ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3118/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2007, sub nr. 35998/3/2007, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții D.T. și V.S. - au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Spitalul P.D.C.A. solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 2030 mp situat în București, sector 3 și să se dispună radierea completă din cartea funciară a înscrisurilor dispuse prin încheierea judecătorului de carte funciară nr. 1651 din 7 februarie 2002. In motivarea cererii s-a arătat că imobilul revendicat a aparținut numiților M. și S.C., conform actului de vânzare- cumpărare, autentificat sub nr. 3349 din 20 martie 1908 de Tribunalul Ilfov și a fost trecut în proprietatea statului fără titlu.

Reclamanții au calitatea de moștenitori ai defuncților proprietari iar după apariția Legii nr. 10/2001 au formulat notificare, solicitând restituirea în natură a imobilului. In anul 2007, E.C. a cedat toate drepturile litigioase privind imobilul în litigiu către reclamantul D.T., acesta la rândul său, cesionând aceleași drepturi celuilalt reclamant, V.S. Se mai arată de asemenea că în perioada comunistă, autoarele reclamanților au închiriat Spitalului „A.S." (în prezent Spitalul „P.D.C.A.") partea din spate a imobilului, în suprafață de 1000 mp. Ulterior această suprafață de teren a fost ocupată în mod abuziv de Spitalul „P.D.C.A.", iar restul proprietății compusă din teren în suprafață de 1400 mp și construcții în suprafață de 726,44 mp a fost trecută fără titlu în proprietatea statului, iar în anul 1987 construcția existentă pe teren a fost demolată, fără să existe un act normativ în acest sens.

Prin dispoziția nr. 7752 din 16 aprilie 2007 Primarul General al Municipiului București a restituit reclamanților, în natură, terenul liber în suprafață de 2030 mp și s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul care nu era liber în suprafață de 160 mp.

Reclamanții încercând să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate a constatat că terenul în suprafață de 2030 mp a fost inclus în suprafața de teren de 5037,32 mp, înregistrat în regimul de publicitate imobiliară ca proprietate de stat, cu drept de administrare în favoarea Spitalului „P.D.C.A.". Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1802 din 15 decembrie 2008 a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și Economiei a reprezentant al Statului Român și excepția autorității lucrului judecat, a admis excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției, a respins acțiunea principală formulată de reclamanți ca neîntemeiată și cererile reconvenționale formulate de Ministerul Justiției, pentru lipsa calității procesuale active.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că terenul restituit reclamanților și revendicat de aceștia a fost înscris în Cartea Funciară ca fiind proprietate de stat și reprezentarea acestora în proces trebuie să se facă prin Ministerul Finanțelor Publice și nu prin Municipiul București. Cu privire la excepția autorității lucrului judecat s-a reținut că nu poate fi primită, în condițiile în care acțiunea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 6410 din 16 iunie 1995 și acțiunea de față nu există identitate de cauză, prima având ca obiect revendicare imobil în baza art. 480 C. civ., iar cea de-a doua întemeindu-se pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de Ministerul Justiției prin care s-a solicitat constatarea nulității dispoziției de restituire nr. 7752 din 16 aprilie 2007 emisă de Primarul General instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale active a Ministerului Justiției.

Referitor la cererea de revendicare formulată de reclamanți s-a arătat că imobilul proprietatea autoarelor reclamanților, a trecut în proprietatea statului anterior anului 1989 în vederea sistematizării zonei, iar autoarele reclamanților au primit spațiu de locuit. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții pe motiv că hotărârea apelată este contradictorie, este nelegală pentru că s-au interpretat eronat probatoriile administrate în cauză și că a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor judecătorești. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 546/A din 2 noiembrie 2009 a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

In considerentele deciziei s-a reținut că instanța fondului s-a pronunțat numai cu privire la primul petit al acțiunii, iar în ceea ce privește cel de-al doilea petit, ce viza radierea completă din cartea funciară nr. 1651 din 7 februarie 2002, a înscrisurilor în favoarea pârâților, cu privire la terenul în suprafață de 5037,32 mp situat în București, nu a dispus în nici un fel. Cu privire la cererea având ca obiect revendicare s-a reținut că, considerentele hotărârii sunt contradictorii cu privire la modalitatea și momentul la care terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului și că acțiunea în revendicare trebuie soluționată prin compararea titlurilor prezentate de părți. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte: - In mod greșit s-a apreciat că există contradicții între considerentele hotărârii cu privire la momentul și modalitatea la care terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului. - Instanța de apel s-a pronunțat și cu privire la cel de-al doilea petit al acțiunii având ca obiect radierea din cartea funciară a înscrierilor în favoarea pârâților, cu privire la terenul în suprafață de 5037,32 mp situat în București, și drept urmare s-au încălcat dispozițiile art. 297 C. proc. civ. Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs Înalta Curte constată nefondate recursurile pentru cele ce succed. Recurenții critică hotărârea sub două aspecte în sensul că la pronunțarea soluției s-au înfrângând dispozițiile art. 297 C. proc.

civ. prin desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și că nu sunt contradicții în considerentele deciziei. Contrar celor susținute, dispozițiile art. 297 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care prima instanță a rezolvat procesul în mod greșit, fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel este obligată să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, chiar dacă părțile solicită în mod expres ca instanța de apel să se pronunțe ea însăși asupra fondului cererii. Analizând dispozițiile procedurale sus arătate se constată că aceste dispoziții au caracter imperativ și deci instanța nu poate deroga de la aceste norme imperative pentru că aceste dispoziții legale se întemeiază pe necesitatea asigurării principiului celor două grade de jurisdicție.

Or, în acțiunea pendinte instanța fondului, nu a analizat în nici un fel cel de-al doilea petit, care viza radierea din cartea funciară a înscrierilor în favoarea pârâților cu privire la terenul în suprafață de 5037,32 mp situat în București, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii. Faptul că, în dispozitivul hotărârii se menționează că se respinge acțiunea, nu poate fi apreciat că instanța s-a pronunțat și cu privire la cel de-al doilea petit al acțiunii atâta timp cât în considerentele acestei hotărâri nu se regăsesc motivele de fapt și de drept pentru care s-a respins și cel de-al doilea petit al prezentei acțiuni.

In ceea ce privește acțiunea în revendicare, susținerile recurenților sunt tot nefondate, întrucât considerentele hotărârii nu atestă că a fost analizat caracterul juridic al acțiunii în revendicare și nici nu s-a procedat la compararea titlurilor de proprietate invocate de părțile litigante, având în vedere că primul petit al cererii de chemare în judecată îl constituie o acțiune în revendicare pe dreptul comun - art. 480 C. civ. Or, o acțiune în revendicare unde se invocă un drept de proprietate nu poate fi analizată doar dintr-un punct de vedere, în sensul că „autorii reclamanților au primit spațiu de locuit", cum greșit a procedat instanța fondului, mai ales că părțile litigante au depus la dosar titluri de proprietate.

Așa fiind, instanța de apel în mod corect a procedat la desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Așadar, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București și de Ministerul Justiției împotriva deciziei nr. 546/A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, s ecția a III-a civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.