu instalație electrică, apă curentă, canal, WC, sobe de teracotă, parchet în camerele de locuit și mozaic în camerele de consultație și în dependințe, obloane rulante la ferestre. Ca urmare a formulării de obiecțiuni de către apelanții-pârâți și încuviințate de instanța de apel în ședința din 22 mai 2008, expertul I.M. a făcut lucrarea, precizând că în actul de comodat s-a specificat că suprafața terenului este de 7494 mp.

De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu actul de comodat, construcția identificată pe teren ca fiind secția internă este alcătuită din demisol, parter și etaj, cu o structură din cărămidă, cu planșee din beton armat și tâmplărie din lemn, cu șarpantă din lemn și învelitoare din tablă, finisajele interioare fiind medii, pardoselile fiind în cea mai mare parte, din mozaic. Expertul precizează în refacerea la raportul de expertiză că în curtea care are suprafața de 2,67 ha, se mai găsesc și alte construcții în afară de cea evaluată, respectiv o centrală termică construită în anul 1974 de către primărie, în prezent dezafectată și folosită ca depozit, iar pe cealaltă parte a accesului la secția interne, se găsește un șopron cu o vechime de cea 13-15 ani, precum și fosta secție pediatrie, în cea mai mare parte nefolosită, deoarece din lipsa banilor nu se pot face reparațiile necesare.

P otrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 74/2007, în situația imobilelor având destinația arătată în anexa nr. 2 lit. a pct. 2, care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public de sănătate, foștilor proprietari sau moștenitorilor li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani. Și în Hotărârea nr. 250/2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în art. 16.1 se menționează că dispoziția de restituire în natură trebuie să cuprindă obligația expresă a proprietarului de a menține afectațiunea imobilului restituit și termenul până la care îi revine această obligație.

Întrucât în motivele de apel nu s-a contestat nici calitatea de proprietari a autorilor moștenitorilor asupra imobilelor în litigiu, nici întinderea acestui drept de proprietate, s-a reținut că petenții-intimați sunt îndreptățiți la restituirea imobilului format din 2 corpuri de clădire, „Interne" și „Pediatrie", identificate atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel după casare, precum și terenului de 2,67 ha, astfel cum a fost identificat de către expertul A.D. la instanța de fond, filele 75-79. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții Centrul Medico-Social Nicolești, Consiliul local Nicolești, Primăria comunei Nicolești solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. modificarea ei în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Se susține că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., față de recomandările deciziei civile nr. 69 din 15 iulie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Se mai susține că raportat la decizia sus evocată, instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) atât în privința numărului de clădiri cât și a suprafeței de teren aferente, în condițiile în care pe teren se mai găsesc și alte construcții edificate de Primărie.

Se mai susține că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și este nemotivată în fapt și în drept. Se mai susține că în dispozitiv instanța nu dispune obligația ce decurge din art. 16 pct. 1 a H.G. nr. 250/2007, deși se impunea această obligație a proprietarului de a menține afectațiunea imobilului restituit. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și raportat la dispozițiile art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele: Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Astfel, soluția consacrată de art. 315 alin. (1) C. proc. civ. are și justificare deplină și o legitimare ce decurge din chiar rațiunea controlului judiciar, dispozițiile legale sus evocate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe. Ca atare, modul de interpretare a unui text de lege în aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanța în rejudecare nu poate face o altă interpretare sau aplicare a legii. Astfel raportând cele expuse la dispozițiile obligatorii rezultate din decizia civilă nr. 1682 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, prin care s-a casat hotărârea anterioară și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel, este de reținut că instanța în rejudecare s-a conformat îndrumărilor date prin decizia de casare.

Or, prin decizia de casare s-a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite în calitate de moștenitori ai proprietarilor deposedați anterior prin nerestituirea imobilului. Problemele de drept dezlegate de instanța de casare cuprinse în decizia sus evocată vizează atât calitatea procesuală pasivă a Centrului Medico-Social Nicolești cât și natura juridică a actului juridic autentificat sub nr. 1166/1945, ce este caracterizat ca fiind un act de comodat ce cuprinde clauze specifice (art. 1560 C. civ.), respectiv perioada de timp pentru care s-a convenit între părțile contractante remiterea spre folosință gratuită a imobilului.

Față de dispozițiile instanței de recurs, în rejudecare s-a suplimentat probatoriul prin efectuarea unei expertize de specialitate pentru identificarea și individualizarea imobilului din litigiu în raport de titlurile de proprietate depuse în cadrul probei cu înscrisuri, în limitele căreia se justifică restituirea în natură conform prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 și art. 10 din același act normativ. Cum instanța de apel s-a conformat tuturor problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare precum și îndrumărilor în ce privește necesitatea suplimentării probatoriului prin efectuarea expertizei a cărei directivă a fost stabilită prin decizia de casare, urmează a fi înlăturate susținerile recurentei în ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ. In condițiile în care imobilul din litigiu face parte din cele vizate de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, obligația de menținere a afectațiunii pe termenul stabilit decurge din dispozițiile exprese și imperative ale legii. Ca atare, câtă vreme dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 impun foștilor proprietari sau după caz moștenitorilor acestora, obligația de a menține afectațiunea imobilului restituit pe o perioadă stabilită în anexa nr. 2, nu sunt fondate nici celelalte motive de recurs, invocate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Hotărârea instanței de apel întrunind cerințele art. 261 C. proc. civ. , nu este prezent nici motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii.

Așa fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Centrul Medico-Social Nicolești, Consiliul Local Nicolești și Primăria comunei Nicolești împotriva deciziei nr. 268 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2010.