ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3030/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3030/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
A
supra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 387 din
29 aprilie 2002 a Tribunalului Dâmbovița
s-a admis în parte acțiunea petenților D.C.G.I.
, D.V., H.M.D.G.,
S.I.S.
împotriva pârâtului Spitalul Rural Nicolești,
dispunându-se obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilelor
compuse din două corpuri de clădire („Interne" și „Pediatrie")
și
terenul aferent acestora, în suprafață de
2,67 ha, astfel cum au fost
identificate
în expertiză și schițele anexă întocmite de expert A.D.
în dosarul nr. 11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște,
imobile situate în Movila, comuna Nicolești, județul Dâmbovița.
Pentru
a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut
următoarele:
S-a
reținut că petenții au făcut dovada că sunt moștenitorii
defuncților E.D., H.A., fiicele defuncților
I.M. și A.M., care au fost proprietarii imobilului
solicitat, anume cele două clădiri în care funcționează secțiile de
„Interne" și „Pediatrie" ale Spitalului
Rural Nicolești și pentru terenul
de
2,67 ha aferent și îngrădit - prin certificatele de moștenitor depuse în copie
la dosar și prin actele de proprietate: contractul de vânzare-
cumpărare
autentificat și transcris la Grefa Tribunalului Ilfov sub nr. 9777 la 23 iunie
1939 la același tribunal.
S-a
reținut că din aceste acte reiese cu claritate, că imobilele
solicitate de petenți au fost proprietatea
bunicilor acestora, terenul
aferent
celor două construcții și acele construcții figurând în schițele de
plan
întocmite cu ocazia partajului din 1939.
A mai
reieșit din probatoriul administrat, că imobilele nu au fost
preluate cu
vreun titlu de către stat, că până în anul 1955 Centrul
Școlar Silvic Periș a avut contract de închiriere pentru aceste clădiri
cu
autorii petenților, dată după
care, prin organizarea administrativă a
zonei, ele au rămas în teritoriul comunei Nicolești, județul Dâmbovița,
în ele funcționând Spitalul Rural al
comunei Nicolești.
Aceste
imobile - construcții și teren, au fost identificate prin
raportul de expertiză și schițele anexă, întocmit
de expert A.D.
în dosarul nr.
11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște, dosar în
care petenții au
promovat o acțiune în revendicarea imobilelor, suspendată la 24 aprilie 2001 în
baza art. 47 pct. 1 din Legea
nr. 10/2001;
raportul de expertiză întocmit în acest dosar identifică
clădirile ca figurând în inventarul spitalului,
una sub denumirea de
„Interne",
conform schiței 2, cealaltă „Pediatrie", conform schiței 3,
precum și terenul aferent și îngrădit, în
suprafață de 2,67 ha.
Cu ocazia cercetării locale, s-a
constatat că imobilul „Interne" era folosit de personalul de specialitate,
având paturi pentru bolnavi și câțiva pacienți, însă cealaltă clădire
„Pediatrie" se găsea într-o evidentă stare de degradare, cu geamurile
sparte, cu... dezafectat, într-o încăpere a parterului funcționând o farmacie
particulară.
Având în vedere probatoriile administrate
în cauză, tribunalul a reținut că petenții au făcut dovada că sunt succesorii
proprietarilor imobilelor solicitate a le fi restituite, că autorii lor au fost
proprietarii acestor imobile, că imobilele au fost preluate fără titlu, astfel
că nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr.
10/2001 privitoare la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fiind
îndreptățiți să primească în natură imobilele, așa cum au fost ele identificate
prin expertiza și schițele anexe întocmite de expertul A.D. în dosarul nr.
11024/2000 al Judecătoriei Târgoviște.
Tribunalul nu a putut reține ca
întemeiată susținerea pârâtului Spitalul Rural Nicolești potrivit căreia
imobilele și terenul aferent acestora au intrat în domeniul privat al comunei,
în temeiul Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic
prin hotărârea Consiliului Local Nicolești nr. 22/1999, întrucât, potrivit
art.6 din această lege „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau
unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989, adică au intrat în proprietatea statului în
temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției, a Tratatelor
internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data
preluării lor de către stat", iar „bunurile preluate de stat fără un titlu
valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă
nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
A reieșit deci, că nu este suficientă
doar o hotărâre a conciliului local al unei unități administrativ-teritoriale
de trecere în proprietate privată a unui asemenea imobil, dacă aceasta nu se
fundamentează pe dobândirea lui de către stat, printr-un titlu valabil, ceea ce
nu se regăsește în cauza de față, în care imobilele au fost preluate fără
titlu.
Împotriva acestei sentințe a formulat
apel Spitalul Nicolești, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în
sensul că prin Hotărârea nr. 22/1999 a Consiliului local al comunei Nicolești,
imobilele revendicate au fost trecute în proprietatea comunei Nicolești, ceea
ce face ca apelantul. Să fie doar un deținător al acestui imobil, fiind lipsit
de calitate procesuală pasivă.
Prin
decizia nr. 69 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești s-a respins
ca
nefondat apelul formulat.
Pentru
a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că
apelantul-pârât
este persoana juridică în a cărei folosință se află
imobilele revendicate și care are personalitate juridică și calitate
procesuală
pasivă.
Se precizează de instanța de apel că
apelantul are calitate
procesuală pasivă
întrucât, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001,
notificarea se adresează persoanei juridice
deținătoare a imobilului
pentru care se solicită retrocedarea ori
despăgubiri, iar în speță, apelantul este cel care deține imobilul.
De
asemenea, s-a precizat că aspectul invocat prin motivele de apel, vizând
împrejurarea că titulara dreptului de proprietate asupra
imobilelor revendicate ar fi Consiliul local al
comunei Nicolești, a fost
analizat de
către instanța de fond care a constatat, în temeiul art. 6 din
Legea nr.
213/1998, că decizia de trecere în patrimoniul privat al
primăriei este lipsită de orice eficiență
juridică pentru că imobilul a fost
preluat de stat fără titlu.
Împotriva acestei decizii a formulat
recurs apelantul-pârât Spitalul Rural Nicolești.
In motivarea cererii de recurs a fost
reiterată excepția lipsei
calității
procesuale pasive invocată în fazele procesuale anterioare în
baza
Hotărârii nr. 22/1999 a Consiliului local Nicolești, prin care
imobilul în litigiu a fost trecut în domeniul
public local.
S-a susținut de recurent că această
hotărâre administrativă nu
este lipsită de
eficiență juridică deoarece nu a fost anulată de către
emitent și nici
nu a fost constatată nulitatea prin hotărâre judecătorească.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată
în condițiile art. 28
alin. (3) C. proc.
civ., Curtea a dispus citarea în cauză, în calitate
de recurenți-pârâți, a Centrului Medico-Social Nicolești,
în calitate de
continuator al
Spitalului Rural Nicolești, a Consiliului local Nicolești și
a Primăriei
comunei Nicolești.
Recurentul Centrul Medico-Social Nicolești
a depus în
completarea motivului inițial de
recurs precizări, în cuprinsul cărora a susținut nelegalitatea soluției de
restituire în natură a construcțiilor noi
edificate de recurent și a
suprafețelor de teren aferente acestora,
invocând
prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost
modificate
prin Legea nr. 247/2005.
Prin
decizia nr. 1682 din 22 februarie 2007 s-a admis recursul declarat de
pârâtul
Spitalul Rural Nicolești, continuat de Centrul de Asistență Medico-Socială Nicolești,
Consiliul Local Nicolești și Primăria
comunei
Nicolești, s-a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la
aceeași
instanță.
Pentru a pronunța această decizie,
s-a reținut că motivul formulat
de Spitalul Rural Nicolești, antecesorul
Centrului Medico-Social Nicolești, privind lipsa calității procesuale pasive de
unitate
deținătoare, nu a mai fost susținut
cu ocazia dezbaterilor și nu este
fondat.
S-a
reținut că Centrul Medico-Social Nicolești a fost înființat prin
reorganizarea
Spitalului Rural Nicolești, în baza art. 11 din O.G.
nr. 70/2002, dar și a prevederilor H.G. nr. 412/2003, care îi conferă
nu
doar un simplu drept de folosință asupra bunurilor aferente
funcționării sale, ci chiar dreptul de administrare.
Se apreciază că impreciziunea și
imprevizibilitatea actelor normative menționate justifică în prezenta cauză
aprecierea că au
calitate de unitate
deținătoare, atât Centrul Medico-Social Nicolești, cât
și unitatea
administrativ-teritorială.
S-a
mai arătat în decizie că la termenul de dezbateri, recurentul a
invocat lipsa calității reclamanților de persoane
îndreptățite, respectiv
lipsa
calității procesuale active de a pretinde restituirea imobilului, iar
în
susținerea motivului de ordine publică, s-a depus contractul de schimb
autentificat sub nr. 1294/1941, intervenit între Primăria comunei Vulpești -
județul Ilfov și bunicii reclamanților – I. și
A.M. - cu privire la două suprafețe de teren (7489 mp
terenul
oferit la schimb de primărie și 7493 mp terenul familiei M.).
Reține
instanța de recurs că s-a depus contractul autentificat sub
nr.
1166/1945, act de comodat, prin care moștenitoarele defunctului
I.M. au dat în folosință Ministerului Sănătății
și Ocrotirii
Sociale, pe o durată de
29 ani, începând de la 23 aprilie 1943, cu titlu gratuit, imobilul construcție,
a cărui compunere este consemnată în cuprinsul contractului, edificat pe
terenul primit în cadrul imobiliar
efectuat în anul 1941.
Prin
concluziile scrise formulate de intimatul-reclamant S.I.S.
, acesta nu a contestat că, în realitate,
titlurile care atestă
titlurile de proprietate ale autorilor asupra
imobilului solicitat în
procedura Legii nr.
10/2001 sunt cele depuse de recurent la termenul
de dezbateri și nu titlurile invocate inițial prin notificare și care
au fost
avute în vedere de instanțele anterioare.
S-a
reținut de către instanța de recurs că intimații-reclamanți sunt
persoane
îndreptățite, în calitate de moștenitori ai proprietarilor
deposedați abuziv prin nerestituirea imobilului,
la expirarea termenului
prevăzut în
contractul de comodat, discutabilă fiind întinderea și felul
măsurilor reparatorii ce li se cuvin a fi acordate
în temeiul legii speciale
de reparație.
A
precizat instanța de recurs că, în condițiile în care în cuprinsul
contractului
de comodat se arată că imobilul se compune dintr-un
singur corp de clădire alcătuit dintr-un total de 22 camere, se impune
suplimentarea probatoriului, efectuarea unei
expertize de specialitate pentru identificarea și individualizarea clădirii
proprietatea autorilor
reclamanților, în raport de titlurile de
proprietate depuse în cadrul
probei cu
înscrisuri, în etapa procesuală a recursului, în limitele căreia
se justifică restituirea în natură, conform art. 16
din Legea nr. 10/2001,
modificată și
completată prin Legea nr. 247/2005 și art. 10 din același
act normativ.
Urmare
a deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Ploiești
și înregistrat sub
nr. 1540/42/2007.
Pe linia deciziei de casare, la termenul
de judecată din 2 octombrie 2007, s-a încuviințat pentru apelanții-pârâți proba
cu
expertiză tehnică de specialitate, având
ca obiective identificarea,
individualizarea
clădirii proprietatea reclamanților, în raport de titlurile
de
proprietate depuse la dosar.
Expertiza
dispusă de instanța de apel a fost efectuată de expert
I.M.
Astfel,
prin decizia civilă nr. 268 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel
Ploiești s-a respins ca nefondat apelul pârâtului
Spitalul Rural Nicolești
continuat
de Centrul Medico-Social Nicolești, Consiliul local Nicolești
și
Primăria comunei Nicolești.
Pentru
a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele:
Examinând
sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a
actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere
decizia nr. 1682/2007 a Înalt
ei Curți de Casație și Justiție, precum și
dispozițiile legale incidente, Curtea va reține că apelul este nefondat,
potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Așa cm
a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de
casare nr. 1682 din 22 februarie 2007, chiar
dacă, la data promovării cererii de chemare în judecată, față de Hotărârea nr. 22/1999
a Consiliului local Nicolești, imobilul era atestat ca făcând parte din
bunurile proprietate publică a localității, transmisiunile ulterioare,
repetate, prin acte
administrative ce privesc atât titularul dreptului
de administrare,
precum și reorganizarea
Spitalului Rural Nicolești în Centrul Medico-
Social Nicolești,
instituție publică cu personalitate juridică, aflată, conform art. 1 din HG.
nr. 412/2003, în subordinea autorităților administrației publice locale, exclud
incidența în cauză a motivului privind lipsa calității procesuale pasive.
Centrul Medico-Social Nîculești a fost
înființat prin reorganizarea Spitalului Rural Nicolești, în baza art. 11 din
O.G. nr. 70/2002, dar și a prevederilor H.G. nr. 412/2003, care îi conferă nu
numai un simplu drept de folosință a bunurilor afectate funcționării sale, ci
chiar dreptul de administrare.
Instanța de apel a mai reținut problema
lipsei calității procesuale pasive, invocată de către apelantă, a fost rezolvată
de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, menționând
în mod expres că prin impreciziunea și imprevizibilitatea actelor menționate
justifică aprecierea că au calitate de unitate deținătoare atât Centrul Social Nicolești,
cât și unitatea administrativ-teritorială.
Expertul I.M., în lucrarea efectuată, a
arătat că imobilul construcție este alcătuit din zidărie din cărămidă, cu
subsol, parter și etaj, cu șarpantă din lemn acoperită cu tablă, cu finisaje
medii.
In aceeași expertiză
se menționează că prin procesului-verbal nr. 1166/1945 se predă Statului Român
o clădire complet terminată, compusă din 22 camere, cu instalație electrică,
apă curentă, canal, WC, sobe de teracotă, parchet în camerele de locuit și
mozaic în camerele de consultație și în dependințe, obloane rulante la
ferestre.
Ca urmare a
formulării de obiecțiuni de către apelanții-pârâți și încuviințate de instanța
de apel în ședința din 22 mai 2008, expertul I.M. a făcut lucrarea, precizând
că în actul de comodat s-a specificat că suprafața terenului este de 7494 mp.
De asemenea, s-a
arătat că în conformitate cu actul de comodat, construcția identificată pe
teren ca fiind secția internă este alcătuită din demisol, parter și etaj, cu o
structură din cărămidă, cu planșee din beton armat și tâmplărie din lemn, cu
șarpantă din lemn și învelitoare din tablă, finisajele interioare fiind medii,
pardoselile fiind în cea mai mare parte, din mozaic.
Expertul precizează
în refacerea la raportul de expertiză că în curtea care are suprafața de 2,67
ha, se mai găsesc și alte construcții în afară de cea evaluată, respectiv o
centrală termică construită în anul 1974 de către primărie, în prezent
dezafectată și folosită ca depozit, iar pe cealaltă parte a accesului la secția
interne, se găsește un șopron cu o vechime de cea 13-15 ani, precum și fosta
secție pediatrie, în cea mai mare parte nefolosită, deoarece din lipsa banilor
nu se pot face reparațiile necesare.
P
otrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 74/2007, în situația
imobilelor având
destinația arătată în
anexa nr. 2 lit. a pct. 2, care face parte integrantă din
prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și
nemijlocit activităților de
interes
public de sănătate, foștilor proprietari sau moștenitorilor li se
restituie imobilul în proprietate cu obligația de
a-i menține afectațiunea
pe o perioadă de până la 5 ani.
Și în Hotărârea nr. 250/2007
de aplicare unitară a Legii
nr. 10/2001, în
art. 16.1 se menționează că dispoziția de restituire în
natură trebuie
să cuprindă obligația expresă a proprietarului de a
menține afectațiunea imobilului restituit și termenul până la care îi
revine
această obligație.
Întrucât
în motivele de apel nu s-a contestat nici calitatea de proprietari a autorilor
moștenitorilor asupra imobilelor în litigiu, nici
întinderea acestui drept de
proprietate, s-a reținut că petenții-intimați
sunt îndreptățiți la restituirea imobilului format din 2 corpuri de
clădire, „Interne" și „Pediatrie", identificate atât la instanța de
fond,
cât și la instanța de apel după
casare, precum și terenului de 2,67 ha,
astfel cum a fost identificat de către expertul A.D. la
instanța
de fond, filele 75-79.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâții Centrul
Medico-Social
Nicolești, Consiliul local Nicolești, Primăria comunei Nicolești solicitând în
temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
modificarea ei în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost
formulat.
Criticile
aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei
sub următoarele aspecte:
Se susține că
instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., față
de recomandările deciziei civile
nr. 69 din 15
iulie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și
de
proprietate intelectuală.
Se
mai susține că raportat la decizia sus evocată, instanța de apel
a interpretat greșit actul dedus
judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) atât în privința numărului de clădiri
cât și a suprafeței de teren
aferente, în condițiile în care pe teren se mai găsesc și alte
construcții
edificate de Primărie.
Se
mai susține că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei
legal și este nemotivată în fapt și în drept.
Se
mai susține că în dispozitiv instanța nu dispune obligația ce
decurge din art. 16 pct. 1 a
H.G. nr. 250/2007, deși se impunea această
obligație a proprietarului de a menține
afectațiunea imobilului restituit.
Examinând
hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs
invocate, dar și raportat la
dispozițiile art. 315 C. proc. civ.,
Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru
următoarele:
Potrivit
art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârea instanței de
recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității
administrării unor probe, sunt obligatorii
pentru judecătorii fondului.
Astfel,
soluția consacrată de art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
are și justificare deplină și o
legitimare ce decurge din chiar rațiunea
controlului judiciar, dispozițiile legale sus evocate
limitând însă
obligativitatea deciziei
instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea
administrării unor probe.
Ca
atare, modul de interpretare a unui text de lege în aplicarea
unui anumit principiu de drept,
în condițiile determinate de instanța de
recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului,
iar instanța în
rejudecare
nu poate face o altă interpretare sau aplicare a legii.
Astfel
raportând cele expuse la dispozițiile obligatorii rezultate
din decizia civilă nr. 1682 din 22 februarie 2007 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția civilă, prin care s-a casat hotărârea
anterioară și s-a
trimis cauza spre
rejudecare instanței de apel, este de reținut că instanța în rejudecare s-a
conformat îndrumărilor date prin decizia de casare.
Or,
prin decizia de casare s-a reținut că reclamanții sunt persoane
îndreptățite în calitate de moștenitori ai
proprietarilor deposedați anterior prin nerestituirea imobilului.
Problemele
de drept dezlegate de instanța de casare cuprinse în
decizia sus evocată vizează
atât calitatea procesuală pasivă a Centrului
Medico-Social Nicolești cât și natura juridică a actului juridic
autentificat sub nr. 1166/1945, ce este
caracterizat ca fiind un act de
comodat
ce cuprinde clauze specifice (art. 1560 C. civ.), respectiv
perioada de timp pentru care s-a convenit între
părțile contractante
remiterea spre folosință gratuită a imobilului.
Față de dispozițiile
instanței de recurs, în rejudecare s-a
suplimentat
probatoriul prin efectuarea unei expertize de specialitate
pentru identificarea și individualizarea
imobilului din litigiu în raport de
titlurile
de proprietate depuse în cadrul probei cu înscrisuri, în limitele căreia se
justifică restituirea în natură conform prevederilor art. 16 din
Legea
nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin
Legea nr. 247/2005 și art. 10 din același act
normativ.
Cum instanța de apel
s-a conformat tuturor problemelor de
drept
dezlegate prin decizia de casare precum și îndrumărilor în ce
privește necesitatea suplimentării probatoriului prin
efectuarea
expertizei a cărei directivă a fost stabilită prin decizia de
casare, urmează a fi înlăturate susținerile recurentei în ce privește
nerespectarea dispozițiilor art. 315 C. proc.
civ.
In
condițiile în care imobilul din litigiu face parte din cele vizate de
dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, obligația de menținere a
afectațiunii pe termenul stabilit decurge din dispozițiile exprese și
imperative ale legii.
Ca atare, câtă vreme
dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea
nr.
10/2001 impun foștilor proprietari sau după caz moștenitorilor
acestora, obligația de a menține afectațiunea
imobilului restituit pe o
perioadă
stabilită în anexa nr. 2, nu sunt fondate nici celelalte motive de
recurs, invocate prin prisma dispozițiilor art. 304
pct. 6 C. proc. civ.
Hotărârea instanței
de apel întrunind cerințele art. 261 C. proc. civ.
, nu este prezent nici motivul de recurs ce vizează
nemotivarea
hotărârii.
Așa
fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de pârâții Centrul
Medico-Social Nicolești,
Consiliul Local Nicolești și Primăria comunei
Nicolești împotriva deciziei nr. 268 din 25
noiembrie 2008 a Curții de Apel
Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 17 mai 2010.