ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3829/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că, prin sentința nr. 2123/CA din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a respins ca nefondată acțiunea introdusă de reclamanta B.I.L. împotriva pârâtei SC C. SA Deva. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, potrivit art. 140/1 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație alege dintre membri săi un președinte. Din dispoziția legală susmenționată reiese că nu cade în atribuțiile A.G.O.A. alegerea președintelui consiliului de administrație și, ca atare, nu este obligatorie convocarea A.G.O.A. pentru această problemă. De altfel, din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 25 august 2008 reiese că într-adevăr consiliul de administrație de la SC C. SA s-a întrunit în ședință pentru alegerea unui membru în consiliul de administrație ca urmare a depoziției d-lui P.A..

Prin hotărârea nr. 2 din 26 august 2008, A.G.A. de la SC C. SA nu a făcut altceva decât să ia act de hotărârea membrilor consiliului de administrație, prin care au ales în funcția de președinte pe d-nul D.S. Apelul declarat apel reclamanta B.I.L. a fost respins prin decizia nr. 52/A din 23 aprilie 2010 de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția.comercială. Instanța de apel a reținut că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie anularea hotărârii nr. 2 adoptată la 26 august 2008 de A.G.O.A. pârâtei SC C. SA Deva. Reclamanta a indicat această hotărâre atât prin cererea introductivă, cât și prin cererea de apel. În A.G.O.A. din 26 august 2008 s-au adoptat două hotărâri. Hotărârea nr. 1 (dosarul Tribunalului Hunedoara) viza alegerea unui administrator, membru al consiliului de administrație.

Această hotărâre nu face obiectul prezentei cauze. Hotărârea nr. 2 (dosarul Tribunalului Hunedoara), cea atacată de reclamantă, nu este rezultatul deliberării acționarilor. Prin această hotărâre nu s-a adoptat nicio măsură. Hotărârea atacată este, de fapt, o dovadă că acționarii prezenți la adunare au luat la cunoștință despre hotărârea consiliului de administrație de alegere a președintelui acestui consiliu. Prin hotărârea atacată nici nu a fost ales un administrator și nici președintele consiliului de administrație. Actul atacat este denumit impropriu hotărâre, întrucât nu este rezultatul deliberării și nu este adoptat în exercitarea prerogativelor A.G.O.A. Atât motivele cererii, cât și cele din apel vizând încălcarea prevederilor legale privind competența statutară a adunării generale a acționarilor sunt lipsite de relevanță, câta vreme hotărârea atacată nu este rezultatul exercitării acestor prerogative.

Nici motivele legate de competența A.G.A. de a numi președintele consiliului de administrație nu sunt relevante, câtă vreme prin hotărârea atacată nu s-a ales președintele consiliului de administrație și nici nu s-a contestat hotărârea consiliului de administrație. Întrucât hotărârea atacată nu este una adoptată în urma dezbaterilor nu se poate aprecia că s-au încălcat prevederile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 129 din aceeași lege. Instanța de fond a apreciat corect că alegerea președintelui consiliului de administrație este atribuția consiliului de administrație, conform prevederilor art. 1401 din Legea nr. 31/1990, în speță nefăcându-se dovada că, prin actele constitutive, s-a stipulat că acesta este numit de A.G.O.A.

În concluzie, întrucât, în urma verificării motivelor de apel, nu s-a constatat incidența vreunei cauze de schimbare a sentinței atacate, curtea de apel a respins,ca nefondat, apelul reclamantei B.I.L.. Recursul declarat de reclamanta B.I.L. împotriva acestei decizii a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitându-se modificarea in totalitate a deciziei recurate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii. Recurenta a subsumat motivului de recurs prev. art. 304 pct. 8 C. proc. civ. următoarele critici: Instanța de apel refuza actului juridic atacat natura neindoielnica de voința sociala, de hotărâre a adunării generale a acționarilor. Eroarea instanței este evidenta fata de forma si conținutul actului juridic.

Respectiv, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, este publicată, in respectarea regimului juridic al acestor acte, "hotărârea nr. 2 din 28 iunie 2008” a A.G.O.A. SC C. SA. Prin aceasta hotărâre, in urma deliberărilor adunării, se "ia act de hotărârea membrilor C.A. de alegere in funcția de președinte al C.A. Adunarea generala, in calitate de organ social cu plenitudine de competenta, putea sa valideze sau sa invalideze alegerea făcuta de nivelul administrativ al societății. Prin hotărârea sa adunarea a inteles sa exprime o voința sociala in sensul validării mandatului de președinte al Consiliului de administrație.

Instanța de apel denaturează înțelesul si natura vădita a actului atacat, aceea de hotărâre a adunării generale a acționarilor, concluzionând ca "actul atacat este denumit impropriu hotărâre". Fata de aceasta eroare, recurenta a solicitat casarea hotărârii instanței de apel si rejudecare a cauzei cu analizarea motivelor de nulitate invocate relativ Ia actul juridic reprezentat de hotărârea nr. 2 din 28 iunie 2008 a A.G.A. SC C. SA. Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a mai susținut că instanța de apel a interpretat in mod eronat dispozițiile legii comerciale. Recurenta a afirmat că A.G.A. are plenitudinea de competenta in privința funcționarii societății comerciale. Faptul ca președintele consiliului de administrație poate fi numit de administratori nu exclude din atribuțiile adunării generale o asemenea prerogativa, respectiv validarea sau invalidarea deciziei nivelului administrativ, subordonat.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente: Criticile subsumate motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ sunt nefondate întrucât instanța de apel nu a interpretat greșit și nici nu a denaturat actul juridic dedus judecății. Dimpotrivă, instanța a reținut în mod corect că „hotărârea nr. 2 (dosarul Tribunalului Hunedoara), cea atacată de reclamantă, nu este rezultatul deliberării acționarilor. Prin această hotărâre nu s-a adoptat nicio măsură. Hotărârea atacată este, de fapt, o dovadă că acționarii prezenți la adunare au luat la cunoștință despre hotărârea consiliului de administrație de alegere a președintelui acestui consiliu.

Prin hotărârea atacată nici nu a fost ales un administrator și nici președintele consiliului de administrație”. Actul atacat, deși denumit hotărâre, nu este rezultatul deliberării și nu este adoptat în exercitarea prerogativelor adunării generale ordinare a acționarilor. Nici critica subsumată motivului prev. de art. 304 pct. 9 nu este fondată pentru că, prin hotărârea atacată nu s-a ales președintele consiliului de administrație și nici nu s-a contestat hotărârea C.A. Întrucât hotărârea atacată nu este una adoptată în urma dezbaterilor nu se poate aprecia că s-au încălcat prevederile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 129 din aceeași lege. Instanța de fond a apreciat corect că alegerea președintelui consiliului de administrație este atribuția consiliului de administrație, conform prevederilor art. 1401 din Legea nr. 31/1990, în speță nefăcându-se dovada că, prin actele constitutive, s-ar stipulat că acesta este numit de A.G.O.A.

Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei comerciale nr. 52/A din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei comerciale nr. 52/A din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.