ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3118/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3118/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

A

supra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 19 octombrie 2007, sub

nr. 35998/3/2007,

pe rolul Tribunalului București, secția a III-a

civilă, reclamanții D.T. și V.S. - au chemat în

judecată pe

pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, Ministerul Justiției și Spitalul P.D.C.A. solicitând

instanței pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligați

pârâții să lase reclamanților în deplină

proprietate și posesie terenul în suprafață de 2030 mp situat în București, sector

3

și să se dispună radierea completă

din cartea funciară a înscrisurilor

dispuse prin încheierea

judecătorului de carte funciară nr. 1651 din 7 februarie 2002.

In motivarea cererii s-a arătat că imobilul

revendicat a aparținut

numiților M. și S.C., conform actului de vânzare-

cumpărare, autentificat sub nr. 3349

din 20 martie 1908 de Tribunalul

Ilfov și a fost trecut în proprietatea statului fără

titlu.

Reclamanții au calitatea de moștenitori ai

defuncților proprietari

iar după apariția Legii nr. 10/2001 au formulat notificare, solicitând

restituirea în natură a imobilului.

In anul 2007, E.C. a cedat toate drepturile

litigioase privind imobilul în litigiu către reclamantul D.T.,

acesta la rândul său, cesionând aceleași drepturi

celuilalt reclamant,

V.S. Se mai

arată de asemenea că în perioada comunistă,

autoarele reclamanților au închiriat Spitalului „A.S." (în

prezent Spitalul „P.D.C.A.") partea din

spate a

imobilului, în suprafață de 1000 mp.

Ulterior această suprafață de teren a fost ocupată

în mod abuziv

de Spitalul „P.D.C.A.",

iar restul proprietății

compusă din teren în suprafață

de 1400 mp și construcții în suprafață

de 726,44 mp a fost trecută fără titlu în proprietatea

statului, iar în anul

1987 construcția existentă pe teren a fost demolată, fără să existe un

act normativ în acest sens.

Prin dispoziția nr. 7752 din 16 aprilie 2007 Primarul

General al Municipiului

București a restituit reclamanților, în natură,

terenul liber în suprafață de 2030 mp și s-au

propus măsuri reparatorii prin echivalent pentru

terenul care nu era

liber în suprafață de

160 mp. Reclamanții încercând să înscrie în cartea

funciară dreptul de proprietate a constatat că

terenul în suprafață de

2030 mp a

fost inclus în suprafața de teren de 5037,32 mp, înregistrat în regimul de

publicitate imobiliară ca proprietate de stat, cu drept de

administrare în favoarea Spitalului „P.D.C.A.".

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă

nr. 1802 din 15 decembrie 2008 a respins

excepțiile privind lipsa calității

procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor și Economiei a

reprezentant al

Statului Român și excepția autorității lucrului judecat, a admis excepția

lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției, a

respins acțiunea principală formulată de

reclamanți ca neîntemeiată și cererile reconvenționale formulate de Ministerul

Justiției, pentru lipsa

calității procesuale active.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că terenul

restituit reclamanților

și revendicat de

aceștia a fost înscris în Cartea Funciară ca fiind

proprietate de stat și reprezentarea acestora în proces trebuie să se

facă prin Ministerul Finanțelor Publice și nu prin Municipiul București. Cu

privire la excepția autorității lucrului judecat s-a reținut că nu poate fi

primită,

în condițiile în care acțiunea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 6410

din 16 iunie 1995 și acțiunea de față nu există

identitate de cauză, prima având ca obiect revendicare imobil în baza

art. 480 C. civ., iar cea de-a doua întemeindu-se

pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001.

In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de

Ministerul Justiției prin care s-a solicitat

constatarea nulității dispoziției

de restituire nr. 7752 din 16 aprilie

2007 emisă de Primarul General

instanța de

fond a reținut lipsa calității procesuale active a Ministerului

Justiției. Referitor la cererea de revendicare

formulată de reclamanți s-a

arătat că

imobilul proprietatea autoarelor reclamanților, a trecut în

proprietatea

statului anterior anului 1989 în vederea sistematizării

zonei, iar autoarele reclamanților au primit spațiu de locuit.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

reclamanții pe motiv

că hotărârea

apelată este contradictorie, este nelegală pentru că s-au

interpretat

eronat probatoriile administrate în cauză și că a fost pronunțată cu depășirea

atribuțiilor judecătorești.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

prin decizia civilă

nr. 546/A din 2

noiembrie 2009 a admis apelul, a desființat sentința

apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

In considerentele deciziei s-a reținut că instanța

fondului s-a

pronunțat

numai cu privire la primul petit al acțiunii, iar în ceea ce privește cel de-al

doilea petit, ce viza radierea completă din cartea

funciară nr. 1651 din 7

februarie 2002, a înscrisurilor în favoarea pârâților,

cu privire la terenul în

suprafață de 5037,32 mp situat în București,

nu a dispus în nici un fel. Cu privire la cererea

având ca obiect revendicare s-a

reținut că, considerentele hotărârii sunt

contradictorii cu privire la modalitatea și momentul la

care terenul în

litigiu

a trecut în proprietatea statului și că acțiunea în revendicare

trebuie soluționată prin

compararea titlurilor prezentate de părți.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat

recurs pârâții,

Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești

invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea sub următoarele

aspecte:

- In mod greșit s-a apreciat că există

contradicții între

considerentele hotărârii

cu privire la momentul și modalitatea la care

terenul în litigiu a

trecut în proprietatea statului.

-

Instanța de apel s-a pronunțat și

cu privire la cel de-al doilea

petit al acțiunii având ca obiect

radierea din cartea funciară a

înscrierilor

în favoarea pârâților, cu privire la terenul în suprafață de

5037,32 mp situat în București, și drept

urmare s-au încălcat dispozițiile art. 297 C.

proc. civ.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs Înalta

Curte constată nefondate recursurile pentru cele ce succed.

Recurenții critică hotărârea sub două aspecte în

sensul că la

pronunțarea

soluției s-au înfrângând dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

prin desființarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță și că nu sunt contradicții în

considerentele deciziei.

Contrar celor susținute, dispozițiile art. 297 C.

proc. civ.

prevăd

că, în cazul în care prima instanță a rezolvat procesul în mod

greșit, fără a intra în

cercetarea fondului, instanța de apel este obligată

să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe,

chiar dacă părțile solicită în mod expres ca instanța de apel să se pronunțe ea

însăși asupra fondului cererii.

Analizând dispozițiile procedurale sus arătate se constată că

aceste dispoziții au caracter imperativ și deci

instanța nu poate deroga de la aceste norme imperative pentru că aceste

dispoziții legale se

întemeiază pe

necesitatea asigurării principiului celor două grade de

jurisdicție.

Or, în acțiunea pendinte instanța fondului, nu a analizat în nici

un fel cel de-al doilea petit, care viza radierea

din cartea funciară a înscrierilor în favoarea pârâților cu privire la terenul

în suprafață de

5037,32 mp situat în

București, ceea ce

echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.

Faptul că, în dispozitivul hotărârii se

menționează că se respinge

acțiunea, nu poate fi apreciat că instanța s-a pronunțat și cu privire

la

cel de-al doilea

petit al acțiunii atâta timp cât în considerentele acestei

hotărâri nu se regăsesc motivele de fapt și de drept

pentru care s-a respins și cel de-al doilea petit al prezentei acțiuni.

In ceea ce privește acțiunea în revendicare, susținerile recurenților

sunt tot nefondate, întrucât considerentele hotărârii nu

atestă că a fost analizat caracterul juridic al

acțiunii în revendicare și

nici nu

s-a procedat la compararea titlurilor de proprietate invocate de

părțile litigante, având în vedere că primul

petit al cererii de chemare în

judecată îl constituie o acțiune în

revendicare pe dreptul comun -

art. 480 C.

civ. Or, o acțiune în revendicare unde se invocă un drept

de proprietate nu poate fi analizată doar

dintr-un punct de vedere, în

sensul

că „autorii reclamanților au primit spațiu de locuit", cum greșit a

procedat

instanța fondului, mai ales că părțile litigante au depus la dosar titluri de

proprietate.

Așa fiind, instanța de apel în mod corect a procedat la

desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași

instanță.

Așadar,

Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge

recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Statul Român

prin

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

București și de Ministerul Justiției împotriva

deciziei nr. 546/A din 2 noiembrie 2009 a Curții

de Apel București, s

ecția a III-a civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.